Despre Psihanaliza, boli psihice, demonizare – Parintele Epifanie Teodoropoulos
Tulburarile nervoase si infranarea Parinte, este cunoscut faptul ca o parte din psihiatri considera ca pricina unor boli psihice este infranarea in perioada varstei tinere. Parerea lor este gresita si explicatia foarte simpla. Toti cei ce consulta pe psihiatru sunt bolnavi. Nimeni nu merge la medic cand este sanatos. Fiindca o parte din []Tulburarile nervoase si infranarea Parinte, este cunoscut faptul ca o parte din psihiatri considera ca pricina unor boli psihice este infranarea in perioada varstei tinere. Parerea lor este gresita si explicatia foarte simpla. Toti cei ce consulta pe psihiatru sunt bolnavi. Nimeni nu merge la medic cand este sanatos. Fiindca o parte din bolnavii acestia nu au relatii trupesti, trag concluzia, legata de teoriile freudiene, ca pricina tulburarilor nervoase este infranarea. Eu insa stiu zeci de tineri care sunt infranati si, fireste, au si o sanatate sufleteasca minunata. Ce putem spune despre psihanaliza? Psihanaliza a inceput cu Freud, care sustinea ca tulburarile sufletesti sunt efectul presiunilor avantului sexual, ale instinctului de reproducere al omului. Cu psihanaliza si cu intrebarile ei caracteristice si prin hipnoza incearca sa ajute pe suferind sa scoata din subconstientul sau experiente vechi ale unor rani sufletesti si acolo sa descopere punctul de plecare a vinei sale, care, desigur, dupa ei, are legatura cu nesatisfacerea pornirii sexuale.
Epoca noastra insa, o epoca, din nefericire, a deplinei moleseli, a dezmintit rasunator pe Freud, deoarece, potrivit teoriei lui, astazi, cand nu exista constrangerea instinctului sexual, ci deplina lui libertate si satisfacere, ar trebui sa se fi redus bolile sufletesti, dar se intampla exact contrariul: adica numarul bolnavilor psihici s-a marit, potrivit cu informatiile ce le avem in ultimii ani. Adica nu recomandati nimanui sa recurga la psihanaliza. E timp pierdut si risipa de bani, fiule! Medicina clasica, fiind cea care aplica o teorie numai daca ea isi dovedeste, fara contrazicere, rezultatele terapeutice, nu foloseste psihanaliza ca mijloc terapeutic, deoarece pana astazi aceasta n-a izbutit sa ofere date care sa dovedeasca faptul ca are valoare terapeutica.
Medicamente pentru boli sufletesti Este ingaduit ca si crestinii sa ia astfel de medicamente? Deoarece multi sustin ca nelinistea, mahnirea, melancolia si, in general, bolile psihice se vindeca numai cu o viata duhovniceasca, adica cu rugaciune, mers la biserica, marturisire, Sfanta Impartasanie, etc. Cand e nevoie, trebuie sa le ia si crestinii. Dar ce pot face aceste medicamente sufletului omului? Va trebui sa lamurim de la inceput ca asa-numitele psihomedicamente sau calmante, adica aceste substante materiale, nu pot sub nici o forma sa dea sufletului omului linistea dorita, nici sa aduca mangaiere si nadejde in sufletul unei mame, de pilda, careia i-a murit fiul, nici macar sa usureze constiinta unui om de remuscarile pacatelor ce le-a savarsit. Aceste daruri numai,,de sus sunt, pogorand de la Parintele luminilor . i numai preotii si mai ales duhovnicii Bisericii pot tamadui aceste stari ale oamenilor. Atunci de ce ati spus ca trebuie si psihomedicamentele? Ascultati! Neliniste sau intristare nu-i cuprinde pe oameni numai din pricina factorilor aratati mai sus, sau din pricina unei catastrofe economice sau din constrangerea si extenuarea personalitatii lor etc, ci si din pricina factorilor care pornesc de la sistemul nervos (creier) al omului. Adica din tulburarea functiilor creierului cum ar fi sentimentul, gandirea, vointa etc.
Nelinistea sau intristarea de felul acesta se accentueaza sau se vindeca cu psihomedicamente, adica cu medicamente ce actioneaza asupra lucrarilor creierului cu scopul de a le readuce la ritmul lor normal.
Dar s-o spun cu cuvinte mai simple: Multi crestini isi fixeaza atentia lor numai spre componenta imateriala a omului, adica spre suflet, atribuindu-i lui si numai lui manifestarile nelinistii, ale melancoliei etc, si astfel refuza medicamentele, sustinand ca materia nu poate actiona asupra imaterialului. Dar ei uita ca omul are si trup. i deoarece creierul, prin care se manifesta sufletul, este un organ al trupului trebuie ca tulburarilor lui sa li se tina piept cu mijloace materiale (adica si cu medicamente sau, mai demult, prin insulina sau prin electrosoc). La ce va referiti cand spuneti ca sufletul se manifesta prin creier? O imagine pe care am putea-o folosi ca sa descriem legatura sufletului cu creierul este a violei cu violonistul. Precum nu poate scoate o melodie frumoasa nici chiar cel mai bun violonist, daca viola este sparta sau neacordata, in acelasi fel si comportamentul omului nu va fi intreg (complet) (Cf. II Tim. 3, 17), daca creierul lui prezinta o oarecare tulburare, cand nu se va putea manifesta corect sufletul lui. Exact aceasta tulburare incearca s-o indrepte cu medicamente si sa ajute indirect sufletul sa se manifeste corect. Vreau sa va intreb si altceva. Viata mistica interna sau rugaciunea fierbinte nu pot tamadui tulburarile acestea ale creierului? Desigur, Dumnezeu poate face minuni si in aceste afectiuni. Insa intrebarea care mi-a fost pusa la inceput a fost alta. Adica daca se ingaduie crestinilor folosirea psihomedicamentelor. i la aceasta raspund fara indoiala: Da. Dar va intreb si eu, de ce nu puneti aceeasi intrebare si pentru astm, de pilda, sau pentru eczema, ori pentru migrena, ori pentru glaucom, sau pentru ulcer duodenal etc, etc? In cele din urma, sa intelegem ca nelinistea sau melancolia etc, nu provin numai din tulburarea sufletului, ci si din tulburarea creierului, sau din combinarea amandurora. In ultimul caz e nevoie si de sprijin psihologic (solutionarea problemelor, ajutor dezinteresat, comportament dres cu sarea discernamantului, ca sa nu se simta stingheriti de manifestarile dragostei noastre cei ce prezinta...
Epoca noastra insa, o epoca, din nefericire, a deplinei moleseli, a dezmintit rasunator pe Freud, deoarece, potrivit teoriei lui, astazi, cand nu exista constrangerea instinctului sexual, ci deplina lui libertate si satisfacere, ar trebui sa se fi redus bolile sufletesti, dar se intampla exact contrariul: adica numarul bolnavilor psihici s-a marit, potrivit cu informatiile ce le avem in ultimii ani. Adica nu recomandati nimanui sa recurga la psihanaliza. E timp pierdut si risipa de bani, fiule! Medicina clasica, fiind cea care aplica o teorie numai daca ea isi dovedeste, fara contrazicere, rezultatele terapeutice, nu foloseste psihanaliza ca mijloc terapeutic, deoarece pana astazi aceasta n-a izbutit sa ofere date care sa dovedeasca faptul ca are valoare terapeutica.
Medicamente pentru boli sufletesti Este ingaduit ca si crestinii sa ia astfel de medicamente? Deoarece multi sustin ca nelinistea, mahnirea, melancolia si, in general, bolile psihice se vindeca numai cu o viata duhovniceasca, adica cu rugaciune, mers la biserica, marturisire, Sfanta Impartasanie, etc. Cand e nevoie, trebuie sa le ia si crestinii. Dar ce pot face aceste medicamente sufletului omului? Va trebui sa lamurim de la inceput ca asa-numitele psihomedicamente sau calmante, adica aceste substante materiale, nu pot sub nici o forma sa dea sufletului omului linistea dorita, nici sa aduca mangaiere si nadejde in sufletul unei mame, de pilda, careia i-a murit fiul, nici macar sa usureze constiinta unui om de remuscarile pacatelor ce le-a savarsit. Aceste daruri numai,,de sus sunt, pogorand de la Parintele luminilor . i numai preotii si mai ales duhovnicii Bisericii pot tamadui aceste stari ale oamenilor. Atunci de ce ati spus ca trebuie si psihomedicamentele? Ascultati! Neliniste sau intristare nu-i cuprinde pe oameni numai din pricina factorilor aratati mai sus, sau din pricina unei catastrofe economice sau din constrangerea si extenuarea personalitatii lor etc, ci si din pricina factorilor care pornesc de la sistemul nervos (creier) al omului. Adica din tulburarea functiilor creierului cum ar fi sentimentul, gandirea, vointa etc.
Nelinistea sau intristarea de felul acesta se accentueaza sau se vindeca cu psihomedicamente, adica cu medicamente ce actioneaza asupra lucrarilor creierului cu scopul de a le readuce la ritmul lor normal.
Dar s-o spun cu cuvinte mai simple: Multi crestini isi fixeaza atentia lor numai spre componenta imateriala a omului, adica spre suflet, atribuindu-i lui si numai lui manifestarile nelinistii, ale melancoliei etc, si astfel refuza medicamentele, sustinand ca materia nu poate actiona asupra imaterialului. Dar ei uita ca omul are si trup. i deoarece creierul, prin care se manifesta sufletul, este un organ al trupului trebuie ca tulburarilor lui sa li se tina piept cu mijloace materiale (adica si cu medicamente sau, mai demult, prin insulina sau prin electrosoc). La ce va referiti cand spuneti ca sufletul se manifesta prin creier? O imagine pe care am putea-o folosi ca sa descriem legatura sufletului cu creierul este a violei cu violonistul. Precum nu poate scoate o melodie frumoasa nici chiar cel mai bun violonist, daca viola este sparta sau neacordata, in acelasi fel si comportamentul omului nu va fi intreg (complet) (Cf. II Tim. 3, 17), daca creierul lui prezinta o oarecare tulburare, cand nu se va putea manifesta corect sufletul lui. Exact aceasta tulburare incearca s-o indrepte cu medicamente si sa ajute indirect sufletul sa se manifeste corect. Vreau sa va intreb si altceva. Viata mistica interna sau rugaciunea fierbinte nu pot tamadui tulburarile acestea ale creierului? Desigur, Dumnezeu poate face minuni si in aceste afectiuni. Insa intrebarea care mi-a fost pusa la inceput a fost alta. Adica daca se ingaduie crestinilor folosirea psihomedicamentelor. i la aceasta raspund fara indoiala: Da. Dar va intreb si eu, de ce nu puneti aceeasi intrebare si pentru astm, de pilda, sau pentru eczema, ori pentru migrena, ori pentru glaucom, sau pentru ulcer duodenal etc, etc? In cele din urma, sa intelegem ca nelinistea sau melancolia etc, nu provin numai din tulburarea sufletului, ci si din tulburarea creierului, sau din combinarea amandurora. In ultimul caz e nevoie si de sprijin psihologic (solutionarea problemelor, ajutor dezinteresat, comportament dres cu sarea discernamantului, ca sa nu se simta stingheriti de manifestarile dragostei noastre cei ce prezinta...
