Adevărul nostru trebuie să se hrănească din apele binecuvântate ale dragostei.
Dar a fost voia Domnului sa-L zdrobeasca prin suferinta El va vedea pe urmasii Sai si isi va lungi viata si lucrul Domnului in mainile Lui va propasi. Scapat de chinurile sufletului Sau, va vedea rodul ostenelilor Sale si de multimea lor Se va satura (Isaia 53, 10-11). Iubitii mei, intr-adevar, Domnul a gasit cu [] Dar a fost voia Domnului sa-L zdrobeasca prin suferinta El va vedea pe urmasii Sai si isi va lungi viata si lucrul Domnului in mainile Lui va propasi. Scapat de chinurile sufletului Sau, va vedea rodul ostenelilor Sale si de multimea lor Se va satura (Isaia 53, 10-11).
Iubitii mei, intr-adevar, Domnul a gasit cu cale sa zdrobeasca prin suferinta si pe sluga Sa, pe robul Sau, Iosif.
L-a trecut prin incercari, l-a pregatit pentru lucrul ce i l-a dat pentru mantuirea acestui neam. L-a lasat orfan, in copilarie; pe urma, l-a lasat fara familie, i-a luat sotia si copiii; i-a mai lasat doar un copilas, ca marturie ca el a avut o familie si pamanteasca; apoi l-a pregatit pentru marea Familie a celor care stateau in umbra mortii, in umbra pacatului si trebuia sa vina cineva in intunericul acela si sa le vesteasca adevarul.
Acesta a fost robul Domnului, Iosif. A patimit mult. Domnul l-a zdrobit in multe feluri, l-a umilit in multe chipuri, pentru ca, in felul acesta, sa-l poata face sa sufere, sa primeasca, sa rabde loviturile si de la invatati, si de la neinvatati, si chiar de la fratii sai. Intr-un anumit fel, ca si Iosif din Vechiul Testament, si el a fost vandut si prigonit de fratii sai.
Dar el a stiut sa ierte; el i-a iertat pe toti. A plecat Dincolo cu inima impacata, caci lucrarea ce i-a fost dat s-o faca a implinit-o cu o mare constiinta, cu o mare responsabilitate si, de Acolo, de unde se afla acum, el priveste spre rodul sau; spre roadele pe care i le-a dat Domnul; spre mantuitii din tara aceasta; spre cei in care flacara, in care nadejdea mantuirii arde viu, spre cei care au pornit spre Patria Cereasca. Unii s-au savarsit, altii sunt in viata si, prin mila lui Dumnezeu, si noi suntem astazi printre aceia care au pornit spre Patria Cereasca. Unii sunt mai departe pe drum, altii sunt mai in urma, altii sunt chiar la urma, dar, sa stiti, pana ultimul mantuit nu va trece dincolo de linia orizontului, Mantuitorul nu i va intemeia Imparatia.
Da, dragii mei, fara jertfa nimic nu se poate! Fara suferinta, fara sa arzi din tine ceea ce ai mai bun, nimic nu se poate face! Numai jertfa este aceea care da vietii noastre sens! ()Daca lemnului verde I s-a facut ceea ce I s-a facut, daca Cel Neprihanit a fost rastignit pe Cruce, atunci ce vrem noi, care suntem niste netrebnici, care suntem niste pacatosi, care, oricat am face, ramanem mereu niste datornici? Ce vrem noi, atunci? Vrem inca de pe pamant rasplata? ()Ne aflam aici, in fata acestui mormant, care, pentru noi, spune mult. Poate ca pentru alti trecatori e un mormant ca oricare altul. Dar, pentru noi, aici, la mormantul acesta, este Parintele Iosif! Parintele Iosif Trifa!!! Cel prin care am cunoscut Cuvantul Domnului, cel prin care am invatat sa iubim Biserica noastra buna si strabuna. ()Trebuie sa aducem poporul nostru la Iisus Hristos, la Biserica Lui, ca sa traiasca mai cu adevarat invatatura Bisericii. Caci buna-i invatatura noastra si sfanta, dar ea trebuie si traita. Ea trebuie sa patrunda in noi. Oricat de buna si de gustoasa ar fi o mancare, daca n-o mancam, daca nu ajunge in organismul nostru, atunci ea nu poate sa ne fie de folos. O, si cum stam noi, poporul acesta, langa bogatia...
Iubitii mei, intr-adevar, Domnul a gasit cu cale sa zdrobeasca prin suferinta si pe sluga Sa, pe robul Sau, Iosif.
L-a trecut prin incercari, l-a pregatit pentru lucrul ce i l-a dat pentru mantuirea acestui neam. L-a lasat orfan, in copilarie; pe urma, l-a lasat fara familie, i-a luat sotia si copiii; i-a mai lasat doar un copilas, ca marturie ca el a avut o familie si pamanteasca; apoi l-a pregatit pentru marea Familie a celor care stateau in umbra mortii, in umbra pacatului si trebuia sa vina cineva in intunericul acela si sa le vesteasca adevarul.
Acesta a fost robul Domnului, Iosif. A patimit mult. Domnul l-a zdrobit in multe feluri, l-a umilit in multe chipuri, pentru ca, in felul acesta, sa-l poata face sa sufere, sa primeasca, sa rabde loviturile si de la invatati, si de la neinvatati, si chiar de la fratii sai. Intr-un anumit fel, ca si Iosif din Vechiul Testament, si el a fost vandut si prigonit de fratii sai.
Dar el a stiut sa ierte; el i-a iertat pe toti. A plecat Dincolo cu inima impacata, caci lucrarea ce i-a fost dat s-o faca a implinit-o cu o mare constiinta, cu o mare responsabilitate si, de Acolo, de unde se afla acum, el priveste spre rodul sau; spre roadele pe care i le-a dat Domnul; spre mantuitii din tara aceasta; spre cei in care flacara, in care nadejdea mantuirii arde viu, spre cei care au pornit spre Patria Cereasca. Unii s-au savarsit, altii sunt in viata si, prin mila lui Dumnezeu, si noi suntem astazi printre aceia care au pornit spre Patria Cereasca. Unii sunt mai departe pe drum, altii sunt mai in urma, altii sunt chiar la urma, dar, sa stiti, pana ultimul mantuit nu va trece dincolo de linia orizontului, Mantuitorul nu i va intemeia Imparatia.
Da, dragii mei, fara jertfa nimic nu se poate! Fara suferinta, fara sa arzi din tine ceea ce ai mai bun, nimic nu se poate face! Numai jertfa este aceea care da vietii noastre sens! ()Daca lemnului verde I s-a facut ceea ce I s-a facut, daca Cel Neprihanit a fost rastignit pe Cruce, atunci ce vrem noi, care suntem niste netrebnici, care suntem niste pacatosi, care, oricat am face, ramanem mereu niste datornici? Ce vrem noi, atunci? Vrem inca de pe pamant rasplata? ()Ne aflam aici, in fata acestui mormant, care, pentru noi, spune mult. Poate ca pentru alti trecatori e un mormant ca oricare altul. Dar, pentru noi, aici, la mormantul acesta, este Parintele Iosif! Parintele Iosif Trifa!!! Cel prin care am cunoscut Cuvantul Domnului, cel prin care am invatat sa iubim Biserica noastra buna si strabuna. ()Trebuie sa aducem poporul nostru la Iisus Hristos, la Biserica Lui, ca sa traiasca mai cu adevarat invatatura Bisericii. Caci buna-i invatatura noastra si sfanta, dar ea trebuie si traita. Ea trebuie sa patrunda in noi. Oricat de buna si de gustoasa ar fi o mancare, daca n-o mancam, daca nu ajunge in organismul nostru, atunci ea nu poate sa ne fie de folos. O, si cum stam noi, poporul acesta, langa bogatia...
