Sfantul Ioan Gura de Aur Evanghelistul Matei numeste aici Capernaumul orasul Sau. Betleemul a fost orasul in care S-a nascut; Nazaretul, orasul in care a crescut; iar Capernaumul, orasul in care a locuit in permanenta. Slabanogul de la Matei este altul decat cel de la Ioan (Ioan 5, 1-15). Unul se afla la scaldatoarea Vitezda, []Sfantul Ioan Gura de AurEvanghelistul Matei numeste aici Capernaumul orasul Sau. Betleemul a fost orasul in care S-a nascut; Nazaretul, orasul in care a crescut; iar Capernaumul, orasul in care a locuit in permanenta.

Slabanogul de la Matei este altul decat cel de la Ioan (Ioan 5, 1-15). Unul se afla la scaldatoarea Vitezda, celalalt in Capernaum; unul era bolnav de treizeci si opt de ani; celuilalt nu i se spune varsta; unul era lipsit de ajutoare; celalalt avea oameni care-l ingrijeau, care-l purtau, care 1-au adus la Iisus. Unuia Domnul ii spune: Fiule, iertate iti sunt pacatele (Matei 9, 2); celuilalt ii zice: Vrei sa fii sanatos?(Ioan 5, 6). Pe slabanogul de la Ioan l-a vindecat Domnul intr-o sambata (Ioan 5, 10); pe cel de la Matei, in alta zi, nu sambata; ca daca ar fi fost sambata, iudeii L-ar fi invinuit; dar asa, au tacut; la vindecarea celui de la Ioan s-au pornit cu prigoana impotriva Lui (Ioan 5, 16).

N-am spus fara rost acestea, ci ca sa nu socotesti ca este nepotrivire intre Evanghelii, banuind ca e vorba de unul si acelasi slabanog.

Uitandu-te la smerenia si blandetea Stapanului! Mai inainte departase de El multimile; cand a fost alungat de galbeni, nu S-a impotrivit, ci a plecat, dar nu departe; si iarasi S-a suit in corabie, desi putea sa treaca marea cu piciorul; ca nu voia sa faca totdeauna minuni, ca sa nu se creada ca e numai Dumnezeu, si nu si om deplin. Evanghelistul Matei spune ca slabanogul a fost adus la El; ceilalti evanghelisti spun ca l-au adus inaintea Lui, spargand acoperisul casei (Marcu 2, 4; Luca 5, 10). L-au pus pe slabanog inaintea Lui, fara sa spuna ceva; I-au ingaduit totul lui Hristos. La inceputul activitatii Sale, Hristos mergea din loc in loc si nu cerea atat de mare credinta celor care se apropiau de El; acum insa cei bolnavi vin la El, iar El le cere credinta. Vazand credinta lor , spune Matei, adica a acelora ce l-au adus. Hristos nu cere totdeauna credinta de la cei bolnavi; de pilda nu cere credinta de la cei nebuni sau de la cei care si-au pierdut constiinta din pricina vreunei boli. Acum insa credea si bolnavul; ca daca nu credea, n-ar fi lasat sa fie coborat. Asadar pentru ca bolnavul a aratat atata credinta, i-a aratat si Hristos puterea Lui, iertand cu toata autoritatea pacatele si aratand prin aceasta ca este de aceeasi cinste cu Parintele Sau. Uita-te ca chiar de la inceput Domnul a aratat ca are putere; a aratat-o: prin invatatura Sa, cand ii invata pe oameni; prin lepros, cand i-a spus: Vreau, curateste-te! (Matei 8, 3); prin sutas, cand la spusele acestuia: Zi numai cu cuvantul si se va tamadui sluga mea! (Matei 8, 8), S-a minunat de el si 1-a laudat inaintea tuturor; prin mare, cand a potolit-o numai cu cuvantul (Matei 8, 26); prin demoni, cand demonii L-au recunoscut Judecator (Matei 8, 29) si cand i-a scos cu multa putere din cei doi indraciti. Acum iarasi, intr-un chip si mai deosebit, sileste pe dusmanii Lui sa marturiseasca ca este de aceeasi cinste cu Tatal si sa o spuna chiar cu gura lor. Iisus cu smerenia Lui obisnuita ca erau adunati multi oameni, ca astupasera intrarea; de aceea l-au coborat pe slabanog prin acoperis n-a alergat indata la vindecarea trupului, care se vedea, ci ia de la cei de fata prilejul vindecarii; si a vindecat mai intai ceea ce nu se vedea, sufletul, iertandu-i pacatele. Prin iertarea pacatelor a mantuit sufletul slabanogului, dar Lui si nu i-a adus multa slava. Iudeii, chinuiti de rautate, voind sa-L invinuiasca, au facut, chiar fara voia lor, sa straluceasca minunea. Iar Domnul, iscusit fiind, S-a folosit de invidia lor spre a face vadita minunea. Iudeii faceau galagie si spuneau: Acesta huleste! Cine poate ierta pacatele decat numai Dumnezeu? (Marcu 2, 7). Ce le-a raspuns Iisus? A respins, oare, banuiala lor? Nu, desi, daca n-ar fi fost de aceeasi cinste cu Tatal, ar fi trebuit sa spuna: Pentru ce aveti despre Mine o parere care nu Mi se potriveste? Departe de Mine aceasta putere! . Dar Hristos n-a grait asa! Dimpotriva, a intarit si confirmat totul, si cu cuvantul si cu minunea. i pentru ca ar fi suparat pe iudei, daca ar fi spus despre El ca este Dumnezeu, intareste aceasta prin altii; si lucru minunat, nu numai prin prieteni, ci si prin dusmani. Aceasta-i bogatia intelepciunii Lui! Prin prieteni, cand a spus; Vreau, curateste-te! (Matei 8, 3)si cand a spus: Nici in Israel n-am aflat atata credinta (Matei 8, 10); iar prin dusmani acum; dupa ce dusmanii Lui au spus ca nimeni nu poate ierta pacatele decat numai Dumnezeu, Hristos a adaugat: Dar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului pe pamant sa ierte pacatele , atunci a zis slabanogului: Scoala-te, ia-ti patul si te du la casa ta! (Matei 9, 6). Nu numai acum, ci si alta data, cand dusmanii Lui I-au spus: Pentru lucru bun nu aruncam noi cu pietre in Tine, ci pentru hula, ca Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu (Ioan 10, 33).

Domnul n-a respins aceasta parere, ci iarasi a confirmat-o zicand: Daca nu fac lucrurile Tatalui Meu, sa nu credeti in Mine; dar daca le fac, de nu credeti in Mine, credeti in faptele Mele (Ioan 10, 37-38). Am venit la Tine sa ma vindeci si Tu imi ierti pacatele. De unde poti sti ca-mi pot fi iertate pacatele? Acum Domnul mai da o alta dovada, nu mica, ca este Dumnezeu si de aceeasi cinste cu Tatal. Iudeii spuneau ca numai Dumnezeu are puterea de a dezlega pacatele; Hristos insa nu numai ca dezleaga pacatele, dar chiar, inainte de aceasta, arata ca are si o alta putere, pe care numai Dumnezeu o are, aceea de a da la lumina gandurile ascunse ale oamenilor. Iudeii nu spusesera ce gandeau in ei insisi; ca zice evanghelistul: Iata unii carturari au zis in sine: Acesta huleste . Iar Iisus, cunoscand gandurile lor, a zis: pentru ce cugetati cele rele in inimile voastre? (Matei 9, 4-5). Numai Dumnezeu poate cunoaste gandurile ascunse ale oamenilor. Asculta ce spune profetul: Tu singur cunosti inimile (II Cron. 6, 30); si iarasi: Cel ce cerci inimile si rarunchii, Dumnezeule (Ps. 7, 10); iar profetul Ieremia spune: inima este mai adanca decat toate; si este om si cine-l va cunoaste (Ieremia 17, 9); si Omul se va uita la fata, dar Dumnezeu, la inima (I Regi 16, 7). Sunt inca si alte multe locuri in Scriptura din care se vede ca numai Dumnezeu poate sa cunoasca gandurile oamenilor. Asadar Hristos, pentru a arata ca este Dumnezeu si egal cu Tatal, descopera si face cunoscute gandurile carturarilor: ca ei se temeau de multime si nu indrazneau sa-si dea pe fata parerea lor. Hristos insa le-o descopera si o face cunoscuta, dar Se arata indurator fata de rautatea lor, ca le spune doar atat: Pentru ce cugetati cele rele in inimile voastre?. Daca cineva din cei de fata ar fi fost indreptatit sa se manie, apoi cel bolnav ar fi trebuit sa se manie, pentru ca a fost inselat si sa spuna: Am venit la Tine sa ma vindeci si Tu imi ierti pacatele. De unde poti sti ca-mi pot fi iertate pacatele? Dar slabanogul nu rosteste niste cuvinte ca acestea, ci se lasa in puterea dumnezeiescului sau tamaduitor. Carturarii, insa, dusmanosi si invidiosi,...