PREDICĂ LA DUMINICA A XIX-A DUPĂ RUSALII
Iubitilor, iata-ne ajunsi in Duminica a nouasprezecea dupa Pogorarea Sfantului Duh. La Liturghia de astazi Evanghelia ce se cade a o citi este din Evanghelia de la Luca, capitolul 6, versetele 31-36. Ce ne spune? Zis-a Domnul: Precum voiti sa va faca voua oamenii, facetile si voi asemenea; si daca iubiti pe cei ce va []Iubitilor, iata-ne ajunsi in Duminica a nouasprezecea dupa Pogorarea Sfantului Duh. La Liturghia de astazi Evanghelia ce se cade a o citi este din Evanghelia de la Luca, capitolul 6, versetele 31-36. Ce ne spune?Zis-a Domnul: Precum voiti sa va faca voua oamenii, facetile si voi asemenea; si daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce multumire puteti avea? Caci si pacatosii iubesc pe cei ce ii iubesc pe ei. i daca faceti bine celor ce va fac voua bine, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii acelasi lucru fac. i daca dati imprumut celor de la care nadajduiti sa luati inapoi, ce multumire puteti avea? Ca si pacatosii dau cu imprumut pacatosilor, ca sa primeasca inapoi in-tocmai.
Ci iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine si dati cu imprumut, fara sa nadajduiti nimic in schimb, si rasplata voastra va fi multa si veti fi fiii Celui Preainalt, ca El este bun cu cei nemultumitori si rai. Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv. Iata-ne, iubitilor, inaintea unei dileme care ne cuprinde in fiecare zi cand trecem pe langa cei care cer iubirea noastra, binele nostru si imprumutul nostru cel de toate zilele. i poate ca nu este Evanghelie mai grea decat cea de astazi, nu in talcuri, cat in aplicarea ei, pentru ca, in cuvintele cuprinse aici, lucrurile sunt extrem de simple. Domnul nu porunceste, da sfat; sfat mantuitor, ca precum voim sa ne faca noua oamenii sa facem si noi lor asemenea.
Rasturna Hristos aici Legea cea veche, numita si Legea Talionului , adica dinte pentru dinte si ochi pentru ochi si ne invata ca bine ne este noua sa ne scoatem amandoi ochii si sa-i daruim aproapelui, daca el are nevoie de ochii nostri; si bine ne este noua sa ne scoatem sufletul din noi si sa-l daruim aproapelui, daca sufletul nostru, pus astfel, este spre mantuirea aproapelui nostru. i ne intreaba oarecum retoric pe toti pana la sfarsitul veacului: Pentru ca daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce multumire puteti avea? Oare este iubirea aceea pe care o afirmam numai fata de cei care ne iubesc pe noi? Sa luam aminte la modul nostru de a ne manifesta iubirea fie in familie, fie pe strada, fie acolo, in colectivele unde fiecare dintre noi lucram, sau in colectivele unde nu lucram.
Iata, de exemplu, este iubire sa-i dai de baut prietenului tau care este betiv? Este iubire sa-i dai prilej de sminteala femeii care nu sta prea bine in viata ei familiala? Este, oare, prietenie si iubire, ace-ea de a da bani aceluia care intotdeauna din banii aceia isi cumpara alcool, sau isi cumpara din cele ale patimii sale?Sunt zdrobitoare intrebarile. i de cate ori nu vi s-a intamplat, pe strada mergand, sa va intinda mana un om, cerandu-va bani, si sa va asude in mana milostenia, ca nu stiati daca o dati patimasu-lui sau o dati lui Hristos? Ca nu stiati daca o dati celui pe care Dumnezeu il iubeste, sau celui pe care il iubeste Dumnezeu ca pe unul dintre pacatosii Sai?Iata-ne, iubitilor, in dilema aceasta cea mare a iubirii, a iubirii aproapelui nostru. Un sfant contemporan noua, Sfantul Siluan Athonitul, spunea la un moment dat un lucru de care, citindu-l, m-am cutremurat si de fiecare data cand imi este greu sa trec peste bariera aceasta a neiubirii de aproapele, imi aduc aminte de cuvintele sfantului. El spune asa: Sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti inseamna, de fapt, sa-l iubesti asa cum Dumnezeu il iubeste. Nu cum l-ai iubi tu, ci cum Dumnezeu il iubeste . O sa spuneti: Bine, in teorie totul este foarte bine; practica intradevar este dificila, pentru ca este greu sa iubesti pe aproapele tau care pute a alcool de trazneste; este greu sa iubesti pe cel care, plin de mirosuri fetide, se apropie de tine, cerandu ti bucata de paine; este greu sa intinzi mana catre copilul murdar si plin de bube, de pe strada, care are nevoie de ajutorul tau. Chipul iubirii in imaginea noastra este chipul luminos, chipul plin de mireasma placuta, este chipul caldurii, este chi-pul iubirii de...
Ci iubiti pe vrajmasii vostri si faceti bine si dati cu imprumut, fara sa nadajduiti nimic in schimb, si rasplata voastra va fi multa si veti fi fiii Celui Preainalt, ca El este bun cu cei nemultumitori si rai. Fiti milostivi, precum si Tatal vostru este milostiv. Iata-ne, iubitilor, inaintea unei dileme care ne cuprinde in fiecare zi cand trecem pe langa cei care cer iubirea noastra, binele nostru si imprumutul nostru cel de toate zilele. i poate ca nu este Evanghelie mai grea decat cea de astazi, nu in talcuri, cat in aplicarea ei, pentru ca, in cuvintele cuprinse aici, lucrurile sunt extrem de simple. Domnul nu porunceste, da sfat; sfat mantuitor, ca precum voim sa ne faca noua oamenii sa facem si noi lor asemenea.
Rasturna Hristos aici Legea cea veche, numita si Legea Talionului , adica dinte pentru dinte si ochi pentru ochi si ne invata ca bine ne este noua sa ne scoatem amandoi ochii si sa-i daruim aproapelui, daca el are nevoie de ochii nostri; si bine ne este noua sa ne scoatem sufletul din noi si sa-l daruim aproapelui, daca sufletul nostru, pus astfel, este spre mantuirea aproapelui nostru. i ne intreaba oarecum retoric pe toti pana la sfarsitul veacului: Pentru ca daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce multumire puteti avea? Oare este iubirea aceea pe care o afirmam numai fata de cei care ne iubesc pe noi? Sa luam aminte la modul nostru de a ne manifesta iubirea fie in familie, fie pe strada, fie acolo, in colectivele unde fiecare dintre noi lucram, sau in colectivele unde nu lucram.
Iata, de exemplu, este iubire sa-i dai de baut prietenului tau care este betiv? Este iubire sa-i dai prilej de sminteala femeii care nu sta prea bine in viata ei familiala? Este, oare, prietenie si iubire, ace-ea de a da bani aceluia care intotdeauna din banii aceia isi cumpara alcool, sau isi cumpara din cele ale patimii sale?Sunt zdrobitoare intrebarile. i de cate ori nu vi s-a intamplat, pe strada mergand, sa va intinda mana un om, cerandu-va bani, si sa va asude in mana milostenia, ca nu stiati daca o dati patimasu-lui sau o dati lui Hristos? Ca nu stiati daca o dati celui pe care Dumnezeu il iubeste, sau celui pe care il iubeste Dumnezeu ca pe unul dintre pacatosii Sai?Iata-ne, iubitilor, in dilema aceasta cea mare a iubirii, a iubirii aproapelui nostru. Un sfant contemporan noua, Sfantul Siluan Athonitul, spunea la un moment dat un lucru de care, citindu-l, m-am cutremurat si de fiecare data cand imi este greu sa trec peste bariera aceasta a neiubirii de aproapele, imi aduc aminte de cuvintele sfantului. El spune asa: Sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti inseamna, de fapt, sa-l iubesti asa cum Dumnezeu il iubeste. Nu cum l-ai iubi tu, ci cum Dumnezeu il iubeste . O sa spuneti: Bine, in teorie totul este foarte bine; practica intradevar este dificila, pentru ca este greu sa iubesti pe aproapele tau care pute a alcool de trazneste; este greu sa iubesti pe cel care, plin de mirosuri fetide, se apropie de tine, cerandu ti bucata de paine; este greu sa intinzi mana catre copilul murdar si plin de bube, de pe strada, care are nevoie de ajutorul tau. Chipul iubirii in imaginea noastra este chipul luminos, chipul plin de mireasma placuta, este chipul caldurii, este chi-pul iubirii de...
