25 septembrie – Psalmul 109, v. 2: O gură rea, înşelătoare şi mincinoasă
Ochii rai l-au pandit neincetat.
Fiecare pas al sau a fost urmarit,fiecare cuvant a fost rastalmacit,fiecare fapta a sa a fost clevetita.
Cand, vreodata, a gresit caci nu este om care sa nu greseasca gurile rele, marind gresala lui,mai adaugand si multe altele pe care el nici nu le-a gandit, nici nu le-a facut,s-au largit si s-au lungit, umpland tara si lumea cu toate vorbele rele despre el.
Cand n-au mai avut ce sa spuna, au inventat.
Cand n-au avut ce inventa, au rascolit in trecut. i tot ceea ce era necunoscut altora din viata lui, gurile rele intorceau pe dos,numai spre a-l infatisa cat mai negru in fata celor ce-l iubeau,din pricina harului daruit de Dumnezeu, Care, cunoscandu-i inima si viata,il avea in dragostea Lui si il randuise la o slujba unica.
Sarmanele guri rele, ce slujba nefericita au facutsi in ce blestemata osanda s-au ingropat!In loc sa vada alegerea lui Dumnezeu asupra lui David prin harul ce i l-a dat,prin ocrotirea si ajutorul vadit pe care el il primea de la Domnulsi in loc sa i se alature cu dragoste si pretuire, ajutand la grabirea izbanzilor pentru Cauza Domnului,vinovatele guri rele i-au pus cate piedici au pututsi i-au facut cat rau au avut prilej.
In toata istoria minunata a vietii psalmistului si a lucrarii lui Dumnezeu cu el,gurile rele au ramas pomenite cu blestem si cu scarba.
Cei care le-au avut au impartasit soarta cainilor (Apoc. 22, 15).
Aceasta a fost slujba lor, aceasta trebuia sa le fie si plata! Draga suflete, cu inima intristata te intreb:oare nu cumva ai si tu o gura rea, inselatoare si mincinoasa?N-ai si tu cumva ura impotriva vreunui frate, a vreunui indrumator, a vreunui binefacator al tau sau al poporului tau,iar ura aceasta care arde in inima ta iti face ochiul rau si limba barfitoare?Nu cumva veninul pizmei din tine se revarsa impotriva unui nevinovat sau impotriva unui...