HARUL NE ÎNVAŢĂ SĂ LEPĂDĂM FĂRĂDELEGEA
Harul ne invata sa lepadam faradelegea si poftele lumesti (cf. Tit 2, 12). Mai inainte ca Harul sa inceapa lucrarea mantuitoare in noi, ne descopera Cuvantul, adica voia Tatalui, ca noi sa credem. Inainte de cunoastere nu vine credinta. Credinta vine in urma auzirii Cuvantului si apoi modelarea chipului lui Hristos pe pamantul vietii, ceea []Harul ne invata sa lepadam faradelegea si poftele lumesti (cf. Tit 2, 12). Mai inainte ca Harul sa inceapa lucrarea mantuitoare in noi, ne descopera Cuvantul, adica voia Tatalui, ca noi sa credem. Inainte de cunoastere nu vine credinta. Credinta vine in urma auzirii Cuvantului si apoi modelarea chipului lui Hristos pe pamantul vietii, ceea ce inseamna, dupa Sf. Ap. Pavel, trup, suflet si duh.
Sa incepem cu un stop asupra faradelegilor si trairilor dupa bunul plac, avertizare din Duhul Sfant, de unde incepe lucrarea spre sfintire. Destul este ca, in vremurile trecute, ati facut voia paganilor, umbland in desfranari, in pofte, in betii, in ospete fara masura, in petreceri cu vin mult si in neiertate slujiri idolesti (I Pt 4, 3). Ajunge, dar, in adevar, ca in trecut am facut voia neamurilorDupa Sfanta Scriptura, inchinare la idoli este si jocul cu petrecerile lui (cf. I Cor 10, 7, 14). Studiind cap. 32 de la Iesire sau Exod, vom constata ca din cei loviti de sabia mortii nu toti au jucat. Nu toti s-au intinat cu pacatul de a juca sau dansa. Unii doar au privit jocul, implinind pofta ochilor. Poporul razvratit era prea numeros ca sa ia parte la jocul organizat. Totusi, sabia mortii s-a razbunat fara mila si asupra celui ce si-a veselit ochii, uitandu-se. i au cazut omorati de sabie ca la trei mii de oameni (v. 28).
S-au indemnat si crestinii la pacat, schimband veselia in Domnul cu datina strabuna, luata de la pagani, au botezat-o, au asezat-o la loc de cinste, si nu cumva sa ridici glas impotriva, ca esti declarat eretic, fauritor de legi noi. Pentru datina strabuna sunt gata sa scoata pe Dumnezeu afara si sa aseze vitelul de aur. Nu va inselati, frati crestini, Dumnezeu nu Se lasa batjocorit! Sau poate zici: Ce-i daca te uiti? Tu nu joci . Gandul tau poate sa nu fie acolo. Ce-i daca ajuti la bucatarie sau servesti la masa? Cante cat or vrea Fie ospatul cat de mare. Gandul tau nu e acoloCe naivi sunt cei ce graiesc astfel! Asta e gandire din cap satanic, demonizat.
De ce sunt parinti care dovedesc slabiciune duhov-niceasca, simtindu-se obligati sa mearga la ospatul fiului sau al fiicei lor care nu vor sa asculte sa faca voia lui Dumnezeu, care este sfintirea noastra? Cine trebuie sa asculte. Parintii de copii, sau copiii de parinti? i ascultarea nu trebuie sa fie in Domnul? (cf. Ef 6). Copiii sunt obligati sa asculte de parintii lor in Domnul (cf. Ef 6, 1). Dar daca parintii ii trimit in lume unde Domnul nu merge cu ei, sa nu se supuna la astfel de indemnuri. Domnul nu merge cu noi la ospete, in locuri neingaduite de Sf. Scriptura, si nu vrem sa fim lipsiti de partasia Lui nici o clipa macar.
Sa presupunem un lucru care foarte des se intampla printre oameni: daca in timpul acela vine moartea printr-un atac de cord, prin izbucnirea unui incendiu, prin explozia gazului, ori alt mijloc, sau tocmai atunci are lor revenirea Domnului cu slava, putea-vei zice cu Biserica: Vino, Doam-ne Iisuse! , de vreme ce partasia ti-a fost cu desfranatii? Unde si in ce fel te-a prins cea din urma clipa? Se va putea zice si de robul acesta ca venirea Stapanului l-a gasit facand voia Lui?Parintilor si copiilor, acestea nu-s greseli, ci fapte savarsite cu voia, pregatite din timp. Acesta-i timpul in care voit si pregatit te-ai despartit de Hristos si Biserica Lui cea vie. i cine stie daca firul acesta rupt mai poate fi legat sau nu? Cine stie daca sfarsitul iti va fi groapa aceasta, care singur, cu voia si in timp ti-ai pregatit-o, intrand de bunavoie in cursa diavolului?Lipsa de veghere, ca si neascultarea se platesc scump. Nu poti fi Biserica vie cand nu asculti, nu te supui, completezi sau comentezi Cuvantul Sfant al lui Dumnezeu, care zice: Nu! faptelor firii pamantesti, Nu! petrecerilor neingaduite, Nu! divorturilor celor din Lucrarea lui Dum-nezeu. i ocupandu-te mereu cu ele, cine stie daca, gandind la ele, se aude strigatul sosirii Mirelui? i ce vei face cu candela sufletului goala, lipsita de untdelemnul sfintitor al iubirii divine? Unde isi este partasia duhovniceasca, cand ai neglijat-o, ocupandu-te mereu cu lucrurile firii?Zice Parintele Iosif Trifa: Traim intr-o noapte incercata de somn sufletesc. Niciodata parca somnul pacatelor n-a fost asa de dulce si de ispititor ca azi Traim parca noaptea din pilda celor zece fecioare, cand somnul ispiteste din greu pe cei ce privegheaza. Traim parca noaptea din Ghetsimani, cand Domnul nu-i putea tine treji nici pe apostoli.
Scumpul meu, sa stii ca este o vreme grea pentru mantuirea sufletului. Somnul e mai dulce decat oricand, ispitele sunt mai mari ca oricand, privegherea s-a facut mai grea decat oricandSomnul cel mai greu este cel de dinaintea revarsatului zorilor, de dinaintea miezului noptii, de dinaintea strigarii: Iata Mirele vine!Sa priveghem, dar, fratii mei!Ferice de cei ce vor fi aflati priveghind (Parintele Iosif Trifa).
Somnul pacatelor este mai adanc decat oricand. Oamenii mari si mici s-au adancit in acest somn. Furul se osteneste cu ispitele mai mult ca oricand. Dar pe cat de adanc este somnul provocat de opiumul satanei, si privegherea celor treji sa fie mai adanca. Satana nu doarme niciodata. i cei ce privegheaza sa fie treji, ca sa respinga atacurile lui.
Am citit despre un Sfant Parinte, care nopti de-a randul priveghea cu post si rugaciune. Se obisnuise a se trezi pentru rugaciune la orice ora din noapte. Dar intr-o noapte satana il cufunda in somn adanc. Se trezi cu mult peste ora inchinata rugaciunii. Plin de mahnire sufleteasca, se arunca cu fata la pamant si in hohote plangand, cu lacrimi multe de pocainta spala vina neprivegherii sale. Noaptea urmatoare satana il trezi la ora fixa si-l trimise sa se roage. Cine esti tu? il intreba Sfantul Parinte. Eu sunt satana ii raspunse....
Sa incepem cu un stop asupra faradelegilor si trairilor dupa bunul plac, avertizare din Duhul Sfant, de unde incepe lucrarea spre sfintire. Destul este ca, in vremurile trecute, ati facut voia paganilor, umbland in desfranari, in pofte, in betii, in ospete fara masura, in petreceri cu vin mult si in neiertate slujiri idolesti (I Pt 4, 3). Ajunge, dar, in adevar, ca in trecut am facut voia neamurilorDupa Sfanta Scriptura, inchinare la idoli este si jocul cu petrecerile lui (cf. I Cor 10, 7, 14). Studiind cap. 32 de la Iesire sau Exod, vom constata ca din cei loviti de sabia mortii nu toti au jucat. Nu toti s-au intinat cu pacatul de a juca sau dansa. Unii doar au privit jocul, implinind pofta ochilor. Poporul razvratit era prea numeros ca sa ia parte la jocul organizat. Totusi, sabia mortii s-a razbunat fara mila si asupra celui ce si-a veselit ochii, uitandu-se. i au cazut omorati de sabie ca la trei mii de oameni (v. 28).
S-au indemnat si crestinii la pacat, schimband veselia in Domnul cu datina strabuna, luata de la pagani, au botezat-o, au asezat-o la loc de cinste, si nu cumva sa ridici glas impotriva, ca esti declarat eretic, fauritor de legi noi. Pentru datina strabuna sunt gata sa scoata pe Dumnezeu afara si sa aseze vitelul de aur. Nu va inselati, frati crestini, Dumnezeu nu Se lasa batjocorit! Sau poate zici: Ce-i daca te uiti? Tu nu joci . Gandul tau poate sa nu fie acolo. Ce-i daca ajuti la bucatarie sau servesti la masa? Cante cat or vrea Fie ospatul cat de mare. Gandul tau nu e acoloCe naivi sunt cei ce graiesc astfel! Asta e gandire din cap satanic, demonizat.
De ce sunt parinti care dovedesc slabiciune duhov-niceasca, simtindu-se obligati sa mearga la ospatul fiului sau al fiicei lor care nu vor sa asculte sa faca voia lui Dumnezeu, care este sfintirea noastra? Cine trebuie sa asculte. Parintii de copii, sau copiii de parinti? i ascultarea nu trebuie sa fie in Domnul? (cf. Ef 6). Copiii sunt obligati sa asculte de parintii lor in Domnul (cf. Ef 6, 1). Dar daca parintii ii trimit in lume unde Domnul nu merge cu ei, sa nu se supuna la astfel de indemnuri. Domnul nu merge cu noi la ospete, in locuri neingaduite de Sf. Scriptura, si nu vrem sa fim lipsiti de partasia Lui nici o clipa macar.
Sa presupunem un lucru care foarte des se intampla printre oameni: daca in timpul acela vine moartea printr-un atac de cord, prin izbucnirea unui incendiu, prin explozia gazului, ori alt mijloc, sau tocmai atunci are lor revenirea Domnului cu slava, putea-vei zice cu Biserica: Vino, Doam-ne Iisuse! , de vreme ce partasia ti-a fost cu desfranatii? Unde si in ce fel te-a prins cea din urma clipa? Se va putea zice si de robul acesta ca venirea Stapanului l-a gasit facand voia Lui?Parintilor si copiilor, acestea nu-s greseli, ci fapte savarsite cu voia, pregatite din timp. Acesta-i timpul in care voit si pregatit te-ai despartit de Hristos si Biserica Lui cea vie. i cine stie daca firul acesta rupt mai poate fi legat sau nu? Cine stie daca sfarsitul iti va fi groapa aceasta, care singur, cu voia si in timp ti-ai pregatit-o, intrand de bunavoie in cursa diavolului?Lipsa de veghere, ca si neascultarea se platesc scump. Nu poti fi Biserica vie cand nu asculti, nu te supui, completezi sau comentezi Cuvantul Sfant al lui Dumnezeu, care zice: Nu! faptelor firii pamantesti, Nu! petrecerilor neingaduite, Nu! divorturilor celor din Lucrarea lui Dum-nezeu. i ocupandu-te mereu cu ele, cine stie daca, gandind la ele, se aude strigatul sosirii Mirelui? i ce vei face cu candela sufletului goala, lipsita de untdelemnul sfintitor al iubirii divine? Unde isi este partasia duhovniceasca, cand ai neglijat-o, ocupandu-te mereu cu lucrurile firii?Zice Parintele Iosif Trifa: Traim intr-o noapte incercata de somn sufletesc. Niciodata parca somnul pacatelor n-a fost asa de dulce si de ispititor ca azi Traim parca noaptea din pilda celor zece fecioare, cand somnul ispiteste din greu pe cei ce privegheaza. Traim parca noaptea din Ghetsimani, cand Domnul nu-i putea tine treji nici pe apostoli.
Scumpul meu, sa stii ca este o vreme grea pentru mantuirea sufletului. Somnul e mai dulce decat oricand, ispitele sunt mai mari ca oricand, privegherea s-a facut mai grea decat oricandSomnul cel mai greu este cel de dinaintea revarsatului zorilor, de dinaintea miezului noptii, de dinaintea strigarii: Iata Mirele vine!Sa priveghem, dar, fratii mei!Ferice de cei ce vor fi aflati priveghind (Parintele Iosif Trifa).
Somnul pacatelor este mai adanc decat oricand. Oamenii mari si mici s-au adancit in acest somn. Furul se osteneste cu ispitele mai mult ca oricand. Dar pe cat de adanc este somnul provocat de opiumul satanei, si privegherea celor treji sa fie mai adanca. Satana nu doarme niciodata. i cei ce privegheaza sa fie treji, ca sa respinga atacurile lui.
Am citit despre un Sfant Parinte, care nopti de-a randul priveghea cu post si rugaciune. Se obisnuise a se trezi pentru rugaciune la orice ora din noapte. Dar intr-o noapte satana il cufunda in somn adanc. Se trezi cu mult peste ora inchinata rugaciunii. Plin de mahnire sufleteasca, se arunca cu fata la pamant si in hohote plangand, cu lacrimi multe de pocainta spala vina neprivegherii sale. Noaptea urmatoare satana il trezi la ora fixa si-l trimise sa se roage. Cine esti tu? il intreba Sfantul Parinte. Eu sunt satana ii raspunse....
