PREDICĂ LA DUMINICA A XIII-A DUPĂ RUSALII
Iubiti credinciosi, iata-ne ajunsi in a treisprezecea Duminica dupa Rusalii, in Duminica Evangheliei slujitorilor celor rai , cum mai este supra-numita. Pentru a putea pricepe despre ce este vorba in Duminica de astazi, in Evanghelia de astazi, haideti sa o citim impreuna. Ascultati alta pilda: Era un om oarecare stapan al casei sale, care a sadit []Iubiti credinciosi, iata-ne ajunsi in a treisprezecea Duminica dupa Rusalii, in Duminica Evangheliei slujitorilor celor rai , cum mai este supra-numita. Pentru a putea pricepe despre ce este vorba in Duminica de astazi, in Evanghelia de astazi, haideti sa o citim impreuna.
Ascultati alta pilda:Era un om oarecare stapan al casei sale, care a sadit vie. A imprejmuit-o cu gard, a sapat in ea teasc, a cladit un turn si a dat-o lucratorilor, iar el s-a dus departe.
Cand a sosit timpul roadelor, a trimis pe slujitorii sai la lucratori, ca sa ia partea lui din roade. Dar lucratorii, punand mana pe slujitori, pe unul l-au batut, pe altul l-au omorat, iar pe altul l-au ucis cu pietre. Din nou a trimis alti slujitori, mai multi decat cei dintai, si au facut cu ei tot asa.
La urma, a trimis la ei pe fiul sau, zicand: Se vor rusina de fiul meu.
Iar lucratorii viei, vazand pe fiul, au zis intre ei: Acesta este mostenitorul; veniti sa-l omoram si sa avem noi mostenirea lui . i, punand mana pe el, l-au scos afara din vie si l-au ucis.
Deci, cand va veni stapanul viei, ce va face acelor lucratori?I-au raspuns: Pe cei rai cu rau ii va pierde, iar via o va da altor lucratori, care vor da roadele la timpul lor .
Zis-a lor Iisus: Au n-ati citit niciodata in Scripturi: Piatra pe care au aruncat-o ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta si este lucru minunat in ochii nostri.
De aceea va spun ca Imparatia lui Dumnezeu se va lua de la voi si se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cadea pe piatra aceasta se va sfarama, iar pe cine va cadea il va spulbera .
Textul este cuprins in Evanghelia de la Matei, la capitolul 21, versetul 33 pana la 44. Dar, pentru a ne lamuri asupra sensului profund al acestei pilde, as vrea sa facem in primul rand doua adaosuri sa le numim. In primul rand, sa va spun ca pilda a-ceasta a rosti-o Domnul dupa ce a intrat in Ierusalim. Ba, mai mult, dupa ce Domnul a alungat vanzatorii din Templu si a atins smochinul cel neroditor. Iar finalul ei, ultimele doua versete ale capitolului 21, ne spune asa: Iar arhiereii si fariseii, ascultand pildele Lui, au inteles ca despre ei vorbeste. i cautand sa-L prinda, s-au temut de popor, pentru ca Il socoteau prooroc, adica spunator de adevar .
Iata, asadar, pilda este mult mai profunda decat pare la prima vedere, pentru ca in ea Domnul ne arata, de fapt, ce va suferi El. In mod cu totul ale-goric, deci asa cum o talcuiesc o parte dintre Sfintii Parinti, pilda descopera aproape in intregime taina mantuirii noastre, pentru ca, fara indoiala, stapanul casei, care a sadit vie, este Tatal Care sadeste via vietii. i-o imprejmuieste cu gard, sapa in ea teasc si cladeste un turn pe care-l da lucratorilor. Gardul era Legea spuneau ei; teascul era Scriptura, iar turnul era templul in care se pastra si din care se pazea asupra granitelor, asupra gardului deci asupra Legii, si asupra teascului adica asupra Revelatiei.
Cand a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucratori ca sa ia roadele. Ori slugile lui Dumnezeu nu puteau fi decat profetii, cei care, in urma insamantarii ogorului lui Israel cu Cuvantul lui Dumnezeu, s-au dus ca sa vada roada si s-o aduca catre Hristos Domnul, catre Tatal cel ceresc si catre Duhul cel Sfant Treimea cea deofiinta bucurand-o. Dar iata ca toti acesti profeti trimisi in Vechiul Testament de catre Dumnezeu sunt batuti, omorati sau ucisi cu pietre. i intreaga istorie aceasta a profetismului Vechiului Testament marcheaza aceasta prezenta uimitoare a sacrificiului celor care-L vestesc pe Hristos, acelor care vestesc venirea lui Mesia, celor care vestesc venirea Imparatiei. Nu convenea nici puterea cuvantului lor, nici prezenta lor, nici taria cu care combateau pacatele, nu convenea lumii aceleia, nu conveneau lucratorilor pusi sa pazeasca gardul, teascul si turnul cladit de stapan. La urma insa, iata, iar trimite Domnul slugi, mai multe decat cele dintai si cine citeste Vechiul Testament constata o sporire a profetiei pe masura ce se apropie timpul venirii Domnului, acel plinirea vremii cum ii spune Sfantul Ap. Pavel in Epistola catre Galateni (4, 4).
Ei bine, numarul lor desi crescuse, oamenii tot n-au inteles ca va veni Mesia. i Tatal, in marea Lui dragoste, il da pe Insusi Fiul Sau, spunand: Trimit pe Fiul Meu, ca se vor rusina de El. Iar lucratorii viei, cei pusi sa pazeasca gardul si teascul si turnul, vazand pe Fiul, au zis intre ei: Acesta este mostenitorul; veniti sa-L omoram si sa avem noi mostenirea Lui. i, punand mana pe El, L-au scos afara din vie si L-au ucis .
Nu se va intampla aceasta cu Fiul lui Dumnezeu, Care va fi scos afara din Ierusalim? Iar slujitorii cei pusi sa pazeasca gardul, teascul si turnul nu-L vor ucide pe El acolo, in afara viei, adica in afara Ierusalimului? Numai ca ceea ce credeau ei ca vor lua de la Iisus Hristos, adica mostenirea vietii vesnice, o pierd tocmai prin uciderea Lui, pentru ca Domnul vine cu vita cea noua, sadind via cea noua, daruindu-ne teascul cel nou si inaltand turnul cel nou, cel din afara viei celei vechi. Pentru ca asa cum Tatal, venind ca stapan al...
Ascultati alta pilda:Era un om oarecare stapan al casei sale, care a sadit vie. A imprejmuit-o cu gard, a sapat in ea teasc, a cladit un turn si a dat-o lucratorilor, iar el s-a dus departe.
Cand a sosit timpul roadelor, a trimis pe slujitorii sai la lucratori, ca sa ia partea lui din roade. Dar lucratorii, punand mana pe slujitori, pe unul l-au batut, pe altul l-au omorat, iar pe altul l-au ucis cu pietre. Din nou a trimis alti slujitori, mai multi decat cei dintai, si au facut cu ei tot asa.
La urma, a trimis la ei pe fiul sau, zicand: Se vor rusina de fiul meu.
Iar lucratorii viei, vazand pe fiul, au zis intre ei: Acesta este mostenitorul; veniti sa-l omoram si sa avem noi mostenirea lui . i, punand mana pe el, l-au scos afara din vie si l-au ucis.
Deci, cand va veni stapanul viei, ce va face acelor lucratori?I-au raspuns: Pe cei rai cu rau ii va pierde, iar via o va da altor lucratori, care vor da roadele la timpul lor .
Zis-a lor Iisus: Au n-ati citit niciodata in Scripturi: Piatra pe care au aruncat-o ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului. De la Domnul a fost aceasta si este lucru minunat in ochii nostri.
De aceea va spun ca Imparatia lui Dumnezeu se va lua de la voi si se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cadea pe piatra aceasta se va sfarama, iar pe cine va cadea il va spulbera .
Textul este cuprins in Evanghelia de la Matei, la capitolul 21, versetul 33 pana la 44. Dar, pentru a ne lamuri asupra sensului profund al acestei pilde, as vrea sa facem in primul rand doua adaosuri sa le numim. In primul rand, sa va spun ca pilda a-ceasta a rosti-o Domnul dupa ce a intrat in Ierusalim. Ba, mai mult, dupa ce Domnul a alungat vanzatorii din Templu si a atins smochinul cel neroditor. Iar finalul ei, ultimele doua versete ale capitolului 21, ne spune asa: Iar arhiereii si fariseii, ascultand pildele Lui, au inteles ca despre ei vorbeste. i cautand sa-L prinda, s-au temut de popor, pentru ca Il socoteau prooroc, adica spunator de adevar .
Iata, asadar, pilda este mult mai profunda decat pare la prima vedere, pentru ca in ea Domnul ne arata, de fapt, ce va suferi El. In mod cu totul ale-goric, deci asa cum o talcuiesc o parte dintre Sfintii Parinti, pilda descopera aproape in intregime taina mantuirii noastre, pentru ca, fara indoiala, stapanul casei, care a sadit vie, este Tatal Care sadeste via vietii. i-o imprejmuieste cu gard, sapa in ea teasc si cladeste un turn pe care-l da lucratorilor. Gardul era Legea spuneau ei; teascul era Scriptura, iar turnul era templul in care se pastra si din care se pazea asupra granitelor, asupra gardului deci asupra Legii, si asupra teascului adica asupra Revelatiei.
Cand a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucratori ca sa ia roadele. Ori slugile lui Dumnezeu nu puteau fi decat profetii, cei care, in urma insamantarii ogorului lui Israel cu Cuvantul lui Dumnezeu, s-au dus ca sa vada roada si s-o aduca catre Hristos Domnul, catre Tatal cel ceresc si catre Duhul cel Sfant Treimea cea deofiinta bucurand-o. Dar iata ca toti acesti profeti trimisi in Vechiul Testament de catre Dumnezeu sunt batuti, omorati sau ucisi cu pietre. i intreaga istorie aceasta a profetismului Vechiului Testament marcheaza aceasta prezenta uimitoare a sacrificiului celor care-L vestesc pe Hristos, acelor care vestesc venirea lui Mesia, celor care vestesc venirea Imparatiei. Nu convenea nici puterea cuvantului lor, nici prezenta lor, nici taria cu care combateau pacatele, nu convenea lumii aceleia, nu conveneau lucratorilor pusi sa pazeasca gardul, teascul si turnul cladit de stapan. La urma insa, iata, iar trimite Domnul slugi, mai multe decat cele dintai si cine citeste Vechiul Testament constata o sporire a profetiei pe masura ce se apropie timpul venirii Domnului, acel plinirea vremii cum ii spune Sfantul Ap. Pavel in Epistola catre Galateni (4, 4).
Ei bine, numarul lor desi crescuse, oamenii tot n-au inteles ca va veni Mesia. i Tatal, in marea Lui dragoste, il da pe Insusi Fiul Sau, spunand: Trimit pe Fiul Meu, ca se vor rusina de El. Iar lucratorii viei, cei pusi sa pazeasca gardul si teascul si turnul, vazand pe Fiul, au zis intre ei: Acesta este mostenitorul; veniti sa-L omoram si sa avem noi mostenirea Lui. i, punand mana pe El, L-au scos afara din vie si L-au ucis .
Nu se va intampla aceasta cu Fiul lui Dumnezeu, Care va fi scos afara din Ierusalim? Iar slujitorii cei pusi sa pazeasca gardul, teascul si turnul nu-L vor ucide pe El acolo, in afara viei, adica in afara Ierusalimului? Numai ca ceea ce credeau ei ca vor lua de la Iisus Hristos, adica mostenirea vietii vesnice, o pierd tocmai prin uciderea Lui, pentru ca Domnul vine cu vita cea noua, sadind via cea noua, daruindu-ne teascul cel nou si inaltand turnul cel nou, cel din afara viei celei vechi. Pentru ca asa cum Tatal, venind ca stapan al...
