57. i dupa ce s-a implinit vremea sa nasca, Elisabeta a nascut un fiu. 58. i au auzit vecinii si rudele ei ca Domnul a marit mila Sa fata de ea si se bucurau impreuna cu ea. 59. Iar cand a fost in ziua a opta, au venit sa taie imprejur pruncul si-l numeau Zaharia, []57. i dupa ce s-a implinit vremea sa nasca, Elisabeta a nascut un fiu.58. i au auzit vecinii si rudele ei ca Domnul a marit mila Sa fata de ea si se bucurau impreuna cu ea.59. Iar cand a fost in ziua a opta, au venit sa taie imprejur pruncul si-l numeau Zaharia, dupa numele tatalui sau.60. i raspunzand, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan.61. i au zis catre ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheama cu numele acesta.62. i au facut semn tatalui sau cum ar vrea el sa fie numit.63. i cerand o tablita, el a scris, zicand: Ioan este numele lui. i toti s-au mirat.64. i indata i s-a deschis gura si limba si vorbea, binecuvantand pe Dumnezeu.65. i frica i-a cuprins pe toti care locuiau imprejurul lor; si in tot tinutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte.66. i toti care le auzeau le puneau la inima, zicand: Ce va fi, oare, acest copil? Caci mana Domnului era cu el.67. i Zaharia, tatal lui, s-a umplut de Duh Sfant si a proorocit, zicand:68. Binecuvantat este Domnul Dumnezeul lui Israel, ca a cercetat si a facut rascumparare poporului Sau;69. i ne-a ridicat putere de mantuire in casa lui David, slujitorul Sau,70. Precum a grait prin gura sfintilor Sai prooroci din veac;71. Mantuire de vrajmasii nostri si din mana tuturor celor ce ne urasc pe noi.72. i sa faca mila cu parintii nostri, ca ei sa-si aduca aminte de legamantul Sau cel sfant;73. De juramantul cu care S-a jurat catre Avraam, parintele nostru,74. Ca, fiind izbaviti din mana vrajmasilor, sa ne dea noua fara frica,75. Sa-I slujim in sfintenie si in dreptate, inaintea fetei Sale, in toate zilele vietii noastre.76. Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preainalt te vei chema, ca vei merge inaintea fetei Domnului, ca sa gatesti caile Lui,77. Sa dai poporului Sau cunostinta mantuirii intru iertarea pacatelor lor,78. Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Rasaritul cel de Sus,79. Ca sa lumineze pe cei care sed in intuneric si in umbra mortii si sa indrepte picioarele noastre pe calea pacii.80. Iar copilul crestea si se intarea cu duhul. i a fost in pustie pana in ziua aratarii lui catre Israel.* * *Nu te teme Zaharia ca rugaciunea ta a fost ascultata Zaharia si Elisabeta au cerut vreme indelungata de la Dumnezeu darul nasterii de prunci. Acum ei erau inaintati in varsta si nu mai nadajduiau in implinirea rugaciunilor lor. Perioada fertilitatii naturale a Elisabetei era apusa, iar acum potrivit legilor biologice ea nu mai putea sa zamisleasca, de aceea era numita stearpa . La varsta lor inaintata cei doi soti nici nu mai cereu prunc, erau resemnati: Dumnezeu nu a vrut sa le asculta rugaciunea, din motive numai de El stiute. Ei umbland fara prihana in toate poruncile si randuielile Domnului s-au lasat in grija lui Dumnezeu. Dar este vreun gand al celui drept care sa nu ajunga la cel Prea Inalt? Este vreo rugaciune rostita in zadar? Bate cineva la portile milei divine fara sa fie auzit? Raspunsul este hotarat: Nu! Dar Dumnezeu nu raspunde ca oamenii. Oamenii, ori raspund cu prea mare graba fata de cei care au slabiciune, si astfel poate nu le fac un bine real, ori raman cu totul impietriti fata cei ce au nevoie de ajutorul lor. Dupa ce Zaharia si Elisabeta nici nu se mai gandeau la dorinta mistitoare din tineretea lor, ingerul Domnului se arata lui Zaharia si-i spune: rugaciunea ta a fost ascultata . Un necredincios ar spune cu dispret: daca Dumnezeu nu-mi da atunci cand ii cer dupa aceea nici nu-mi mai trebuie. Necredinciosii gandesc in felul acesta pentru ca ei au in vedere numai aceasta viata, ei nu se mai gandesc la viata viitoare, ei au in vedere aparentele si nu se gandesc la valorile mai profunde. Din acest motiv vedem ca Dumnezeu parca este mai generos cu acestia. Ei se gandesc numai la evinetele imediate de aceea Dumnezeu le da dupa credinta lor. Elisabeta si Zaharia se gandeau la un urmas care sa le poarte numele mai departe, dar Dumnezeu voia ca din ei sa se nasca nu numai un urmas al lor, ci, mai mult decat atat, un Inaintemergator al Domnului. Ei se gandeau la ceea ce primesc oamenii...