Sminteala
Un muncitor de la padure cobora intr-o seara grabit pe o poteca ingusta ce avea si de o parte si de alta o prapastie adanca. Se apropia o furtuna si intunericul se lasa imprejur. La o cotitura a potecii, se izbi de o piatra mare, care se desprinsese din munte, oprindu-se de-a curmezisul drumului. Era []Un muncitor de la padure cobora intr-o seara grabit pe o poteca ingusta ce avea si de o parte si de alta o prapastie adanca. Se apropia o furtuna si intunericul se lasa imprejur.
La o cotitura a potecii, se izbi de o piatra mare, care se desprinsese din munte, oprindu-se de-a curmezisul drumului. Era gata sa se pravaleasca in prapastie, dar cu mare greutate se opri, agatandu-se de o craca. Scoase un suspin de usurare si multumi lui Dumnezeu ca i-a salvat viata. tiind insa ca in urma lui mai trebuie sa vina si alti calatori, s-a gandit ca ar trebui sa inlature bolovanul, caci se facea din ce in ce mai intuneric si n-o sa-l poata observa cei care vor veni mai tarziu si vor cadea in prapastie.
La prima incercare, calatorul se descuraja, caci piatra era foarte grea, si isi vazu grabit de drum. Dar un glas dinlauntrul lui il dojenea, zicandu-i ca acei care vor veni nu vor observa pietroiul si se vor lovi de el coborand grabiti, pe intunecime, si daca vor cadea va fi vina lui. Incerca sa se gandeasca la altceva, dar constiinta nu-l lasa in pace. I se parea ca aude tipetele de deznadejde ale celui care striga dupa ajutor. In minte i se framanta gandul ca nepasarea lui va primejdui viata cuiva, poate a vreunui necunoscut. Dar ce importanta are? Toti oamenii sunt frati.
Atunci, desi obosit si grabit, se intoarse inapoi, si, adunandu-si toate fortele, urni bolovanul din loc. Dupa vreo cateva clipe, un tanar cobori grabit din munte, fara sa se uite unde calca, si trecu peste locul unde fusese piatra. Daca s-ar fi izbit de ea, ar fi cazut cu siguranta in prapastie. Muncitorul gandea in sine: Acest tanar necunoscut nu-si va inchipui nicicand ca eu i-am salvat viata si nu-mi va multumi niciodata, dar eu sunt multumit ca mi-am facut datoria, aruncand piatra din drum .
Fulgerele spintecau norii si luminau prapastia inspaimantatoare, dar in sufletul lui era o pace mai mare decat vijelia oarba ce se dezlantuise in munti.
Glasul constiintei e glasul lui Dumnezeu care e cu noi cand facem binele si ocolim raul (Preot Vasile Ionescu, Margaritarele lumii Comorile limbii romane, nr. 43, pag. 12).
O asemenea piatra de poticnire si de sminteala (cf. I Petru 2, 8-8), amplificata si multiplicata, nu numai ca marime si numar, ci cu un grad mai mare de periculozitate, se afla pe cararile vietii noastre. Cu cat sufletul este mai de pret decat trupul (Marcu 8, 36- 37), cu atat paguba e mai mare datorita caderii lui in prapastia iadului, din cauza smintelilor pe care le intalnim frecvent in calea noastra. i, vai, cat s-au mai inmultit in ultima vreme astfel de sminteli! Aproape in toate chioscurile de ziare sunt afisate reviste pornografice, aproape in toate paginile ziarelor de larga circulatie sunt imprimate imagini obscene, cu chemari insistente si ispititoare la prostitutie. La acestea se mai adauga...
La o cotitura a potecii, se izbi de o piatra mare, care se desprinsese din munte, oprindu-se de-a curmezisul drumului. Era gata sa se pravaleasca in prapastie, dar cu mare greutate se opri, agatandu-se de o craca. Scoase un suspin de usurare si multumi lui Dumnezeu ca i-a salvat viata. tiind insa ca in urma lui mai trebuie sa vina si alti calatori, s-a gandit ca ar trebui sa inlature bolovanul, caci se facea din ce in ce mai intuneric si n-o sa-l poata observa cei care vor veni mai tarziu si vor cadea in prapastie.
La prima incercare, calatorul se descuraja, caci piatra era foarte grea, si isi vazu grabit de drum. Dar un glas dinlauntrul lui il dojenea, zicandu-i ca acei care vor veni nu vor observa pietroiul si se vor lovi de el coborand grabiti, pe intunecime, si daca vor cadea va fi vina lui. Incerca sa se gandeasca la altceva, dar constiinta nu-l lasa in pace. I se parea ca aude tipetele de deznadejde ale celui care striga dupa ajutor. In minte i se framanta gandul ca nepasarea lui va primejdui viata cuiva, poate a vreunui necunoscut. Dar ce importanta are? Toti oamenii sunt frati.
Atunci, desi obosit si grabit, se intoarse inapoi, si, adunandu-si toate fortele, urni bolovanul din loc. Dupa vreo cateva clipe, un tanar cobori grabit din munte, fara sa se uite unde calca, si trecu peste locul unde fusese piatra. Daca s-ar fi izbit de ea, ar fi cazut cu siguranta in prapastie. Muncitorul gandea in sine: Acest tanar necunoscut nu-si va inchipui nicicand ca eu i-am salvat viata si nu-mi va multumi niciodata, dar eu sunt multumit ca mi-am facut datoria, aruncand piatra din drum .
Fulgerele spintecau norii si luminau prapastia inspaimantatoare, dar in sufletul lui era o pace mai mare decat vijelia oarba ce se dezlantuise in munti.
Glasul constiintei e glasul lui Dumnezeu care e cu noi cand facem binele si ocolim raul (Preot Vasile Ionescu, Margaritarele lumii Comorile limbii romane, nr. 43, pag. 12).
O asemenea piatra de poticnire si de sminteala (cf. I Petru 2, 8-8), amplificata si multiplicata, nu numai ca marime si numar, ci cu un grad mai mare de periculozitate, se afla pe cararile vietii noastre. Cu cat sufletul este mai de pret decat trupul (Marcu 8, 36- 37), cu atat paguba e mai mare datorita caderii lui in prapastia iadului, din cauza smintelilor pe care le intalnim frecvent in calea noastra. i, vai, cat s-au mai inmultit in ultima vreme astfel de sminteli! Aproape in toate chioscurile de ziare sunt afisate reviste pornografice, aproape in toate paginile ziarelor de larga circulatie sunt imprimate imagini obscene, cu chemari insistente si ispititoare la prostitutie. La acestea se mai adauga...
