S-a intamplat in 18 august 1850: A murit scriitorul francez Honor de Balzac. Honor de Balzac s-a nascut ca Honor Balssa, la 20.05.1799, in Tours, Franta si a decedat la 18.08.1850, la Paris. Autor francez care a scris un numar impresionant de romane si povestiri, formand ciclul Comedia umana (La Com die humaine). A contribuit la []The post S-a intamplat in 18 august 1850 appeared first on Jurnal Spiritual.

S-a intamplat in 18 august 1850 was first posted on august 18, 2020 at 12:45 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 18 august 1850: A murit scriitorul francez Honor de Balzac. Honor de Balzac s-a nascut ca Honor Balssa, la 20.05.1799, in Tours, Franta si a decedat la 18.08.1850, la Paris. Autor francez care a scris un numar impresionant de romane si povestiri, formand ciclul Comedia umana (La Com die humaine). A contribuit la consacrarea formei traditionale a romanului, fiind considerat unul dintre cei mai importanti romancieri ai tuturor timpurilor.

Tatal lui Balzac a fost fiu de taran din sud si a lucrat in administratia de stat timp de 43 de ani, sub Ludovic XVI si Napoleon. Mama lui Honor provenea dintr-o familie prospera de negustori parizieni de postavuri. Sora sa Laure (mai tarziu de Surville) a fost singura lui prietena din copilarie si a devenit primul sau biograf. De la 8 la 14 ani, Balzac a urmat cursuri la Coll ge des Oratoriens, din Vend me. Dupa caderea lui Napoleon, familia lui s-a mutat de la Tours la Paris, unde Balzac a mai urmat scoala inca doi ani, iar apoi a petrecut trei ani ca secretar in serviciul unui avocat. In aceasta perioada, Balzac visa la o cariera literara, insa primele sale incercari, concretizate in piese de teatru cu subiect tragic, dintre care amintim Cromwell (1819), nu s-au bucurat de succes.

A trecut apoi la romane pline de speculatii mistice si filozofice, si-a incercat norocul cu scrieri de larg consum romane gotice, comice, istorice -, sub diferite pseudonime. In urma acestor esecuri, Balzac se indreapta spre o cariera in afaceri, este pe rand editor, tipograf, iar la un moment dat cumpara o turnatorie de litere, insa toate demersurile sale au un sfarsit dezastruos. In 1828 abia reuseste sa evite falimentul, ramanand cu datorii de peste 60 000 de franci. Din acest moment si pana la sfarsitul vietii, Balzac va fi mereu urmarit de datorii si nevoit sa depuna un efort aproape continuu pentru a le plati. Dupa aceasta noua serie de esecuri, Balzac se intoarce la scris cu un nou avant. Ucenicia sa literara era incheiata.

Succesul a venit in 1829, dupa publicarea a doua scrieri: uanii (Les Chouans), primul roman de care era suficient de multumit pentru a-l publica sub numele sau adevarat, o scriere istorica despre taranii bretoni numiti suani, care au luat parte in 1799 la insurectia regalista impotriva Frantei revolutionare, si Fiziologia casatoriei (La Physiologie du mariage), un eseu comic, cu accente satirice, despre infidelitatea conjugala, ce cuprinde atat cauzele acesteia, cat si leacul. Cele sase povestiri din Scene din viata privata (Sc nes de la vie priv e, 1830) i-au sporit si mai mult reputatia. Aceste povestiri destul de extinse sunt, in cea mai mare parte, studii psihologice ale fetelor aflate in lupta cu autoritatea parentala. Atentia acordata descrierii cadrului domestic in care se desfasoara actiunea anticipeaza detaliatele observatii asupra societatii din studiile sale pariziene.

Din acest moment, Balzac si-a petrecut cea mai mare parte a timpului la Paris, incepe sa frecventeze cele mai la moda saloane pariziene si isi intensifica eforturile de a face o impresie cat mai puternica in societate. Contemporanii il descriu ca un personaj de o vitalitate exuberanta, vorbaret, jovial si robust, egoist, credul si laudaros. Preia blazonul unei vechi familii nobiliare, cu care nu avea nicio legatura, adaugandu-si la nume particula de . Era avid de faima, avere si iubire, insa, mai presus de toate, era constient de geniul sau.

In aceasta perioada are numeroase relatii amoroase cu femei din aristocratie sau cunoscute in viata mondena, ajungand direct la acea intelegere a femeilor mature atat de evidenta in romanele sale. Intre 1828 si 1834, Balzac a dus o existenta tumultoasa de dandy si om de lume, cheltuindu-si castigurile in avans. Bun povestitor, era destul de bine primit in societate. Insa ostentatia din viata sociala era doar o forma de relaxare dupa extraordinarele eforturi creative. Scria intre 14 si 16 ore la masa sa, in halatul sau alb, aproape monahal, cu pana sa de gasca si nenumarate cesti de cafea. In 1832 s-a imprietenit cu contesa poloneza veline Hanska. Aceasta era casatorita cu un batran nobil ucrainean. i ea, ca si multe alte femei, ii scrisese lui Balzac exprimandu-si admiratia pentru scrierile lui. S-au intalnit de doua ori in Elvetia, in 1833 a doua oara la Geneva, unde au devenit amanti si, din nou, in Viena, in 1835. Au stabilit sa se casatoreasca dupa moartea sotului, iar relatia lor a continuat prin corespondenta; au rezultat volumele de Scrisori catre o straina (Lettres l trang re), publicate postum (4 vol., 1889-1950), o importanta sursa de informatii pentru viata si opera lui Balzac.

Astfel, principalele stimulente ale creativitatii lui Balzac devin plata datoriilor si acumularea de avere, care sa ii permita sa o ia de sotie pe doamna Hanska. Se afla la apogeul fortei creatoare. In perioada 1832-1835 a scris peste 20 de lucrari, inclusiv romanele Medicul de tara (Le M decin de campagne, 1833), Eug nie Grandet (1833), Ilustrul Gaudissart (L Illustre Gaudissart, 1833) si Mos Goriot (Le P re Goriot, 1835), una dintre capodoperele sale. Printre lucrarile sale mai scurte se regasesc Colonelul Chabert (Le Colonel Chabert, 1832), Vicarul din Tours (Le Cur de Tours, 1832), trilogia de povestiri Istoria celor treisprezece (Histoire des treize, 1833-1835) si Gobseck (1835). Intre 1836 si 1839 a scris Le Cabinet des antiques (1839), primele doua parti ale unei alte capodopere, Iluzii pierdute (Illusions perdues, 1837-1843), C sar Birotteau (1837) si Banca Nucingen (La Maison Nucingen, 1838).

Intre 1832 si 1837 a publicat si trei grupuri de Povesti hazlii (Contes drolatiques). Aceste povestiri, inspirate ca tematica din Rabelais, sunt scrise cu mare verva si gust, fiind o pastisa ingenioasa a limbii secolului XVI. In anii 1830, Balzac a scris si numeroase romane filozofice, cu teme mistice, pseudostiintifice sau altele asemenea. Printre acestea, Pielea de sagri (La Peau de chagrin, 1831), O capodopera necunoscuta (Le Chef-d oeuvre inconnu, 1831), Louis Lambert (1834), Cautarea absolutului (La Recherche de l absolu, 1834) si S raphita (1834-1835).

In toate aceste lucrari, Balzac apare ca un observator si cronicar suprem al societatii franceze contemporane lui. Aceste romane se caracterizeaza prin forta narativa, personaje numeroase, dar diverse, interesante, pline de viata, precum si prin interesul obsesiv pentru examinarea tuturor sferelor vietii: contrastul intre obiceiurile si manierele provinciale si cele orasenesti; sfera economica a activitatii bancare, editoriale si industriale; lumea artei, literaturii si culturii inalte; politica si intrigile ei; iubirea romantica in toate formele ei; incurcatele relatii sociale si scandaluri in randurile aristocratiei si ale inaltei burghezii.

Tema balzaciana prin excelenta este, probabil, cea a tanarului provincial ambitios care lupta pentru a avansa in lumea competitiva a Parisului. Balzac admira aceste personaje abile, fara scrupule, care reuseau sa urce pe scara sociala si economica, trecand peste orice. Era atras, mai ales, de tema omului in conflict cu societatea: aventurierul, ticalosul, bancherul lipsit de scrupule si criminalul. Deseori, personajele sale negative sunt mai pline de vitalitate si mai interesante decat cele virtuoase. Balzac era, deopotriva, fascinat si revoltat de sistemul social din Franta acelei epoci, in care goana lacoma a burghezei dupa castig material inlocuia treptat valorile morale ale vechii aristocratii, considerate de scriitor mai stabile. Aceste subiecte ofereau material in cea mai mare parte necunoscut sau neexplorat pana atunci de scriitorii francezi.

La...