Cântările și lacrimile
Multi oameni canta toata viata lor numai pentru pricini lumesti, pentru pricini desarte sau chiar si urate Dar putini sunt oamenii care canta pentru pricini binecuvantate si folositoare. Putini sunt cei ale caror cantari si lacrimi izbucnesc din pricina lui Hristos si din pricina adorarii lui Dumnezeu sau din pricina bucuriei si a revarsarii Duhului []Multi oameni canta toata viata lor numai pentru pricini lumesti, pentru pricini desarte sau chiar si urate Dar putini sunt oamenii care canta pentru pricini binecuvantate si folositoare.
Putini sunt cei ale caror cantari si lacrimi izbucnesc din pricina lui Hristos si din pricina adorarii lui Dumnezeu sau din pricina bucuriei si a revarsarii Duhului Sfant si a laudelor Lui. Prea multi sunt acei oameni care preamaresc prin cantarile lor pacatul si ura, sau razbunarea si stricaciunea, sau desfatarea, sau desertaciunea lumii acesteia.
Sunt multi care canta toata viata lor cu veselie pentru diavolul. Vai de ei, caci cantecele acestora li se vor preface foarte curand in gemete vesnice si chiuiturile lor de veselie, in tipete de groaza, de deznadejde si de durere vesnica (Lc 6, 25 si 16, 24).
Putini sunt cei care canta pentru Dumnezeu, dar cantarile acestora sunt adeseori scaldate in lacrimi, caci pe pamantul acesta, cei care canta pentru Hris tos trebuie sa cante in pribegie si in necazuri, in suferinte si in prigoniri sau in singuratate si in batjocuri, iar acolo totdeauna cantarile sunt insotite de lacrimi.
Nu aici pe pamantul acesta, nu aici unde totul este amagire si schimbare socotesc cei credinciosi ca este fericirea si rasplata lor, ci Acolo unde totul este Adevar si Statornicie (Isa ia 65, 16-19; In 16, 22; I Ptr 1, 6-9). Caci nu acum, ci atunci se va vedea ce a fost vrednic de cantat si ce a fost vrednic de plans. Ce a fost vrednic de primit si ce de lepadat. Cine au fost cei cu adevarat intelepti si cine cei nebuni.
Cu toate ca omul lui Dumnezeu se va ruga pentru toti oamenii si va lucra din toata puterea sa pentru binele si mantuirea tuturor semenilor sai, si cu toate ca va arata si trebuie sa arate dragoste fiecaruia, el totusi o adevarata prietenie nu va avea si nu va trebui sa aiba decat pentru cei care dovedesc, prin toata trairea lor, ca au o adevarata temere fata de Dumnezeu si un respect adevarat fata de Cuvantul Lui cel Sfant.
Temerea de Dumnezeu, la cine o are, se vede prin evlavia fata de Numele Domnului, prin statornicia in credinta, prin ascultarea de invatatura dintai, prin respectul fata de convingerile si de bucuriile altora, prin bunul-simt si buna cuviinta fata de semenii sai, prin nelacomia fata de ceea ce este al semenilor sai, prin temerea de orice nu este bine, prin ferirea de tot ce nu este deschis si limpede, descoperit si curat, drept si sincer. Prin umblarea care nu-l intristeaza pe aproapele niciodata, ci il bucura intotdeauna.
Acei care numai se numesc credinciosi si carora le place sa se laude cu numele acesta, aratandu-si-l ca pe o calitate numai a lor, dar care prin trairea lor nu dau o adevarata dovada despre virtutea temerii de Dumnezeu, a evlaviei si a smereniei, sa stii ca toti acestia sunt niste mincinosi, sunt numai...
Putini sunt cei ale caror cantari si lacrimi izbucnesc din pricina lui Hristos si din pricina adorarii lui Dumnezeu sau din pricina bucuriei si a revarsarii Duhului Sfant si a laudelor Lui. Prea multi sunt acei oameni care preamaresc prin cantarile lor pacatul si ura, sau razbunarea si stricaciunea, sau desfatarea, sau desertaciunea lumii acesteia.
Sunt multi care canta toata viata lor cu veselie pentru diavolul. Vai de ei, caci cantecele acestora li se vor preface foarte curand in gemete vesnice si chiuiturile lor de veselie, in tipete de groaza, de deznadejde si de durere vesnica (Lc 6, 25 si 16, 24).
Putini sunt cei care canta pentru Dumnezeu, dar cantarile acestora sunt adeseori scaldate in lacrimi, caci pe pamantul acesta, cei care canta pentru Hris tos trebuie sa cante in pribegie si in necazuri, in suferinte si in prigoniri sau in singuratate si in batjocuri, iar acolo totdeauna cantarile sunt insotite de lacrimi.
Nu aici pe pamantul acesta, nu aici unde totul este amagire si schimbare socotesc cei credinciosi ca este fericirea si rasplata lor, ci Acolo unde totul este Adevar si Statornicie (Isa ia 65, 16-19; In 16, 22; I Ptr 1, 6-9). Caci nu acum, ci atunci se va vedea ce a fost vrednic de cantat si ce a fost vrednic de plans. Ce a fost vrednic de primit si ce de lepadat. Cine au fost cei cu adevarat intelepti si cine cei nebuni.
Cu toate ca omul lui Dumnezeu se va ruga pentru toti oamenii si va lucra din toata puterea sa pentru binele si mantuirea tuturor semenilor sai, si cu toate ca va arata si trebuie sa arate dragoste fiecaruia, el totusi o adevarata prietenie nu va avea si nu va trebui sa aiba decat pentru cei care dovedesc, prin toata trairea lor, ca au o adevarata temere fata de Dumnezeu si un respect adevarat fata de Cuvantul Lui cel Sfant.
Temerea de Dumnezeu, la cine o are, se vede prin evlavia fata de Numele Domnului, prin statornicia in credinta, prin ascultarea de invatatura dintai, prin respectul fata de convingerile si de bucuriile altora, prin bunul-simt si buna cuviinta fata de semenii sai, prin nelacomia fata de ceea ce este al semenilor sai, prin temerea de orice nu este bine, prin ferirea de tot ce nu este deschis si limpede, descoperit si curat, drept si sincer. Prin umblarea care nu-l intristeaza pe aproapele niciodata, ci il bucura intotdeauna.
Acei care numai se numesc credinciosi si carora le place sa se laude cu numele acesta, aratandu-si-l ca pe o calitate numai a lor, dar care prin trairea lor nu dau o adevarata dovada despre virtutea temerii de Dumnezeu, a evlaviei si a smereniei, sa stii ca toti acestia sunt niste mincinosi, sunt numai...
