S-a întâmplat în 2 august 1891
S-a intamplat in 2 august 1891 was first posted on august 2, 2020 at 2:03 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 2 august 1891: S-a nascut Mihail Jora, compozitor, pedagog si dirijor. Mihail Jora (n. Roman, Neamt d. 10 mai 1971, Bucuresti) a fost un compozitor si dirijor roman, membru titular (1955) al Academiei Romane. A fost profesor si Rector al Academiei Regale de Muzica din Bucuresti. A fost unul dintre membrii fondatori ai Societatii Compozitorilor Romani, a fost prieten apropiat al lui George Enescu si profesor al lui Dinu Lipatti, iar in urma sa a ramas o opera muzicala de exceptie, recunoscuta ca atare si premiata atat in tara cat si peste hotare.
Dar Mihail Jora nu a impresionat doar in profesie ci si prin trasaturi personale unice, fiind de-a lungul intregii sale existente un adevarat reper moral, manifestandu-se prin gesturi transante, prin intransigenta si franchete, fiind pus de multe ori in situatia de a intra in opozitie cu regimurile politice totalitare, din cauza dorintei acestora de a directiona pana si creatia artistica a acelor vremuri.
Mihail Jora s-a nascut la 2 august 1891 la Roman, judetul Neamt, intr-o familie de origine armeana.
Intre anii 1909 1911 a studiat la Conservatorul din Iasi, unde a urmat teoria si solfegiul cu Sofia Teodoreanu si, in paralel, la Facultatea de Drept din Iasi devenind licentiat in drept, apoi, in perioada 1912-1914, a frecventat cursurile Conservatorului din Leipzig, unde i-a avut profesori, la armonie pe Stephan Krehl, la compozitie pe Max Reger si la pian pe Robert Techmuller.
Nu putine au fost vocile care au afirmat ca studiile lui Jora de la Leipzig favorizau mai degraba indepartarea lui de idealul muzicii nationale decat apropierea de bogatele izvoare ale melodicitatii populare, insa patriotismul lui Mihail Jora, atasamentul sau fata de traditia nationala aveau sa se dovedeasca mai puternice decat influenta instruirii profesionale dobandite la Liepzig.
In anul 1914, compune prima sa lucrare, opus 1, pentru voce si pian, pe text german, o compozitie care purta influenta acestei scoli, insa, ulterior, muzica sa avea sa se indrepte catre valorile traditionale romanesti.
In urmatorul an, Jora compune opus 2, care face saltul de la cadrul oarecum intim al muzicii vocale de camera, la forme mai ample, iar in Suita pentru orchestra (in re minor) 1915, o lucrare care i-a adus lui Jora premiul Enescu, conotatiile populare devin deja evidente, pentru ca in Mica suita pentru vioara si pian, opus 3 1917, sa devina sesizabile schimbari consistente in structura melodiei, cu trasaturi nationale mai pronuntate.
Dupa izbucnirea primului razboi mondial, Mihail Jora isi intrerupe studiile, pentru a lupta pe front, apoi, intre anii 1919-1920 si-a incheiat studile la Paris, unde a invatat cu compozitorul Florent Schmitt. Dupa revenirea in tara, Mihail Jora desfasoara o bogata activitate ca pianist, dirijor de orchesctra si critic muzical, iar la 2 noiembrie 1920, infiinteaza, alaturi de compozitorii A. Alessandrescu, M. Andricu, C. Brailoiu, N. Caravia, Al. Castaldi, G. Enacovici, D. Cuclin, V Gheorghiu, D. G. Kiriac, F. Lazar, C. C. Nottara si I. N. Otescu, Societatea Compozitorilor Romani, fiind unul dintre vicepresedintii acestui for pana la transformarea lui, in 1949, in Uniunea Compozitorilor din R.
P.
R.
Tot in 1920, Jora compune poemul simfonic Povestea indica, opus 4, dupa poezia cu acelasi nume, de Mihai Eminescu, pentru solo de tenor si orchestra, o lucrare care subliniaza preferinta sa pentru muzica legata de text sau de o actiune dramatica, care avea sa se manifeste pe parcursul intregii sale cariere componistice, mai ales in lieduri, dar si in balete.
In 1924, intr-o noua lucrare simfonica intitulata Privelisti moldovenesti, opus 5, se poate spune ca Jora surprinde, in intreaga splendoare, frumusetea plaiurilor natale, iar umorul si caricaturalul sunt specifice intr-o masura si mai accentuata unora dintre piesele pentru pian care alcatuiesc ciclul Joujoux pour ma dame (mai ales Ma dame veut entendre du Strawinski), opus 7, din anul 1925, piesei Marche Juif pentru orchestra, opus 9, si primelor doua balete ale sale: La piata si Demoazela Mariuta.
Compozitorului ii era adresata atunci intrebarea ce vrea sa zica balet romanesc? , iar acesta raspunde: O arta coregrafica faurita de dansatori romani, pe muzica scrisa de compozitori romani, pe subiecte din viata romaneasca, pe miscari si ritmuri scoase din jocurile caracteristice populare romanesti[.
Pe langa cele doua, Jora a mai scris muzica de balet Curtea veche, Cand strugurii se coc si Intoarcerea din adancuri -, in care Jora si-a relevat capacitatea deplina a fanteziei ritmice.
In 30 noiembrie 1928, la numai o luna de la inaugurarea postului national de radio din Romania (1 noiembrie 1928), Mihail Jora a infiintat si dirijat prima stagiune radio-live pentru concerte simfonice din tara noastra, cu un program exclusiv Mozart si Haydn.
A fost, incepand cu anul 1929, profesor de compozitie si contrapunct la Conservatorul din Bucuresti, indrumand cateva generatii de muzicieni printre care se numara compozitorii Paul Constantinescu, Ion Dumitrescu, Pascal Bentoiu, Dan Constantinescu, Octavian Nemescu si multi altii.
In 1931 da viata ciclului de piese de pian pentru copii Poze si Pozne precum si lucrarii instrumentale ase cantece si o rumba, iar intre anii 1931 si 1945 a fost consilier artistic al Filarmonicii si al Operei Romane.
Creatia sa bogata cuprinde si lieduri, un gen muzical inspirat din creatia poetica romanesca a lui Tudor Arghezi, George Bacovia, Mihai Eminescu si altii, dintre toate distingandu-se insa liedul Cinci cantece, opus 11, pe versuri de Octavian Goga.
Insa spre deosebire de primele lieduri create de Schubert sau Schumann, cu o melodie vocal-cantabila, Jora imagineaza un anume tip de lied considerat cel mai specific din intreaga creatie de gen -, o cantare declamanta izvorata din cantece lirice si balade populare, in care rolul pianului devine din ce in ce mai important.
Baletele si liedurile reprezinta partea cea mai pesonala si originala a creatiei lui Mihail Jora, insa opera sa in ansamblu, impreuna cu lucrarile instrumentale constituie o contributie de exceptie la dezvoltarea patrimoniului artistic national.
In anul 1937, Jora compune prima sa lucrare instrumentala, Simfonia, cea mai ampla lucrare a sa realizata pentru orchestra, iar in anul 1941, compune Sonata pentru pian, opus 21, in care, ca si in Variatiunile pentru pian pe o tema de Schumann, opus 22, realizata doi ani mai tarziu, aduce un omagiu...