Care sunt esantioanele cele mai expuse invaziei mediatice, influentei nefaste a televizorului? In iconomia sa de normalizare a pacatului, din grija de a nu ramane cumva cineva pe afara, de a nu i se lasa libertatea satisfacerii optiunii, curiozitatii, posibilitatii de a se impamanteni pe cosurile murdare ale fabricilor de falsuri ies necontenit grile []Care sunt esantioanele cele mai expuse invaziei mediatice, influentei nefaste a televizorului? In iconomia sa de normalizare a pacatului, din grija de a nu ramane cumva cineva pe afara, de a nu i se lasa libertatea satisfacerii optiunii, curiozitatii, posibilitatii de a se impamanteni pe cosurile murdare ale fabricilor de falsuri ies necontenit grile de programe, strategii, sfaturi pentru fiecare categorie socio-umana in parte. S-au creat, in acest sens, posturi de televiziune cu apetit doar pentru muzica sau sport, altele doar pentru filme de o anumita factura, statii ce emit doar divertisment etc. De departe, cei mai expusi (de altfel, si cei mai usor influentabili) sunt copiii, victimele cele mai sigure ale noii tehnici multicolore, care intre doua-trei filme de aventura, cu crime si pasiuni ucigase se pot uita si la desene animate, pe un post de televiziune ce le e rezervat doar lor, cu filmulete nevinovate, realizate in ultimii saizeci de ani, din care doua treimi prezinta (dupa un studiu citat de Agentia France Press) un personaj care bea alcool sau fumeaza. Din aceste productii, 68,5% contin (afirma aceeasi sursa) cel putin o scena in care personajul principal incita la consumul de bauturi alcoolice sau tutun, nici unul dintre filme neprezentand vreun avertisment despre pericolul vizionarii lor.

Din aceste canoane ale politicii de aliniere a tinerei generatii la noile ambalaje de prezentare roza a pacatului, nu putea lipsi, desigur, latura agresiva. Recentul lant de crime din India, unde 70 de copii s-au ucis in urma vizionarii serialului de desene animate Shactiman, e mai mult decat graitor. Consecinte sigure, pilduitoare. Dar, in fond, cine le interzice lor, copiilor, sa nu renunte la desene animate si sa nu urmareasca si ei filme ceva mai evoluate? Parintii? Spre deosebire de banalul parinte al anilor 70- 80, parintele de astazi s-a complicat. Copilul hotaraste cand se trezeste, ce pasta de dinti foloseste, ce mananca sau cum se imbraca, sub datele inoculate lui de educatie, cultura, prieteni, dar, mai ales, de televizor.

Astfel, prinsi intre griji si telenovele, acestia (parintii) isi dau odraslele unde altundeva? in scoala aceluiasi educator: televizorul! Asa vor fi scapat si ei bietii copii! de povestile cu ingeri si sfinti ale bunicii si de cartile copilariei (unde binele prea iese el, intotdeauna, invingator) si se vor infrati cu broastele testoase si sabii ninja in confruntari intergalactice, pline de aventura....