“Oameni şi Istorii”, DUMITRACHE LUNGU – „Sub aripa bucuriei”
Este nevoie intr-o familie ca fiii sa-si cunoasca parintii, urmasii sa-si cunoasca inaintasii si un popor sa-si cunoasca istoria sa. Fara cunoasterea trecutului nu ne putem stabili prezentul, nici zidi viitorul. Fara parinti n-avem identitate. i fara cinstirea inaintasilor nu meritam nicio cinstire de la urmasi. Traian DORZ Bucurati-va intotdeauna! ii indemna Apostolul Pavel pe []Este nevoie intr-o familie ca fiii sa-si cunoasca parintii, urmasii sa-si cunoasca inaintasii si un popor sa-si cunoasca istoria sa. Fara cunoasterea trecutului nu ne putem stabili prezentul, nici zidi viitorul. Fara parinti n-avem identitate. i fara cinstirea inaintasilor nu meritam nicio cinstire de la urmasi. Traian DORZBucurati-va intotdeauna! ii indemna Apostolul Pavel pe crestinii din Tesalonic.
Bucuria este o pregustare a Vesniciei lui Dumnezeu. Pe cel care se bucura in Domnul nicio intristarenu-l poate scoate din bucurie. Intr-o lume in care bucuria e confundata cu placerea, cu distractia,cu divertismentul, e minunat sa intalnesti oameni care traiesc cu adevarat bucuria.
Un asfel de om am intalnit la Cudalbi, in judetul Galati. Slavit sa fie Domnul! Cum va numiti? Lungu Dumitrache, mama m-a dezmierdat Tachita. Deci, numele de botez e Dumitrache. De ce v-a dezmierdat mama Tachita ? Probabil ca i-am fost drag. Cand v-ati nascut? In 1928. Aici in Cudalbi? Da. In Cudalbi. Ce va aduceti aminte din copilaria dumneavoastra? Pai, am trecut prin multe probleme in copilarie pana cand Domnul ne-a chemat la El. Probleme in copilarie? Probleme prin care am mers cu lumea asta si aveam nadejdea in oamenii care erau mai tari decat mine si eu m-am luat dupa ei. Domnul ne-a luat de mana si ne-a scos din prapastie. Intr-o seara a venit un coleg de pahar la noi. Ne-a spus asa: Se tine o adunare a Oastei Domnului. Cati ani aveati atunci? Optsprezece ani. Ne-am dus cu fratele meu Toader la adunarea aceea si n-am vazut altceva decat oameni sfinti. Erau adunati din Matca, Grivita, Costache Negri. O intalnire frateasca. Vorbea fratele Pavel Trandafir de la Grivita, judetul Galati. Omul acesta a fost un adevarat Sf. Apostol Pavel in aceasta zona. Era o fiinta placuta, blanda din partea lui Dumnezeu si spunea asa: Noi, la Oastea Domnului trebuie sa participam la sfintele biserici si sa nu parasim Biserica. Cu ani in urma au aparut magnetofoanele. Fratele Traian era inregistrat pe benzi care circulau prin comuna noastra cu vorbirile fratelui. De atunci noi ne-am orientat, am vazut cum stau lucrurile pentru ca nu stiam ce se petrece in tara, ca lucrare misionara. Fratele Traian a intrebuintat magnetofoanele acestea in fel duhovnicesc. Ne indemna sa nu le folosim in fel lumesc. Ne-a spus sa nu inlocuim cu ele adunarea frateasca. Privitor la intoarcerea la Domnul: fratii ne-au atras cu simplitatea lor. Ne-au spus ca la nuntile Oastei nu va mai fi nevoie nici de prosoape, nici lautari Noi traiam dupa lume. Vor canta fratii, ne-au spus. Asa am facut impreuna cu fratele meu Toader. Pe timpuri se facea vedre la nunti. Am lasat adunarea si m-am dus la vedre. Jucand acolo am cazut intr-o groapa de cenusa si radeau toti de mine. i-am spus asa: Ei, diavole, daca tu m-ai adus aici, ma intorc la Domnul! Multe ispite am avut. Cum spune Cuvantul: nu-i nimeni sfant pe pamant . Daca Dumnezeu a gresit greseli si in ingeri cu atat mai mult in oameni. Nu-i nimeni sfant pe pamant, dar pe frati i-ati vazut ca pe sfinti atunci cand ati mers la adunare, la optsprezece ani. Ca sfintii i-am vazut pentru ca am spus asa: surorile si fratii aveau un port simplu, smerit . Ca sfintele femei erau imbrobodite. Fratele Traian Dorz, de la o adunare din Comanesti a plecat la Vulcana Pandele. A fost o adunare mare pe tara la un frate fotograf. Fratele Ionescu! Asa. Nu mai retin ca-s ani de atunci. Vreau sa va spun cum a fost. Era o sala mare, dreapta si stanga un culoar si pana spre miezul noptii am asteptat cand s-a ridicat sa ne vorbeasca fratele Traian. In timpul vorbirii au venit peste noi securistii si ne-au strigat: Nu faceti nici o miscare! Mai Traiene, nu te mai astamperi? Il cunosteau. Era si fratele Sergiu de la BucurestiFratele Sergiu Grossu. I-au arestat, i-au luat. Pe noi ne-au incolonat si ne-au trimis cu primul tren. Intalnirea aceea s-a intrerupt, dar fratii s-au dus noaptea in locul unde au fost retinuti fratii si nu au plecat pana nu le-au dat drumul, de-acolo, de la securitate. Le-au dat drumul fratelui Traian si fratelui Sergiu, dar apa nu au putut-o opri. A doua zi, au venit fratii cu trenul si s-a continuat lucrarea, acolo. Era un botez. Fratele a spus ca are botez. A fost o lucrare mare care nu s-a mai putut destrama pentru ca trenurile veneau incarcate cu frati. Pe noi, ne-au trimis prima promotie care am fost iar ceilalti au continuat lucrarea. Domnul nu se lasa biruit niciodata. Ce apa nu a putut fi oprita? Apa niciodata nu se poate opri pentru ca robinetul curge curat si sfant de la Domnul. N-a mai intervenit securitatea ca prima oara, ci intalnirea a decurs normal. Cand v-ati hotarat sa-l slujiti pe Dumnezeu? A fost o zi a legamantului, a hotararii pentru El, a predarii? Asta s-a intamplat cand ne-a chemat Domnul, in anul 1949. Am mers intre frati la adunari, la Comanesti. Am vazut frati pentru prima data. Noi in comuna aveam niste frati batrani, vreo trei frati batrani cu barba. Cand am vazut intalnirile care sunt, bucurii, cantari am zis: Doamne, oare unde am fost pana acuma de nu am stiut ce e adunarea Oastei? Domnul ne-a atras si nu am mai putut sa ne dezlipim de langa aripa Domnului. In ce constau bucuriile acestea despre care vorbiti? Nu se poate descrie in cuvinte pentru ca ceea ce simte omul in clipa cand e chemat de Domnul si cand se afla in oceanul de bucurie nu le poti explica pentru ca sunt lucruri care Domnul le trimite in inima omului sa simta bucuria Lui si Vesnicia de Sus. Nu putem sa explicam in cuvinte, ca bucurie, ca lucrare felul cum am fost noi si unde am fost. A fost o crestere in credinta pe parcursul anilor in viata dumneavoastra? ...
Bucuria este o pregustare a Vesniciei lui Dumnezeu. Pe cel care se bucura in Domnul nicio intristarenu-l poate scoate din bucurie. Intr-o lume in care bucuria e confundata cu placerea, cu distractia,cu divertismentul, e minunat sa intalnesti oameni care traiesc cu adevarat bucuria.
Un asfel de om am intalnit la Cudalbi, in judetul Galati. Slavit sa fie Domnul! Cum va numiti? Lungu Dumitrache, mama m-a dezmierdat Tachita. Deci, numele de botez e Dumitrache. De ce v-a dezmierdat mama Tachita ? Probabil ca i-am fost drag. Cand v-ati nascut? In 1928. Aici in Cudalbi? Da. In Cudalbi. Ce va aduceti aminte din copilaria dumneavoastra? Pai, am trecut prin multe probleme in copilarie pana cand Domnul ne-a chemat la El. Probleme in copilarie? Probleme prin care am mers cu lumea asta si aveam nadejdea in oamenii care erau mai tari decat mine si eu m-am luat dupa ei. Domnul ne-a luat de mana si ne-a scos din prapastie. Intr-o seara a venit un coleg de pahar la noi. Ne-a spus asa: Se tine o adunare a Oastei Domnului. Cati ani aveati atunci? Optsprezece ani. Ne-am dus cu fratele meu Toader la adunarea aceea si n-am vazut altceva decat oameni sfinti. Erau adunati din Matca, Grivita, Costache Negri. O intalnire frateasca. Vorbea fratele Pavel Trandafir de la Grivita, judetul Galati. Omul acesta a fost un adevarat Sf. Apostol Pavel in aceasta zona. Era o fiinta placuta, blanda din partea lui Dumnezeu si spunea asa: Noi, la Oastea Domnului trebuie sa participam la sfintele biserici si sa nu parasim Biserica. Cu ani in urma au aparut magnetofoanele. Fratele Traian era inregistrat pe benzi care circulau prin comuna noastra cu vorbirile fratelui. De atunci noi ne-am orientat, am vazut cum stau lucrurile pentru ca nu stiam ce se petrece in tara, ca lucrare misionara. Fratele Traian a intrebuintat magnetofoanele acestea in fel duhovnicesc. Ne indemna sa nu le folosim in fel lumesc. Ne-a spus sa nu inlocuim cu ele adunarea frateasca. Privitor la intoarcerea la Domnul: fratii ne-au atras cu simplitatea lor. Ne-au spus ca la nuntile Oastei nu va mai fi nevoie nici de prosoape, nici lautari Noi traiam dupa lume. Vor canta fratii, ne-au spus. Asa am facut impreuna cu fratele meu Toader. Pe timpuri se facea vedre la nunti. Am lasat adunarea si m-am dus la vedre. Jucand acolo am cazut intr-o groapa de cenusa si radeau toti de mine. i-am spus asa: Ei, diavole, daca tu m-ai adus aici, ma intorc la Domnul! Multe ispite am avut. Cum spune Cuvantul: nu-i nimeni sfant pe pamant . Daca Dumnezeu a gresit greseli si in ingeri cu atat mai mult in oameni. Nu-i nimeni sfant pe pamant, dar pe frati i-ati vazut ca pe sfinti atunci cand ati mers la adunare, la optsprezece ani. Ca sfintii i-am vazut pentru ca am spus asa: surorile si fratii aveau un port simplu, smerit . Ca sfintele femei erau imbrobodite. Fratele Traian Dorz, de la o adunare din Comanesti a plecat la Vulcana Pandele. A fost o adunare mare pe tara la un frate fotograf. Fratele Ionescu! Asa. Nu mai retin ca-s ani de atunci. Vreau sa va spun cum a fost. Era o sala mare, dreapta si stanga un culoar si pana spre miezul noptii am asteptat cand s-a ridicat sa ne vorbeasca fratele Traian. In timpul vorbirii au venit peste noi securistii si ne-au strigat: Nu faceti nici o miscare! Mai Traiene, nu te mai astamperi? Il cunosteau. Era si fratele Sergiu de la BucurestiFratele Sergiu Grossu. I-au arestat, i-au luat. Pe noi ne-au incolonat si ne-au trimis cu primul tren. Intalnirea aceea s-a intrerupt, dar fratii s-au dus noaptea in locul unde au fost retinuti fratii si nu au plecat pana nu le-au dat drumul, de-acolo, de la securitate. Le-au dat drumul fratelui Traian si fratelui Sergiu, dar apa nu au putut-o opri. A doua zi, au venit fratii cu trenul si s-a continuat lucrarea, acolo. Era un botez. Fratele a spus ca are botez. A fost o lucrare mare care nu s-a mai putut destrama pentru ca trenurile veneau incarcate cu frati. Pe noi, ne-au trimis prima promotie care am fost iar ceilalti au continuat lucrarea. Domnul nu se lasa biruit niciodata. Ce apa nu a putut fi oprita? Apa niciodata nu se poate opri pentru ca robinetul curge curat si sfant de la Domnul. N-a mai intervenit securitatea ca prima oara, ci intalnirea a decurs normal. Cand v-ati hotarat sa-l slujiti pe Dumnezeu? A fost o zi a legamantului, a hotararii pentru El, a predarii? Asta s-a intamplat cand ne-a chemat Domnul, in anul 1949. Am mers intre frati la adunari, la Comanesti. Am vazut frati pentru prima data. Noi in comuna aveam niste frati batrani, vreo trei frati batrani cu barba. Cand am vazut intalnirile care sunt, bucurii, cantari am zis: Doamne, oare unde am fost pana acuma de nu am stiut ce e adunarea Oastei? Domnul ne-a atras si nu am mai putut sa ne dezlipim de langa aripa Domnului. In ce constau bucuriile acestea despre care vorbiti? Nu se poate descrie in cuvinte pentru ca ceea ce simte omul in clipa cand e chemat de Domnul si cand se afla in oceanul de bucurie nu le poti explica pentru ca sunt lucruri care Domnul le trimite in inima omului sa simta bucuria Lui si Vesnicia de Sus. Nu putem sa explicam in cuvinte, ca bucurie, ca lucrare felul cum am fost noi si unde am fost. A fost o crestere in credinta pe parcursul anilor in viata dumneavoastra? ...
