Cercul vicios
Omul este o fiinta dinamica, fiind creat de Dumnezeu intr-o continua miscare. Miscarea este o caracteristica a vietii lui duhovnicesti. Omul este chemat sa dezvolte potentele spirituale sadite de Dumnezeu in fiinta lui, pentru a realiza cat mai frumos si deplin asemanarea cu El. Diferenta mare, de altfel, consta in faptul ca dinamismul vietii pur []Omul este o fiinta dinamica, fiind creat de Dumnezeu intr-o continua miscare. Miscarea este o caracteristica a vietii lui duhovnicesti. Omul este chemat sa dezvolte potentele spirituale sadite de Dumnezeu in fiinta lui, pentru a realiza cat mai frumos si deplin asemanarea cu El. Diferenta mare, de altfel, consta in faptul ca dinamismul vietii pur biologice inseamna, de multe ori, o miscare circulara, care ajunge, practic, de unde porneste, pe cand cel al omului duhovnicesc este o continua inaltare, o epectaza spre desavarsire, un urcus spre inviere.
Avand in vedere doar primul aspect, nu ne vom opri asupra regresului la unele nivele ale societatii, ci la evolutia individului in societatea pseudo-crestina si chiar anti-crestina in care traieste. E vorba, de fapt, de acea batere a pasului pe loc, acea involutie chiar, ce se datoreaza pacatului de orice fel si forma, ce franeaza inaintarea si prabuseste orice gand de inaltare.
Copilaria e atat de fericita pentru ca nu este nimic, spune un scriitor francez (Chateaubriand). E fericita, intr-adevar, pentru ca nu stie nimic din cele ale pacatului, ale faradelegii. Copil eram candva, si-n mine / pacatul nu era patruns (Traian Dorz). Dar, cand aceasta nestiinta tinde spre atotstiinta uitam sa ne intrebam care e sursa ei, ce izvor alimenteaza cresterea noastra, caci, cu toata incarcatura ce o obtinem, adevaratele adevaruri ne raman nepatrunse mistere ale vietii.
Mediul in care traim, raportat doar la el insusi, se dovedeste a fi atat de prielnic pentru o crestere deformata, pentru o dezorientare completa sau o orientare spre nicaieri si niciunde. Viata noastra traieste drama unei adevarate manipulari si promovari a nonvalorilor, a surogatelor, in care se incurajeaza tot mai mult libertinajul si traiul usuratic, de huzur, hranit de literatura pornografica si aventuroasa, presa, cinematograf si alte...
Avand in vedere doar primul aspect, nu ne vom opri asupra regresului la unele nivele ale societatii, ci la evolutia individului in societatea pseudo-crestina si chiar anti-crestina in care traieste. E vorba, de fapt, de acea batere a pasului pe loc, acea involutie chiar, ce se datoreaza pacatului de orice fel si forma, ce franeaza inaintarea si prabuseste orice gand de inaltare.
Copilaria e atat de fericita pentru ca nu este nimic, spune un scriitor francez (Chateaubriand). E fericita, intr-adevar, pentru ca nu stie nimic din cele ale pacatului, ale faradelegii. Copil eram candva, si-n mine / pacatul nu era patruns (Traian Dorz). Dar, cand aceasta nestiinta tinde spre atotstiinta uitam sa ne intrebam care e sursa ei, ce izvor alimenteaza cresterea noastra, caci, cu toata incarcatura ce o obtinem, adevaratele adevaruri ne raman nepatrunse mistere ale vietii.
Mediul in care traim, raportat doar la el insusi, se dovedeste a fi atat de prielnic pentru o crestere deformata, pentru o dezorientare completa sau o orientare spre nicaieri si niciunde. Viata noastra traieste drama unei adevarate manipulari si promovari a nonvalorilor, a surogatelor, in care se incurajeaza tot mai mult libertinajul si traiul usuratic, de huzur, hranit de literatura pornografica si aventuroasa, presa, cinematograf si alte...
