Mentionasem intr-un comentariu la un articol recent ca oameni vorbesc despre Sfintii Parinti ai Bisericii mai mult decat chiar ii citesc. De asemenea, notam atunci si faptul ca e destul de greu de gasit traduceri bune ale scrierilor acestora, asa ca m-am gandit sa va ofer cateva ganduri referitoare la citirea Sfintilor Parinti, precum si []Mentionasem intr-un comentariu la un articol recent ca oameni vorbesc despre Sfintii Parinti ai Bisericii mai mult decat chiar ii citesc. De asemenea, notam atunci si faptul ca e destul de greu de gasit traduceri bune ale scrierilor acestora, asa ca m-am gandit sa va ofer cateva ganduri referitoare la citirea Sfintilor Parinti, precum si cateva sugestii la inceputul acestui important drum.

Mai intai, trebuie sa intelegeti ca niciodata nu veti putea citi toate scrierile acestora, si nici nu veti putea intelege tot ceea ce ei au scris.

Apoi, Sfintii Parinti nu trebuie cititi asa cum citim Sfanta Scriptura, si nici ca argumente infailibile pentru a sustine diverse doctrine sau concepte. Sfintii Parinti reprezinta o multitudine de scrieri care nu sunt nici pe departe egale in ceea ce priveste calitatea sau importanta lor. Ele fac parte integranta din Sfinta Traditie si prin prisma acesteia trebuie citite si intelese aceste scrieri.

In al treilea rand, nu e nicio rusine ca lectura Sfintilor Parinti sa fie realizata in mare parte din surse secundare, de incredere. Scrierile Sfintilor Parinti nu contin si date despre contextul istoric si cultural al vremurilor in care au fost scrise. Astfel, o parte foarte importanta a interpretarii acestora nu este la indemana multor cititori. Chiar si marii carturari ai Patristicii (cei a caror specialitate e reprezentata de scrierile Sfintilor Parinti) nu sunt la fel de competenti in privinta fiecarei perioade a istoriei Patristice. In Ortodoxie, aceasta perioada se presupune ca a durat cel putin pana in secolul al XIV-lea, dar sunt si altii care spun ca nici acum nu s-a terminat vremea Parintilor.

Cand spun surse secundare, de incredere, ma refer la scrieri despre vietile si invataturile Sfintilor Parinti ale unor scriitori ortodocsi respectati. Daca un scriitor ortodox este controversat, as recomanda sa se citeasca scrierile lui cu un pic de reticenta si detasare, sau sa le cititi deloc. Exista destule materiale de citit, fara sa ne limitam la a le citi pe cele controversate.

In final (cel putin la capatul acestor sugestii preliminare), as sugera ca cea mai importanta mostenire patristica este bogatia liturgica a Bisericii. Cititi rugaciunile si randuiala slujbelor si meditati la ceea ce ele spun. Cand ceva va ridica o intrebare ce pare importanta, cautati sa gasiti raspuns la ea.

Acum cateva sugestii pentru lectura:Sfintii Parinti Apostolici (prima generatie, imediat dupa Sfintii Apostoli) sunt foarte accesibili si usor de citit. In general, opera lor seamana foarte mult cu Noul Testament. Epistolele Sfantului Ignatie Teoforul, Martiriul Sfantului Policarp, episcopul Smirnei si altele (care, in general, se gasesc publicate intr-un singur volum) merita toate citite.

Despre intruparea Cuvantului a Sfantului Atanasie cel Mare este de o importanta deosebita. Pe langa aceasta, as adauga Despre predica apostolica a Sfantului Irineu de Lyon. Ambele sunt marturii despre opinia Bisericii primare asupra multor intrebari importante.

Cu cat se inainteaza mai mult in istorie (raportandu-ne la perioada scrierii Noului Testament), cu atat mai necesar devine un ghid de citire a Sfintilor Parinti si, totodata, creste si importanta existentei unor surse secundare de buna calitate. Editura St. Vladimir sSeminary Press a publicat multe titluri recomandate in acest domeniu.

Dar, dupa cum am mai mentionat, fara educatie teologica, multe din scrierile Patristice citite fara un indrumar vor fi ori intelese gresit ori utilizate gresit. Nu sunt lecturi usoare.

Un alt lucru important: Parintii Bisericii ar trebui cititi in general pentru edificare personala si nu ca un mod de a dobandi cunostinte sau autoritate. Daca lectura se face cu un ochi la Dumnezeu si cu celalalt in inima noastra, totul este bine. Dar prea multe cunostinte, care nu sunt sustinute de rugaciune si de viata crestina, nu sunt doar nesanatoase, ele pot deveni chiar un pericol pozitiv...