Dupa ce s-au saturat, Iisus a zis ucenicilor Sai: Strangeti farmiturile care au ramas, ca sa nu se piarda nimic! (Ioan 6, 12) Totdeauna e bine ca omul sa fie econom. Totdeauna e bine ca omul sa aiba grija sa nu risipeasca nimic. Cumpatarea este o virtute, iar economia este o datorie a fiecaruia din []Dupa ce s-au saturat, Iisus a zis ucenicilor Sai: Strangeti farmiturile care au ramas, ca sa nu se piarda nimic! (Ioan 6, 12)Totdeauna e bine ca omul sa fie econom. Totdeauna e bine ca omul sa aiba grija sa nu risipeasca nimic. Cumpatarea este o virtute, iar economia este o datorie a fiecaruia din noi. Insa in vremuri grele sau in drumuri lungi si prin locuri pustii este si mai multa nevoie sa strangi si sa pastrezi fiecare farmitura spre a nu se pierde nimic. Drumul fiind lung, locul fiind pustiu sau necazul tinand multa vreme, nu usor gasesti hrana de care ai nevoie. Iar cei care nu stiu sa stranga sau nu stiu sa pastreze, adesea, mor de foame (Amos 8, 12).

Cand eram copil, mergeam adesea cu tatal meu la padure cu carul dupa lemne. Padurea fiind departe, ne sculam de pe la miezul noptii si tot mergeam pana la pranz, iar inapoi ajungeam seara, pe la aprinsul lampilor. Cand m-am dus prima data, dupa ce am incarcat in padure lemnele in car, ne-am asezat ca de obicei sa mancam merindea din traista. Cum eu am ramas la urma cu mancarea, tatal meu mi-a zis: Eu ma duc sa prind boii la jug, tu sa strangi cojile si farmiturile, sa le pui in traista si vino! Eu ma saturasem bine si am gandit: Ce sa mai strang la coji si farmituri! i le-am aruncat cat am putut mai departe printre tufe. Pe drum insa, mergand pe jos si prin caldura, am obosit curand si a inceput sa-mi fie cumplit de foame.

Cand i-am spus lui tata ca mi-e foame, el mi-a zis: Cauta in traista si ia ce ti-ai strans acolo! Eu am spus: N-am strans nimic de la mancare! El a zambit si mi-a zis: Atunci rabda, fiindca n-ai ascultat. Altadata sa tii minte! Mergeam plangand, in urma carului, descult, prin praf, abia tarandu-ma de foame. In gandul meu vedeam numai cojile aruncate. Dar am facut cele mai sfinte legaminte ca, oricat voi mai trai pe fata pamantului, nu voi mai arunca nici o coaja de paine si nici o farmitura. Cred ca nici n-am mai aruncat!Pe la unele adunari duhovnicesti am vazut multi tineri cu cate un carnetel in buzunar, in care isi notau mereu si cu grija gandurile alese din vorbirile ascultate. i momentele placute din petrecerea frateasca in care se bucurau atunci.

Cred ca acesta este un foarte bun obicei si ar fi bine daca toti l-ar avea Nu numai cei tineri, dar mai ales ei.

Pe coperta unui astfel de carnetel am vazut...