Icoana în penitenciar
A vorbi astazi detinutilor din penitenciarele Romaniei despre Dumnezeu este o posibilitate usor de pus in practica de catre foarte multi mesageri ai Evangheliei. Prezenta unui preot-capelan si, in multe locuri, existenta unei capele, fac posibila realizarea unui contact, pentru unii dintre detinuti, pentru prima data, cu valorile Ortodoxiei celei de doua mii de ani []A vorbi astazi detinutilor din penitenciarele Romaniei despre Dumnezeu este o posibilitate usor de pus in practica de catre foarte multi mesageri ai Evangheliei. Prezenta unui preot-capelan si, in multe locuri, existenta unei capele, fac posibila realizarea unui contact, pentru unii dintre detinuti, pentru prima data, cu valorile Ortodoxiei celei de doua mii de ani asezate si care cuceresc orice inima doritoare de mantuire. Dar, in stramtoarea celulelor, cuvantul mantuire capata valente multiple, putand fi astfel un bun mijloc si pentru diavolul, spre a deturna sensul divin al cuvantului.
Daca vrei sa dezgolesti lucratura ascunsa de aici a diavolului, ca si de oriunde, e suficient sa propui, intr-un penitenciar, ca subiect de discutie, spre exemplu, sensul icoanei ortodoxe. Vei vedea ca aceasta lucratura este facuta cu mult zel de catre grupurile neoprotestante de toate culorile, care activeaza saptamanal in inchisori si care reusesc foarte usor sa faca teologi pe unii dintre detinuti. Desigur, o teologie de proasta calitate.
Ne aflam, intr-una din zile, un grup de cinci preoti impreuna cu parintele-capelan si un grup de credinciosi ortodocsi din Oastea Domnului, la o inchisoare. Deja era separat intr-o parte un grup de cativa detinuti care ziceau ca L-au aflat pe Domnul in penitenciar. Unii erau deja botezati la penticostali, altii la adventisti etc., fiecare dupa domnul pe care l-a cunoscut. In aceasta situatie, ceea ce caracterizeaza Biserica Ortodoxa si, implicit, Oastea Domnului, la activitatile de aici, este ca orice invatatura trebuie a se urmari sa se aseze pe o temelie sanatoasa. A vorbi aici doar despre lucrurile ce ne unesc inseamna a ne situa in afara Ortodoxiei, pentru ca aceasta tactica este demonica.
Ne-am propus mai dinainte sa vorbim despre icoana in penitenciar. Asadar, propunerea subiectului despre sensul icoanei a fost scanteia ce a inceput sa aprinda temelia de paie a detinutilor neoprotestanti si sa arate ce-au lucrat de ani de zile mentorii lor deghizati in misionari ai Evangheliei.
Pentru acestia, ca si pentru lumea iudeogreco-romana, in care a binevoit sa Se intrupeze Hristos, realitatea Intruparii lui Dumnezeu si misterul Crucii reprezinta un scandal si o nebunie. Scandal si nebunie trebuie sa provoace si imaginea in care se reflecta aceste evenimente, adica icoana. Ca sa poata sa-i rupa de Ortodoxie, de biserica cea pictata cu imagini biblice, trebuia si aceste grupuri misionare sa le demonstreze detinutilor, prin citate biblice, ca icoana este un idol la care daca te inchini esti pierdut.
Vor fi multi misionari neoprotestanti care citesc aceasta foaie religioasa. Unii o vor gasi in mainile detinutilor, prin inchisori. Mai intai ar trebui sa le aruncam lor o scanteie de intelegere a pacatului grav pe care-l...
Daca vrei sa dezgolesti lucratura ascunsa de aici a diavolului, ca si de oriunde, e suficient sa propui, intr-un penitenciar, ca subiect de discutie, spre exemplu, sensul icoanei ortodoxe. Vei vedea ca aceasta lucratura este facuta cu mult zel de catre grupurile neoprotestante de toate culorile, care activeaza saptamanal in inchisori si care reusesc foarte usor sa faca teologi pe unii dintre detinuti. Desigur, o teologie de proasta calitate.
Ne aflam, intr-una din zile, un grup de cinci preoti impreuna cu parintele-capelan si un grup de credinciosi ortodocsi din Oastea Domnului, la o inchisoare. Deja era separat intr-o parte un grup de cativa detinuti care ziceau ca L-au aflat pe Domnul in penitenciar. Unii erau deja botezati la penticostali, altii la adventisti etc., fiecare dupa domnul pe care l-a cunoscut. In aceasta situatie, ceea ce caracterizeaza Biserica Ortodoxa si, implicit, Oastea Domnului, la activitatile de aici, este ca orice invatatura trebuie a se urmari sa se aseze pe o temelie sanatoasa. A vorbi aici doar despre lucrurile ce ne unesc inseamna a ne situa in afara Ortodoxiei, pentru ca aceasta tactica este demonica.
Ne-am propus mai dinainte sa vorbim despre icoana in penitenciar. Asadar, propunerea subiectului despre sensul icoanei a fost scanteia ce a inceput sa aprinda temelia de paie a detinutilor neoprotestanti si sa arate ce-au lucrat de ani de zile mentorii lor deghizati in misionari ai Evangheliei.
Pentru acestia, ca si pentru lumea iudeogreco-romana, in care a binevoit sa Se intrupeze Hristos, realitatea Intruparii lui Dumnezeu si misterul Crucii reprezinta un scandal si o nebunie. Scandal si nebunie trebuie sa provoace si imaginea in care se reflecta aceste evenimente, adica icoana. Ca sa poata sa-i rupa de Ortodoxie, de biserica cea pictata cu imagini biblice, trebuia si aceste grupuri misionare sa le demonstreze detinutilor, prin citate biblice, ca icoana este un idol la care daca te inchini esti pierdut.
Vor fi multi misionari neoprotestanti care citesc aceasta foaie religioasa. Unii o vor gasi in mainile detinutilor, prin inchisori. Mai intai ar trebui sa le aruncam lor o scanteie de intelegere a pacatului grav pe care-l...
