S-a întâmplat în 15 februarie 1840, 15/27
Craiova d. 18 iunie 1917, Bucuresti), personalitate reprezentativa a culturii romane, om politic, critic literar, eseist, scriitor, estetician, profesor, filosof, jurist, membru fondator al Academiei Romane. Maiorescu este autorul formelor fara fond , fondator al Societatii []The post S-a intamplat in 15 februarie 1840, 15/27 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 15 februarie 1840, 15/27 was first posted on februarie 15, 2021 at 12:08 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 15 februarie 1840, 15/27: S-a nascut Titu Maiorescu, critic literar, estetician si om politic. Titu Maiorescu (n.
Craiova d. 18 iunie 1917, Bucuresti), personalitate reprezentativa a culturii romane, om politic, critic literar, eseist, scriitor, estetician, profesor, filosof, jurist, membru fondator al Academiei Romane. Maiorescu este autorul formelor fara fond , fondator al Societatii literare Junimea. A promovat in Convorbiri literare pe marii clasici ai literaturii romane. A fost primul mare critic literar, creator de scoala si arbitru director in cultura romaneasca. In activitatea politica,Titu Maiorescu s-a remarcat in functia ministru al Cultelor si Instructiunii Publice. Din pozitia de prim-ministru si ministru de Externe, a negociat Pacea de la Bucuresti, in urma celui de-al doilea razboi balcanic, prin care Romania a primit sudul Dobrogei. Spre deosebire de ceilalti ilustri politicieni ai generatiei sale, Titu Liviu Maiorescu provenea dintr-o familie de tarani din comuna Bucerdea, de langa Blaj.
Tatal sau, Ioan, fiu de taran transilvanean, se numea de fapt Trifu, dar isi luase numele de Maiorescu pentru a sublinia inrudirea cu Petru Maior. A fost profesor de istorie, director al colii Centrale din Craiova, agent diplomatic al guvernului arii Romanesti. Mama sa, Maria Popasu, era sora carturarului episcop al Caransebesului.
Dupa ce urmeaza studii gimnaziale la Craiova si Brasov, tanarul Titu este trimis sa invete la Academia Theresiana din Viena. In iulie 1858, a absolvit cursurile liceale ca sef de promotie. Se inscrie la Universitatea din Giessen, unde in 1859 obtine titlul de doctor in filosofie cu distinctia magna cum laudae . Maiorescu isi continua studiile universitare la Universitatea Sorbona din Paris, unde obtine licenta in litere, filosofie si drept (1861).
In anul 1862, Titu Maiorescu revine in tara si este numit procuror la Tribunalul Ilfov. La sfarsitul aceluiasi an se muta la Iasi, unde devine director al Liceului National, apoi profesor de istorie universala, filosofie si logica la Facultatea de Istorie a Universitatii din Iasi (16 noiembrie 1862 25 noiembrie 1871), fiind titularul cursului Despre istoria republicii romane de la introducerea tribunilor plebei pana la moartea lui Iuliu Cezar. Eminent dascal, Maiorescu devine rector al Universitatii iesene (18 septembrie 1863) si director la coala normala Vasile Lupu (octombrie 1863), unde preda pedagogia, gramatica romana, psihologia si compunerea. De asemenea este inspector scolar si initiaza pentru prima oara in tara noastra practica pedagogica a elevilor, printre care se numara si Ion Creanga.
In paralel, Titu Maiorescu pune bazele Societatii literare Junimea (1863), impreuna cu Petre P. Carp, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor si Theodor Rosetti.
De la 1 martie 1867, coordoneaza editarea revistei Convorbiri literare .
Prin activitatea sa, societatea impunea o directie noua, moderna, intregii noastre culturi, definindu-se prin spiritul ei etic si sentimentul valorii estetice. Conditiile din tara era altele decat cele din timpul pasoptistilor romantici, Ion Heliade Radulescu, Vasile Alecsandri sau Nicolae Balcescu. Maiorescu si colegii sai reprezentau noua generatie, junimista, cu o noua conceptie asupra vietii sociale si culturale romanesti.
De asemenea, Titu Maiorescu este autorul teoriei junimiste si conservatoare a formelor fara fond . Aceasta condamna introducerea unor institutii imitate dupa cele occidentale si carora nu le corespundea un fond adecvat in mentalitatea, creatia si nivelul de...