ORFANI DE CERTEGE…
Intotdeauna singuratatea ii uneste pe cei pe care lumea ii izoleaza, ii alunga din preocuparile ei. De aceea frati de pretutindeni s-au reintalnit la izvoarele dorului, bine stiind ca pustiul acestui desert al neprietenoasei lumi ascunde undeva o binecuvantata oaza de lumina. Parintele Iosif a lasat aici, parca mai mult ca oriunde altundeva, mai multa prezenta decat a insemnat absenta lui. Desi au fost doar cativa ani petrecuti aici, copilaria aceasta in care i-a fost daruita durerea arvuna pentru a invata sa stie cu adevarat sa se bucure a fost aripa daruita de Dumnezeu pentru a ajunge la El. Totul, aici, e o zariste de har. Cata inocenta bucurie si cata lacrima jertfitoare poarta in ele aceste locuri! i cati pasi sfintiti in asteptare au statornicit cararea pe care noi, acum, urcam catre Imparatie E onorant si, mai ales, determinant ca responsabilizare, sa pasesti peste urmele Parintelui Iosif. Peste care s-au adaugat mai apoi pasii fratelui Traian, ai fratelui Marini, ai fratelui Aurica, ai fratelui Moise Ai atator alti frati! Pasi care au batatorit nu doar locul acesta, ci care, mai ales, ne-au lasat mostenire o stare de spirit, un duh al locului nascut intai aici, in unghere de Certege. Nemuritor in noi e numai ce a trebuit sa moara , spunea oarecand cineva Pentru ca noi sa traim aceste...