Parintele amintea undeva despre o intamplare. De fapt, aceste lucruri s-au petrecut la Oradea, inainte de razboi. Acolo Oastea Domnului avea atunci sapte adunari, in sapte parti ale orasului. Totii fratii intretineau cu banii lor o cantina in care se hraneau cu mancare calda, de doua ori pe zi, o suta cincizeci de saraci, din []Parintele amintea undeva despre o intamplare. De fapt, aceste lucruri s-au petrecut la Oradea, inainte de razboi. Acolo Oastea Domnului avea atunci sapte adunari, in sapte parti ale orasului. Totii fratii intretineau cu banii lor o cantina in care se hraneau cu mancare calda, de doua ori pe zi, o suta cincizeci de saraci, din noiembrie pana in martie. In zilele cele mai grele. Pe bani adunati de frati se strangeau atunci lemne pentru cei lipsiti, haine pentru orfani si asa mai departe. Cand fratii s-au dus la una dintre doamnele care aveau mari proprietati la Oradea si i-au cerut, pentru cantina saracilor, sa dea si ea ceva pentru ca din ajutoarele pe care le dadeau fratii se intretinea cantina pentru cei o suta cincizeci de saraci , doamna aceea care nu daduse niciodata nimic i-a zis servitorului: Du-te, Ioane, si da-le putina aia cu branza stricata din pivnita, ca si-asa n-o mai folosim . i a dat doamna aceea bogata, cu magazia si cu pivnita pline de bunatati, numai o putina cu branza stricata pentru cantina saracilor.

Dar cum a lucrat Dumnezeu? In noaptea aceea ea a visat ca murise. A ajuns undeva si a vazut mese intinse si multi, multi oameni fericiti mancand si veselindu-se la aceste mese. Dar mai erau inca multe mese incarcate cu daruri, cu scaunele pregatite, si nu era nimeni. N-ajunsesera cei care erau asteptati. Doamna s-a grabit si ea spre o masa incarcata si spre un scaun ales. Dar a venit un inger si i-a zis: Doamna, nu aici e locul dumitale. Dumneata vino aici, dincoace . i i-a aratat. Dumneata vino si mananca-ti putina de branza stricata, ca atata este tot ce ai dat tu pentru sufletul tau si pentru Imparatia cereasca. Asta i-a fost o lectie si la doamna aceea cand, dupa ce s-a trezit, a spus la toti: Uite ce vis am avut eu. De-acum inainte, jumatate din tot ce am dau pentru saraci. i a fost o mare bucurie si in casa aceea atunci, ca in casa lui Zacheu, care a inteles ca Dumnezeu l-a cercetat intr-o zi si a inteles ca cu felul de vietuire pe care il dusese pana atunci el nu va vedea niciodata Fata si Imparatia lui Dumnezeu. Ca trebuie neaparat o schimbare, o nastere din nou, o incepere noua, un legamant nou si o viata noua.

Asta ne aduce noua primavara. Asta ne aduce noua Invierea Domnului. i apoi nadejdea cea dulce a Inaltarii Domnului, Care ne-a lasat noua cuvantul: Ma duc nu va voi lasa orfani. Voi trimite alt Mangaietor. Dar Eu Ma duc sa va pregatesc un loc, ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi. Locul acela ni-l pregateste Domnul cu ceea ce facem noi si trimitem noi astazi, ieri, maine, pana in ziua cand vom merge sa mostenim Imparatia in care dorim sa ajungem.

Din toata inima noastra rugam pe Domnul sa ne ajute sa meditam asupra acestor adevaruri. Ca numai faptul ca avem noi casele acestea trupesti bine zidite pe temelie, ca avem gradinile trupesti si ogoarele noastre promitatoare de mult rod si bine ingrijite, numai acest lucru nu-i de ajuns. Trebuie sa ne gandim noi la casa noastra vesnica si la ogorul sufletului nostru pe care trebuie sa-l ingrijim, sa aducem roada pentru Dumnezeu.

Noi multumim Domnului pentru aceasta Lucrare minunata in care Dumnezeu ne-a facut pe noi sa cunoastem aceste adevaruri. Ca nu ne-a lasat in intuneric cum se duc ceilalti, care nu-L cunosc pe Dumnezeu, care nu cunosc Sfantul Sau Cuvant si care nu pun mana niciodata pe acest Cuvant; care nu pun genunchii niciodata si care nu trimit spre Dumnezeu lacrimile rugaciunii si dorinta pocaintei adevarate. i, cerand ajutor pentru un rod vesnic, sa se straduiasca sa aduca acest rod.

Noi de fiecare data, in casa noastra si pe masa noastra, tinem Cuvantul lui Dumnezeu; si in mijlocul adunarii noastre, nu numai Cuvantul Domnului, ci si semnul rascumpararii noastre: crucea, Golgota, Iisus cel Rastignit. Prin El am fost noi rascumparati si prin El am capatat noi lumina asupra tuturor acestor adevaruri. In Lucrarea aceasta ne-a trezit Dumnezeu si ne-a deschis ochii. Scrie adeseori in Cuvantul lui Dumnezeu: Atunci Iisus le-a deschis ochii sa vada ; sau: le-a deschis mintea sa inteleaga Scripturile . i apoi le-a putut spune: Ferice de ochii vostri ca vad. Ocupandu-ne de treburile celelalte, adeseori suntem ispititi si noi sa uitam de gradina cereasca. Ocupandu-ne prea mult de treburile acestea pamantesti, uitam de lucrurile duhovnicesti. i peste multi vine ziua cea din urma si-i gaseste nepregatiti. Multi sunt si astazi dintre cei care tot sparg si tot cladesc, si tot zidesc. Cum a fost bogatul din Evanghelie, care a zis: Am multe bogatii, stranse pentru multi ani. Ce sa fac? . A inceput sa sparga si sa construiasca alte magazii. Ce simplu putea sa le rezolve el! Ceea ce ii prisosea putea da saracilor si avea astfel o bogatie sus in cer. Dar el s-a gandit tot sa darame si iar sa cladeasca. i in vecii vecilor cred ca aceasta va fi pedeapsa. Vor tot darama si vor tot cladi, ca sa nu aiba odihna nici pe pamant, nici sub pamant cei care nu cauta odihna sufletului in Hristos.

Mantuitorul a spus cum a zis fratele in cuvantul care s-a citit: In ziua cea din urma a praznicului, Iisus S-a ridicat in picioare si a strigat . Sunt cateodata niste adevaruri pe care trebuie sa le strigi. De ce trebuie sa le strigi? Pentru ca cele mai multe urechi sunt infundate de pacat si nu aud, daca le vorbesti incet.

Cuvantul lui Dumnezeu, de obicei, are trei feluri de ascultatori: cei de aproape, cei de la mijloc si cei de la margine. Adica cei care aud, inteleg si primesc tot cuvantul care se marturiseste; cei care aud si inteleg o parte din el; si cei care n-aud, nici nu-nteleg nimic.

M-am bucurat de atatea ori cand, fiind frati care vorbeau mai incet si adunarea fiind mare, erau multi frati pe la margine si spunea cate unul: Frate, mai tare, ca nu se aude. Ce suflete frumoase sunt acestea care, cu toata puterea urechilor, se straduiau sa inteleaga Cuvantul, dar, din cauza departarii la care erau, nu-l puteau auzi. El n-a vrut sa piarda nici un cuvant, de aceea spunea: Mai tare, frate! ; sau: Mai repeta o data, frate, ca n-am inteles . El dorea sa nu scape si sa nu piarda nimic. Ce minunate sunt aceste suflete pe care nu le impiedica nici somnul, nici oboseala, nici departarea sa auda si sa inteleaga tot Cuvantul lui Dumnezeu! Ca-n zadar sunt numai urechile noastre aici (sau poate ca nici urechile), daca ele nu ne ajuta sa ajunga Cuvantul la inima. Acolo, Cuvantul sa deschida nu numai prima incapere cum de obicei se deschide la foarte multi , ci Cuvantul lui Dumnezeu sa deschida toate cele trei compartimente ale inimii noastre. Ca foarte multi primesc Cuvantul lui Dumnezeu numai in prima parte, adica in camera din fata, unde-i aranjat totul frumos ca intr-o vitrina. Oricine se uita, sa vada ca acolo e totusi cineva credincios. Pe cand, mai inapoi e compartimentul cu lucrurile ascunse. i-n urma de tot, cu pacatele ascunse, pe care omul niciodata nu vrea sa le aduca, sa le marturiseasca si sa le lepede inaintea lui Dumnezeu.

Lumea sufleteasca, pentru noi, se compune din trei parti: partea vazuta cuvantul, vorbele care ni-s usor...