Sfantul Maxim Grecul Fiul lui Dumnezeu si Cuvantul Cel Unul Nascut, facandu-Se pentru noi om fara de pacat ca sa ridice impreuna cu Sine firea omeneasca, pe care facatorul raului a izgonit-o demult din rai, si rabdand de bunavoie rastignirea, moartea si ingroparea, a inviat si S-a ridicat iarasi la slava Lui cea dintai ca []Sfantul Maxim GreculFiul lui Dumnezeu si Cuvantul Cel Unul Nascut, facandu-Se pentru noi om fara de pacat ca sa ridice impreuna cu Sine firea omeneasca, pe care facatorul raului a izgonit-o demult din rai, si rabdand de bunavoie rastignirea, moartea si ingroparea, a inviat si S-a ridicat iarasi la slava Lui cea dintai ca sa-L trimita pe Sfantul Duh, Mangaietorul, Ucenicilor si Apostolilor Sai. Iar dupa inaltarea Dumnezeu-omului la cer, martorii si slujitorii Cuvantului au ramas intr-o casa, asa cum spune dumnezeiescul Luca; apoi, dupa pogorarea Sfantului Duh, nedorind ca, pentru slujirea la mese, sa renunte la propovaduirea cuvantului, au pus pentru acest lucru slujitori.

Iar cand propovaduitorii mantuirii se asezau la masa, pe o ridicatura puneau un suport mic si pe el o paine, pe care trebuia sa o manance Mantuitorul, ca atunci cand El era impreuna cu ei in trup inainte de patimi. Iar cand dumnezeiestii si Sfintii Apostoli se ridicau de la masa, cel mai mare si primul dintre ei, luand in maini painea si ridicand-o, spunea asa: Mare este numele! Iar ceilalti ucenici ai Cuvantului raspundeau: Sfintei Treimi! . i slujitorul tainei spunea iarasi: Slava ie, in numele Mantuitorului Hristos! si Apostolii raspundeau iarasi: Dumnezeul nostru, slava ie! . In acest timp, Numele Sfintei si Celei de o fiinta si de viata Facatoarei Treimi era rostit o singura data, iar Slava ie, Dumnezeul nostru, slava ie! de doua ori, pentru cele doua firi si cele doua lucrari si pentru unirea desavarsita a Dumnezeirii si omenitatii in Dumnezeu-omul si Cuvantul. Apostolii savarseau aceasta tainica lucrare si atunci cand erau impreuna si cand erau despartiti, fiind trimisi in toate colturile pamantului pentru mantuitoarea propovaduire.

Iar cand a trebuit sa-si dea sufletul Sfanta si Preacurata si Pururea Fecioara Maria, Neintinata si Preacinstita Maica a Cuvantului, Ceea ce este mai presus de toate mintile ceresti, innoirea neamului nostru si vasul cel preacinstit si bineplacut al intregii Dumnezeiri, Apostolii, aflandu-se la marginile pamantului, au fost purtati pe nori si dusi in Ghetsimani pentru a savarsi ingroparea trupului datator de viata si preacurat al Maicii lui DumnezeuCuvantul. Adunandu-se in cetatea Sionului, ei au ingropat preacuratul trup in gradina Ghetsimani. Iar prin grija lui Dumnezeu, asa cum a vrut Proniatorul tuturor, nici la ingroparea Maicii Cuvantului Sfantul si marele Apostol Toma nu a fost impreuna cu ceilalti Apostoli; adica la fel ca si inainte cand Mantuitorul, dupa inviere, a intrat prin usile incuiate si a stat inaintea Ucenicilor si le-a dat pacea Sa, iar Toma nu a fost cu ei si nu i-a crezut pe ceilalti ucenici si, pentru aceasta buna necredinta a lui, el, prin intermediul atingerii preacuratelor madulare ale Mantuitorului adica a coastei si mainilor Lui ne-a invatat pe noi sa credem ca Cel ce a patimit pentru noi este Dumnezeu desavarsit. Asa si acum acest Sfant si mare Apostol, prin grija negraita a Aceluia Care randuieste totul si pe toate le carmuieste bine, nu a fost de fata la ingroparea Maicii lui Dumnezeu, ci a venit, fiind adus pe nor, dupa trei zile si a alergat imediat impreuna cu ceilalti Apostoli la mormant pentru a se inchina trupului celui de viata datator al Maicii lui Dumnezeu.18Iar cand, prin ingaduinta nespusa a lui Dumnezeu, au deschis mormantul ca sa vada si sa se inchine si Toma, acesta era pustiu, neavand in el preacuratul trup al Maicii lui Dumnezeu. Astfel tot neamul omenesc a dobandit mantuirea si credinta de doua ori mai mare ca,...