Viata publica a Domnului Iisus Hristos a ajuns in ultima saptamana. Ce mare-i aceasta saptamana, de-i acorda Sfantul evanghelist Ioan, iata, noua capitole, de la 12 la 20, pline de semnificatii profunde asupra dumnezeirii Mantuito rului, ca unul care, stand mai aproape decat toti ceilalti de inima Domnului, a tinut minte si a evaluat mai inte lept []Viata publica a Domnului Iisus Hristos a ajuns in ultima saptamana. Ce mare-i aceasta saptamana, de-i acorda Sfantul evanghelist Ioan, iata, noua capitole, de la 12 la 20, pline de semnificatii profunde asupra dumnezeirii Mantuito rului, ca unul care, stand mai aproape decat toti ceilalti de inima Domnului, a tinut minte si a evaluat mai inte lept etapele preamaririi Fiului Omului!Textul citit la evanghelia Sfintei Liturghii a Praznicului Floriilor este de la Ioan 12, 1-18. El ne poarta intai in Betania lui Lazar. Un fel de antecamera a Ierusalimului. Loc de pregatire pentru moarte, aici, in satul lui Lazar, care devenise icoana a Invierii. Sosirea lui Iisus in Betania, de vineri seara, era de ajuns ca a doua zi, sambata, sa zboare vestea prezentei Lui aici prin toate ulitele Ierusalimului. Dar atractia multimii nu era atat Persoana Mantuitorului, cat Lazar cel inviat, despre care aflase ca iesise din mormant dupa patru zile de lipsa de suflare si trecere profunda in putrefactie. Sarmanele gloate, ce greu au putut pricepe mai tarziu Invierea Mantuitorului, mai ales pentru ca trupul Lui nu cunoscuse stricaciunea, ca sa atraga atentia trecatorilor, si nici n-a iesit din Mormant sub privirile curioase ale casei lui Israel avida dupa minuni care sa-i asigure suprematia intre popoare! O, cum n-au inteles oamenii ca Mantuitorul tocmai Invierea Lui o insemnase, prevestind-o prin invierea prietenului Lazar, pe care l-a scos din mormant, ca pe unul cu mult mai de necrezut ca va putea reveni la viata decat va fi El! Ca sa poata lumea sa creada mai usor Invierea Lui ce va intrece orice inchipuire si orice ratiune omeneasca.

Ce mult-graitoare este Slava Litiei de la Praznicul de azi, care tocmai asta vrea sa sublinieze: Mai inainte cu sase zile de facerea Pastilor (evreiesc, n.n.), venit-a Iisus catre Betania, sa cheme iarasi la viata pe Lazar cel mort de patru zile, si sa prevesteasca Invierea i intru adancurile iadului s-a auzit glasul Domnului, chemandu- i afara prietenul. Dar oamenii n-au inteles asa minunea din Betania.

Iata, dar, ca sambata, spre seara, intrand in casa fariseului Simon ca erau si farisei in Betania, cum sunt in toate Betaniile de peste veacuri , Mantuitorul Se lasa pregatit pentru moarte. Dar nu de fariseu, ca el nu pentru aceasta-L chemase pe Domnul, ci poate ca sa nu calce Legea, ignorand strainul ce trecea pe ulita lui. Pana sa ajunga in casa prietenului Lazar, iata-L invitat in alta. In casa fariseului mai cinase cu trei ani in urma, cand ii spusese lui Simon pilda cu cei doi datornici ai camatarului (Lc 7, 37-50). i iarasi va mai cina in Miercurea vanzarii (Mt 26, 6-13), cand va fi pregatit, prin ungere, pentru ingropare. In aceasta sambata, presimtind sfarsitul Lui iminent, sufletul credincios al Mariei si-a aratat si prin aceasta dragostea prea mare fata de Domnul, ce-o nutrea in inima ei. Ce lectie aspra ne da Maria din Betania! Pe Iisus trebuie sa-L iubesti mai mult decat pe orice om, fie el cat de sarac. Pentru ca Domnul este mai aproape de moarte decat orice sarac. Maria stia ca pe saraci ii va putea ajuta si dupa aceea, pentru ca nu sunt in preajma mortii, dar despre Iisus simtea ca va muri curand. Simtea ca trebuie data intaietate faptei de iubire fata de cel pe care-l vedem in preajma mortii, ca sa-i dam o mangaiere ca moartea nu-l scoate din atentia noastra, nu-l izoleaza1, zice Parintele Dumitru Staniloae, meditand asupra faptei luminoase a...