Cate stari frumoase si neuitate traim in adunarile noastre! Desi aceste mangaieri ne dau putere sa mergem mai departe, in ele se ascunde si o primejdie: ele devin uneori trairi centrate in sine, iar daca nu sunt orientate spre Biserica si nu-i pun in lumina programul si toata mostenirea ei, ele devin o alternativa pentru []Cate stari frumoase si neuitate traim in adunarile noastre! Desi aceste mangaieri ne dau putere sa mergem mai departe, in ele se ascunde si o primejdie: ele devin uneori trairi centrate in sine, iar daca nu sunt orientate spre Biserica si nu-i pun in lumina programul si toata mostenirea ei, ele devin o alternativa pentru cultul Bisericii, si pana la urma pentru Biserica, fiindca Biserica respira si se manifesta mai ales prin cultul (slujbele) ei.

Vorbim despre bucuriile noastre ca despre niste sarbatori si lumini taborice. Dar lumina taborica au gustat-o numai Petru, Iacob si Ioan, iar dupa ei, sfintii vazatori de Dumnezeu. Intrebare: Ai vazut tu pe Hristos in slava, asa cum L-au vazut Petru, Iacov si Ioan? . Raspuns: Nu L-am vazut, dar am trait o bucurie asa de mare, de parca L-as fi vazut . Sa nu incurcam lucrurile: a vedea pe cineva nu este acelasi lucru cu inchipuirea de a-l vedea. Sa nu ne pierdem simtul masurii: alaturi de Petru, Iacov si Ioan pe Tabor nu suntem noi, nici chiar adunarea noastra. Alaturi de ei sunt sfintii vazatori de Dumnezeu, care, prin nevointe mucenicesti, s-au invrednicit sa-L vada pe Hristos in slava.

Cultul sfintilor trebuie asumat pana la capat, nu numai ipotetic. La sarbatorile noastre taborice poate ca ar trebui sa vorbim mai mult despre cei care L-au si vazut pe Hristos in slava. i apoi sa facem comparatia. La ce masura si-a trait viata, de pilda, Sf. Serafim de Sarov dupa ce L-a vazut pe Hristos in slava pe cand slujea Liturghia. i la ce masura traim noi, care spunem ca L-am vazut, dar de fapt nu L-am vazut!O, iubitii mei frati, adunarile fratesti si slujbele bisericesti nu se cuvine sa le punem...