Am fost mai intai in audienta la Episcopia de la Alba Iulia de care depinde protopopiatul Campeni si parohia Certege, cerand binecuvantarea si ajutorul Prea Sfintitului Parinte Episcop Emilian pentru comemorarea pe care o pregatisem. Am gasit toata intelegerea si bunavointa si ne-a promis tot sprijinul sau, pe care intr-adevar ni l-a dat. I-am multumit []Am fost mai intai in audienta la Episcopia de la Alba Iulia de care depinde protopopiatul Campeni si parohia Certege, cerand binecuvantarea si ajutorul Prea Sfintitului Parinte Episcop Emilian pentru comemorarea pe care o pregatisem. Am gasit toata intelegerea si bunavointa si ne-a promis tot sprijinul sau, pe care intr-adevar ni l-a dat. I-am multumit respectuos P.

S. Sale Episcopului Emilian atat inainte, cat si dupa.

Am aranjat totul pentru ziua de 6 martie, cand se implineau 100 de ani de la botezul parintelui in biserica din Certege, fiindca era duminica si se putea face totul mai usor.

Era zapada mare pe acesti minunati munti pe unde a copilarit parintele nostru si pe unde au trait toti inaintasii sai. Am ajuns cu un grup de frati pana sub dealul de la Certege de unde nu se putea merge mai departe decat pe jos, urcand prin zapada cale de un ceas, pe un drum stramt si pietros. Ne pregateam sa mergem si pe jos, ajutati de fratii nostri mai tineri, dar cei doi frati, Dumitru si Iosif, care cumparasera casa la care mergeam, venisera in calea noastra cu o sanie trasa de doi boi frumosi mai ales unul semana atat de bine cu acel Iambor din copilaria mea si il chema tot Iambor. Batranii ne-am suit in sania cu boi, iar tinerii au luat-o pe jos in urma noastra. Asa am urcat pana sus.

Seara am avut o stare cereasca in aceasta casa sfanta in care totul era ca acum o suta de ani cand s-a nascut aici unul dintre cei mai sfinti fii ai acestui neam, din una dintre cele mai sfinte mame ale acestui pamant. Casa este destul de singura, in mijlocul unui camp larg care, in toamna, era acoperit cu un covor de branduse vinete si albe, iar acum era acoperit cu un covor de zapada stralucitoare in ultimele raze ale soarelui.

Iata, langa casa, locul unde fusese pe vremuri grajdul langa care era vaca pe care o mulgea mama parintelui cand a fost lovita si calcata in picioare de taurasul infuriat. Pe aici pascusera oitele ce le pazea pastorasul pe care Dumnezeu avea sa-l faca unul dintre cei mai minunati pastori ai oitelor Sale. Aici a avut el primele necazuri cu berbecul cel negru care insela oile, ducandu-le in locuri oprite Berbecul cel negru care apoi i-a produs atata rau si necaz de-a lungul intregii lui vieti.

Am fost primiti cu multa bunavointa in aceasta casa sfanta, plina de amintirile celor o suta de ani. Se facuse noapte, dar casa se umplea si acum de noi frati si surori care tot mai soseau plini de zapada de peste dealurile acestea si de peste alte dealuri ale acestei tari, de pe unde pornisera de cateva zile pentru a ajunge acum aici. Multi dintre vecinii de munte, neobisnuiti sa vada atatia oameni venind pe aici, au inceput sa vina si ei, mirati si curiosi de ce se intampla.

Dupa o scurta odihna, am inceput o stare de vorba lamuritoare. Timp aveam, pana a doua zi dimineata, cand urma sa mergem iarasi pe jos, alte cateva ceasuri, peste alte dealuri, prin alte zapezi, pana la biserica unde se va oficia slujba deosebita, comemorativa.

Toti cei adunati in casa erau dornici sa asculte lucrurile minunate despre copilul sfant care s-a nascut acum o suta de ani aici,...