Vorbirea fraelui Traian Dorz de la adunarea de la Ogesti revelion 1989 () Se cuvine sa-I multumim lui Dumnezeu ori de cate ori ajungem, mai ales, o noapte ca asta, un hotar intre ani in care sa ne aducem aminte si de trecut, si de viitor. Noaptea asta este infatisata si in vechile insemnari []Vorbirea fraelui Traian Dorz de la adunarea de la Ogesti revelion 1989() Se cuvine sa-I multumim lui Dumnezeu ori de cate ori ajungem, mai ales, o noapte ca asta, un hotar intre ani in care sa ne aducem aminte si de trecut, si de viitor.

Noaptea asta este infatisata si in vechile insemnari ale inaintasilor nostri ca o faptura cu doua fete: una privind spre trecut si alta privind spre viitor.

Am dorit ca astazi, multumind lui Dumnezeu pentru bucuria aceasta pe care ne-a randuit-o, sa ne aducem aminte si de trecut, si de viitor. E o noapte de hotar, o noapte in care se trece dintr-o viata in alta, dintr-un an in altul, dintr-o stare in alta, dintr-o istorie intr-alta. Cea care a fost pana astazi se incheie; cea care incepe de-acuma e in mana lui Dumnezeu.

Am dori foarte mult sa citim impreuna un loc din Sfanta Scriptura, [spre] a putea sa meditam putin la adevarurile acestea la care trebuie sa gandim fiecare dintre noi (asa cum ni s-a spus si pana acum si cum dorim sa ne reamintim in chip deosebit in noaptea aceasta), ca la niste adevaruri necesare pentru fiecare dintre noi.

Se spune aici, in Cartea Intai a lui Samuel, la capitolul 7, despre o imprejurare grea din viata poporului lui Dumnezeu, care era mereu in calatorie spre Patria Cereasca si spre Canaanul cel Ceresc, catre care i-a fagaduit Dumnezeu ca-l va duce si unde i-a promis ca-l va ajuta sa ajunga. In acest drum a avut mereu dusmani si primejdii grele. In locul acesta de la I Samuel, se spune ca locuitorii acestia au venit si au suit chivotul Domnului l-au dus in casa unuia, pe un deal, si au sfintit pe fiul lui, Eleazar, ca sa pazeasca chivotul Domnului. Trecuse destula vreme din ziua cand fusese pus chivotul in casa aceea trecusera douazeci de ani. i toata casa lui Israel a plans dupa Domnul. Samuel a zis intregului popor: Daca din toata inima voastra va intoarceti la Domnul si scoateti din mijlocul vostru zeii straini la care v-ati inchinat pana acum, si daca va indreptati din toata inima spre Domnul si vreti sa-L slujiti numai pe El, El va va izbavi din mainile vrajmasilor vostri . i copiii lui Israel au scos din mijlocul lor tot ceea ce era rau si potrivnic, contra voii lui Dumnezeu, ca sa-I slujeasca numai Domnului. Samuel a zis: Strangeti pe tot poporul in locul acesta si ne vom ruga Domnului pentru voi . i s-au strans in locul acesta, au scos apa si au varsat-o inaintea Domnului, si au postit in ziua aceea, zicand: Am pacatuit impotriva Domnului! .

Samuel judeca pe copiii lui Dumnezeu si-i indrepta. Filistenii au aflat ca poporul se adunase acolo si domnitorii filistenilor s-au suit impotriva poporului lui Dumnezeu. i, la vestea aceasta, copiii lui Israel s-au temut si i-au zis lui Samuel: Nu inceta sa strigi pentru noi catre Domnul Dumnezeu nostru, ca sa aiba mila de noi si sa ne scape de vrajmasi . Samuel a luat un miel sugar si l-a adus intreg ca ardere de tot inaintea Domnului. A strigat catre Domnul pentru Israel si Domnul l-a ascultat. Pe cand aducea Samuel arderea de tot, filistenii vrajmasi s-au apropiat de ei sa-i bata. Dar Domnul a tunat in ziua aceea cu mare vuiet impotriva vrajmasilor acestia, i-a pus pe fuga si au fost alungati. Barbatii lui Israel au iesit din locul acela, au urmarit pe filisteni si i-au batut pana departe. Samuel a luat o piatra pe care a pus-o la hotar si i-a pus numele Eben-Ezer (Piatra de ajutor), zicand: Pana aici Domnul ne-a ajutat noua! . i mana Domnului a fost impotriva vrajmasilor si a izbavit pe poporul Sau. Amin. In locul acesta unde spune istoria ca inaintasii nostri au zugravit noaptea aceasta ca o faptura cu doua fete: una privind spre trecut si una privind spre viitor, dorim si noi sa reamintim aceste cuvinte ale lui Dumnezeu. Moise a zis de multe ori poporului: ema, Israel! (Adu-ti aminte, Israel! ). Noaptea aceasta este o noapte de aducere aminte.

Cand am deschis Biblia la locul acesta, mi-am adus aminte ca acum [peste] cincizeci de ani, () Parintele Iosif, la Sibiu, cand se implineau atunci zece ani de Oaste, a scris in foaie cuvantul acesta: Eben-Ezer! Suntem la un hotar. Asezam o piatra de aducere aminte. Sa ne gandim ca pana aici ne-a ajutat noua Dumnezeu . Se implinisera zece ani de Oaste. Asta era la Anul Nou 1933.

Au trecut atatia ani de-atunci! Anul acesta, noi am avut un an de aducere aminte. In anul acesta care a trecut, 1988, la 1 ianuarie, s-au implinit 65 de ani din noaptea de 1 ianuarie 1923, cand Duhul Domnului a venit peste Parintele Iosif si i-a spus sa sune in tara intreaga si-n lumea intreaga vestea intoarcerii la Dumnezeu. Atunci Duhul Domnului S-a revarsat peste Parintele si, intr-un cuvant plin de putere, intr-o noapte ca aceasta, [cand] el, la hotarul acelei nopti, a stat in genunchi, Dumnezeu i-a lamurit si l-a luminat sa porneasca aceasta Lucrare in care noi acum ne bucuram si ascultam Cuvantul Domnului.

In ce stare trista eram inainte! Ne aducem aminte fiecare dintre cei care nu L-am cunoscut pe Domnul ca a venit o zi in care ne-am intors la El. Ne aducem aminte ce intunecata era viata noastra inainte i cata lumina si bucurie ne-a daruit Dumnezeu acum prin aceasta Lucrare!Adu-ti aminte ema, Istrael! , Adu-ti aminte, Israel , de unde te-a scos Dumnezeu pe tine! Te-a scos din Egipt. Noi citim Biblia si stim, caci cu totii avem aceasta Carte la indemana; si Dumnezeu ne-a pus pe inima gandul sa cercetam acest Cuvant si sa cunoastem din el istoria poporului lui Dumnezeu. i de-acolo stim din ce robie l-a scos Domnul pe poporul Israel, prin Moise, omul Lui. Dar intai Dumnezeu a ales omul si dupa aceea a facut lucrarea. Nu poate sa se faca o lucrare pana cand mai intai nu se gaseste omul care s-o faca. Dumnezeu nu trimite ingeri din cer sa faca o lucrare sfanta pe pamant. Pentru o astfel de lucrare pregateste omul prin care sa lucreze.

Inainte de a iesi poporul Domnului din robia Egiptului, Dumnezeu l-a ales pe Moise. i, dupa ce a lucrat Domnul la sufletul lui Moise patruzeci de ani, apoi l-a trimis sa scoata poporul din robie. i dupa aceea alti patruzeci de ani Moise a condus poporul prin toata pustia, pana cand au ajuns sa intre in Canaan. De fiecare data poporul era inclinat ca si aici unde am citit acum sa se dea dupa zeitatile si dupa idolii altor neamuri. Omul este aplecat sa se lase ispitit de mediul si de lumea prin care umbla. i trebuie mereu sa vina Cuvantul lui Dumnezeu si sa spuna: Stai, omule! Adu-ti aminte de unde te-a scapat Dumnezeu si adu-ti aminte unde trebuie sa ajungi . i asa, de-a lungul istoriei poporului evreu, Moise a rostit mereu cuvantul ema, Israel! , Adu-ti aminte, Israel! , de unde te-a scos Dumnezeu. Daca veti citi cartile lui Moise, cele cinci carti de la inceputul Bibliei, veti vedea toata lupta pe care a dus-o acest mare om al lui Dumnezeu pana a scos poporul din robia pacatului (a lui Faron) in care statea. i dupa ce i-a scos de-acolo, cata lupta a avut cu ei sa-i indrume mereu si sa le indrepte mereu inima si gandurile spre Canaanul catre care ii indrepta Dumnezeu! Ca ei mereu cautau sa se lege iarasi de lucrurile pamantesti. Cata lupta a dus Moise, acest om al lui Dumnezeu, cu ei, pana cand i-a luminat si s-a format o elita, o clasa, o grupare, o ramasita dintre ei, care apoi, acestia, sa poata duce tot poporul la Dumnezeu.

Acum cand vorbeau fratii si cand stateam aici, m-am gandit la noaptea de Anul Nou 1923. In noaptea asta sunt 66 de ani de atunci. In noaptea asta, Dumnezeu a trimis Duhul Sau cel Sfant peste acest nou Moise care a fost Parintele Iosif. i [el] a strigat si ne-a scos pe noi din robia pacatului in care zaceam si ne-a indreptat spre Canaan. Sa nu uitam niciodata acest lucru! Noi suntem ispititi mereu sa uitam binefacerile si pe binefacatorii nostri; dar Cuvantul lui Dumnezeu ne aduce mereu aminte.

Cand s-a cantat aici cantarea Minunata-i Noaptea Sfanta, mi-am adus aminte de noaptea de Craciun 1961, cand am compus cantarea aceasta Eram departe in Delta Dunarii. Pentru cantarea aceasta, pentru ca ne-a gasit-o scrisa (si n-aveam voie s-o avem), am facut cinci zile de carcera. La Craciunul [din] 1961. Cinci zile fara mancare si fara Dar am trait i-n noaptea aceasta minunata, si mereu, mi-aduc aminte. Adu-ti aminte , ema, Israel! . Adu-ti aminte ()Tot ceea ce am primit ca har si binecuvantare a fost rascumparat cu jertfe si cu suferinte. Au fost vremuri de grele incercari, ca si pentru poporul Israel in pustie, dar Dumnezeu ne-a calauzit (). Insa noi nu trebuie niciodata sa uitam, sa nu uitam niciodata de unde ne-a izbavit Dumnezeu si ce gand minunat are El cu noi.

Fiecare dintre noi stim ca am fost in robia pacatului. Am ascultat cu lacrimi si cu bucurie cuvintele fratilor nostri. Inainte de-a cunoaste Lucrarea Domnului, noi traiam in pacate si-n dezmat. Lumea mergea spre pierzare si noi, impreuna cu ea; si nu era nimeni sa ne atraga luarea aminte si sa ne spuna: Opreste-te, omule, ca te duci la osanda si la pierzare! .

In noaptea de Anul Nou 1923, Parintele Iosif se gasea la Sibiu si statea in rugaciune, pentru ca pe sub geamul lui se perindau tot felul de betivi urland si benchetuind, si injurand Numele cel Sfant al lui Dumnezeu. i a zis: Doamne, ai mila de poporul acesta care sta in robia aceasta si-n acest intuneric. Trimite le o lumina! . i Dumnezeu l-a trimis pe el sa fie luminaMi-aduc aminte ca in noaptea de Craciun 1952 eram undeva departe, intr un loc slujind in conditiile in care am fost atunci. i pe toata lumea aceasta o vedeam in slujba pacatului si a rautatii. Erau pline toate locurile de durere de oameni care sufereau. i am citit in seara aceea, cu fratii, textul din Matei unde spune: In noaptea aceea niste pastori stateau de straja in jurul turmei lor. i atunci a stralucit o lumina puternica si un inger al lui Dumnezeu le-a zis: Bucurati-va, astazi in cetatea lui David vi S-a nascut un Mantuitor, Care este Hristos Domnul! .

Toata noaptea ne-am rugat cu fratii, in noaptea acee3a de Craciun 1952. i-am zis: Doamne, este plina lumea de oameni care sufar, de oameni care nu pot dormi in noaptea aceasta, ca sunt chinuiti. Trimite-le si lor un inger, sa le duca si lor vestea ca li S-a nascut si lor un Mantuitor .

Dimineata au venit si ne-au arestat pe toti cei care ne rugaseram in noaptea aceea. Patru ani si jumatate am umblat tot prin nopti si prin intuneric din asta Domnul a zis: Voi v-ati rugat atunci sa trimit Eu niste ingeri la oamenii aceia pentru care voi v-ati rugat. Iata, voi trebuie sa va duceti! .

Cand am ajuns cu fratii acolo intre miile de oameni nenorociti, am zis: Fratilor, pe noi Domnul Iisus ne-a [trimis aici]. Noi ne-am rugat sa trimita Domnul ingeri la oamenii acestia si El ne-a trimis pe noi. Atunci vom iesi de aici, cand vom marturisi la toti ca S-a nascut si pentru ei un Mantuitor . i asa s-a si intamplat. Cei care au fost mai harnici dintre noi au plecat mai repede. Insa nici unii n-am iesit de-acolo pana n-am simtit ca la toti cei care erau acolo, o mie de oameni, le-am spus despre Domnul. Dupa aceea am plecatToate aceste lucruri sunt, pentru noi, popasuri in care trebuie sa ne aducem aminte.

Am trecut prin atatea incercari Sa nu uitam nici binele pe care ni l-a facut noua Dumnezeu, nici incercarile prin care am trecut. Pentru ca din fiecare sa tragem cate o invatatura pentru viitor. ema, Israel! , Adu-ti aminte, Israel , de unde te-a scos pe tine Dumnezeu. De cate ori a cartit poporul, Moise le a adus aminte: Aduceti-va aminte de unde v-a scos pe voi Dumnezeu! Feriti va de lumea printre care umblati, de popoarele pagane intre care trebuie sa ajungeti. Feriti-va si nu va lasati ademeniti de ispitele lor. Nu va inchinati idolilor lor, nu va lipiti inima de lucrurile si de patimile lor. Ca Dumnezeu va poate pazi atunci si va poate ajuta sa ajungeti sa mosteniti patria spre care mergeti .

Patruzeci de ani au calatorit acesti oameni in pustie. In patruzeci de zile ar fi ajuns, daca ar fi mers pe calea dreapta. Dar Dumnezeu le-a incurcat drumurile, pentru ca si pustia avea ceva de facut in viata lor, avea sa-i invete cevaDumnezeu de destule ori ne-ar fi putut duce si pe noi mai repede la locurile la care nadajduim; dar de multe ori ni se incurca drumurile si vin piedici si necazuri, si incercari. Ca si suferintele au ceva sa ne invete in viata noastra. i noi totdeauna trebuie sa ne aducem aminte atunci, prin toate cele ce ne trece Dumnezeu, sa invatam adevarurile mantuirii sufletesti.

Domnul ne-a adus aici. Sa ne aducem in seara aceasta aminte cel putin de o parte dintre hotarele prin care a trecut Lucrarea si familia noastra de cand Dumnezeu a trimis-o. Sunt 66 de ani in noaptea aceasta de cand Dumnezeu a pus pe Parintele Iosif sa sune din trambita: Intoarceti-va la Dumnezeu! . Toti eram adormiti in pacate; morti in pacate. Nimeni nu ne-a spus noua despre nasterea din nou, despre viata cea noua, despre ruperea cu pacatul, despre legamantul care trebuie sa-l depunem ca sa putem ajunge odata sa fim vrednici de Imparatia lui Dumnezeu. Am mers pe calea aceasta fara sa ne gandim ca aceasta este calea care duce sigur la pierzare. Ca nimeni nu ne-a spus noua sa nu mergem pe ea.

S-a amintit aici despre cel cazut intre talhari pe drumul de la Ierusalim spre Ierihon. Toti ne-am coborat din Ierusalim. Prin Taina Botezului, noi am fost iertati de pacatul stramosesc, am fost inaltati in Ierusalim, adica intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu. Dar dupa aceea noi ne-am coborat din Ierusalim. Cand am fost botezati s-a spus in numele nostru: Te lepezi de satana si te unesti cu Hristos? . De trei ori am zis: Ma lepad de satana si de toate lucrurile lui si ma unesc cu Hristos, si-L iau Conducatorul si Imparatul meu . Dar dupa aceea, foarte curand, ne-am despartit de Hristos si iarasi ne-am unit cu satana si cu toate lucrurile lui.

Dar a venit vremea minunata cand Dumnezeu, prin glasul Parintelui si prin chemarea aceasta, ne-a trezit si pe noi si a spus: Voi v-ati lepadat de satana, dar nu v-ati lepadat de toate lucrurile lui. Trebuie sa ne lepadam de toate lucrurile lui. Sa luam calea Domnului si sa ne unim pentru totdeauna cu Hristos . Asta a facut pentru noi Lucrarea Oastei Domnului. Mergeam spre prapastie, mergeam spre prapadul vesnic si Dumnezeu ne-a oprit acolo, pe drumul spre Ierihon, pe drumul spre prabusire, si ne-a intors pe calea Lui. Samariteanului cel milostiv era Domnul Iisus, care a avut mila de cel cazut si l-a luat pe asinul lui, si l-a dus inapoi in Ierusalim. Ceilalti, care treceau pe langa el, mergeau si ei spre Ierihon; de aceea nu l-a putut salva nici preotul, nici levitul, ca si ei coborau. Numai samariteanul care urca spre Ierusalim Numai cine se intoarce spre Dumnezeu si merge spre Patria Cereasca te poate ajuta si te poate ridica sa te intorci la Dumnezeu. Ceilalti merg si ei la prapastie si nimeni nu te poate ajuta. Pe noi, Dumnezeu S-a indurat si ne-a ridicat prin acest Samaritean milostiv care a fost pentru noi Domnul Iisus; si, prin Parintele Iosif, ne-a intors pe calea cea buna. ema, Israel! , Adu-ti aminte si nu uita niciodata aceasta .

Cand noi am venit la Domnul si cand Domnul ne-a scos din starea de pacat in care zaceam sufleteste, in viata noastra [s-a intamplat] ca si cu poporul evreu in timpul acesta despre care spune aici ca treceau printre filisteni. Scrie la Geneza 26 ca Avraam () sapase patru fantani poporului si le-a zis: Aveti grija, ca din aceste fantani veti avea viata si sanatate, si apa in pustie . Pentru ca pustia era un loc fara apa. Omul acesta sfant, omul lui Dumnezeu, le-a sapat copiilor sai fantanile acestea si le-a spus: Sa aveti grija, ca vrajmasul va cauta sa vi le astupe. Dar voi sa le paziti .

Patru fantani avem si noi in Lucrarea aceasta, in drumul nostru spre Canaanul ceresc.

Adunarea este una dintre fantanile acestea in care Domnul face ca noi sa gasim totdeauna adaparea si hrana, si stampararea setei noastre sufletesti.

Cuvantul lui Dumnezeu, Biblia, e a doua fantana.

Cantarea si rugaciunea sunt a treia si a patra fantana.

Din aceste izvoare de viata, noi capatam putere sa mergem mai departe pe drumul mantuirii. Dar aceste patru izvoare, vrajmasul, filisteanul, cauta mereu sa le acopere.

Ce mare dar pentru noi este adunarea! Inainte de a-L cunoaste pe Domnul, noi nu stiam de adunarea aceasta a Domnului. N-am cunoscut adunarea Domnului. i ce orbi eram, si ce straini eram cand noi eram departe si nici nu stiam ca langa noi se fac adunari in care e Cuvantul lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu, bucuria Domnului, cantarile Domnului, rugaciuni impreuna cu fratii aceste stari duhovnicesti la care noi nici nu ne gandeam inainte de a-L cunoaste pe Dumnezeu.

Iata acum in ce minunat fel a facut Domnul ca noi sa putem face trecerea noastra dintr-un an intr-altul, dintr-o stare in alta, dintr-un timp in altul, bucurandu-ne in jurul Cuvantului lui Dumnezeu! Ce stare minunata este aici! Sa nu uitam niciodata binefacerile lui Dumnezeu pentru noi! Am zis ca anul acesta care a trecut, pe care-l incheiem acum, a fost un an sarbatoresc pentru noi, cel putin. Am lucrat () o carte de aducere aminte pentru [viitor] cu aceste mari patru date importante din anul acesta: revelionul 1988, anul trecut, cand s-au implinit 65 de ani de cand Domnul a infiintat aceasta Lucrare si am pornit cu Lucrarea aceasta, cu Oastea aceasta spre Canaanul ceresc. i pe rand ne-am adaugat si noi la acest popor binecuvantat si am inceput si noi sa prindem dragoste de Dumnezeu si gustul Imparatiei ceresti. S-au implinit 65 de ani anul trecut. Acum se implinesc, in noaptea aceasta, 66 de ani.

In 12 februarie am sarbatorit 50 de ani de cand Domnul l-a luat la El pe Parintele Iosif. In 12 februarie 1938, in noaptea din 11 spre 12 februarie, am stat toata noaptea langa patul lui (). Singur am fost. Eram trei acolo: fiul Parintelui, fratele Marini si eu. Seara am bagat de seama ca e foarte slabit El nu s-a plans niciodata. Ajunsese la 33 de kilograme greutate. Corpul ii era plin de rani. A suferit omul acesta ca un martir al lui Dumnezeu. Nici nu stiam de unde sa-l prindem cand trebuia sa-l mutam de pe un pat pe altul sa-i primenim asternutul sau sa-i schimbam pansamentul. Nu s-a plans niciodata In noaptea aceasta insa, am observat ca e aproape de plecare. i noi, cei trei tineri (), ne am hotarat sa stam langa el si sa facem cu schimbul. Eu am zis: Fac eu primul . i baiatul Parintelui a spus: Ma scoli pe mine ; si fratele Marini zise: Tu ma scoli pe mine . Sa nu-l lasam singurIn noaptea aceea mi-a spus niste lucruri atat de minunate Eu le-am scris in istoria Oastei, le-am inregistrat si pe benzi unii dintre fratiile voastre le stiti. Au fost niste adevaruri pe care n-am sa le uit niciodata. i Dumnezeu m-a facut sa le tin minte exact asa cum mi le-a spus. De-atatea ori mi-aduc aminte cand aud cuvantul: Asculta, Israele! , Aminteste-ti, Israele , mi-aduc aminte, in noaptea aceea, de pe patul sau de moarte, ce cuvinte si ce lucruri minunate ne-a spus Parintele Iosif. In februarie anul acesta am sarbatorit 50 de ani din noaptea aceea. La ora unu si jumatate, spre dimineata, a trecut la Domnul. Am sarbatorit 50 de ani de-atunci.

In 3 martie s-au implinit 100 de ani de la nasterea lui. La casa lui natala, in satul lui natal ne-am dus cu o multime de frati atunci si am sarbatorit acolo, in biserica unde s-a botezat el si-n casa unde s-a nascut. Am sarbatorit, in 6 martie anul acesta, acest eveniment. i despre aceasta am scris pe larg, tot, cum s-au petrecut toate evenimentele acestea. i va aparea candva cartea aceasta a amintirilor cu descrieri pe larg ale tuturor lucrurilor care s-au petrecut atunci.

La Rusaliile acestea trecute s-au implinit 50 de ani de la primele Rusalii pe care le-am petrecut la mormantul Parintelui Iosif. Dumnezeu ne-a ajutat si am ajuns. In acesti zeci de ani, prin cate am trecut, am vazut cat de mare este puterea Domnului si cat de adevarata este fagaduinta Lui: Nu te teme! Eu sunt cu tine si am sa te scap! .

De aceea vreau ca acum, cand trebuie sa trecem iarasi hotarul dintr-un an in altul, sa ne aducem aminte de tot felul minunat in care a lucrat Dumnezeu pentru noi pana astazi. i, bizuindu-ne si pe mai departe pe puterea aceea care ne-a ajutat pana aci, sa nadajduim, sa ne rugam si sa ne dam toate silintele ca Acel mare si sfant Dumnezeu care a fost cu noi pana aici sa poata fi si mai departe cu bucurie cu noi, ajutandu-ne sa-L putem sluji si iubi prin tot ce vine.

Am zis ca trebuie sa-I multumim lui Dumnezeu pentru multe lucruri si in primul rand pentru faptul ca ne-a trezit mintea si a adus o zi, un cuvant, o adunare, o cantare sau o intamplare prin care El ne-a scos pe noi, pe fiecare, ca pe un carbune din foc si ne-a pus aici in Lucrarea Lui. Sa ne aducem aminte de felul cum a lucrat Dumnezeu si sa nu uitam; si sa ne ducem mai departe slujba.

Avem darul acesta mare care este adunarea frateasca. Inainte de a veni la Domnul, noi nu stiam despre adunare. i era adunarea lui Dumnezeu, in poporul lui Dumnezeu. Domnul aici este! Dincolo nu! Dumnezeu este cu cei care sunt cu El. Cei care nu sunt cu El, ei sunt in spatele, in umbra, inapoia lui Dumnezeu. Cine este cu Domnul, cine s-a hotarat pentru El sta in fata Domnului si Domnul sta in mijlocului lor. Este scris: Oriunde doi sau trei sunteti adunati in Numele Meu, si Eu sunt in mijlocul vostru . El este aici. Cum poate sa fie Dumnezeu cu cei care traiesc in pacat? El nu poate sa locuiasca acolo unde este injuratura, minciuna, pacat, stricaciune, betie si lucruri asa mai departe. Dumnezeu are mila si ingaduinta pentru ei, in speranta ca vine o zi cand se vor trezi. Dar daca nu vine ziua aceea si nu se trezesc, ei merg in osanda vesnica, de pe pamant sub pamant, in acelasi iad.

Dar a venit harul pentru noi, ca Dumnezeu S-a indurat sa ne trezeasca! i acum, in loc sa fim acolo unde se vorbeste urat si se traieste murdar, suntem aici unde se [vorbeste] Cuvantul lui Dumnezeu, unde se vesteste Evanghelia.

Acesta este un mare dar de la Dumnezeu nici nu ne dam seama! Va veni o zi in care Mantuitorul va veni, asa cum este scris. Ca noi in fiecare zi spunem, cand zicem Credeul: si iarasi va veni, cu marire, sa judece viii si mortii, si a Carui imparatie nu va mai avea sfarsit . Atunci cand va veni El, zice, va desparti lumea in doua cete: cei credinciosi si cei necredinciosi. Le va spune unora: Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu , si ei se vor duce la viata vesnica; si altora le va spune: Duceti-va, blestematilor, in focul vesnic! . i de-atunci nu le va mai spune in veci nimic. In doua parti vor fi [impartiti] atunci oamenii, cum sunt si astazi. Nu sunt, decat credinciosi sau necredinciosi. Credincios e cel care s-a hotarat pentru Domnul, traieste dupa voia Lui si se straduieste sa faca voia lui Dumnezeu. Necredincios e cel caruia nici nu-i pasa de Dumnezeu. i atunci vedem noi ce dar mare de la Dumnezeu este adunarea! Ca-n adunarea Domnului am auzit noi lucrurile acestea. In astfel de adunari aflam noi Cuvantul lui Dumnezeu. Aici invatam cantarile, aici invatam rugaciunea Fara acestea noi nu suntem si nu putem fi slujitori si nici credinciosi ai lui Dumnezeu. Ci numai in slujba Domnului si in aceste locuri unde invatam sa-L cunoastem pe Domnul si El ne invata cum sa gandim si cum sa-L ascultam, aici invatam noi calea aceasta. i atunci vedem noi ce dar mare de la Dumnezeu este cel dintai lucru pe care l-am cunoscut noi cand ne-am intors la Dumnezeu: adunarea frateasca. Adunarea aceasta este familia noastra. Cum ne-am nascut trupeste intr-o familie si am avut doi parinti, si am avut o casa, si am capatat un nume, si am invatat o limba, si ne bucuram in mijlocul unei familii, asa este si sufleteste. Cand ne-am intors la Domnul, am capatat, in Lucrarea aceasta, un nume: numele de ostas al Domnului, numele de copil al lui Dumnezeu. Am invatat aici cantari, am capatat frati, surori, am capatat Cuvantul lui Dumnezeu, am capatat tot ce-i frumos si bunuri sufletesti fara de care n-am mai putea trai.

Ce nefericiti eram cand nu aveam cunostinta de adunare, cand nu participam, n-am cunoscut frati, n-am cunoscut adunarile Domnului, n-am cunoscut petrecerea aceasta minunata in ascultare de Dumnezeu. i apoi, cand am cunoscut adunarea, am cunoscut si Biblia, am cunoscut Cuvantul lui Dumnezeu. Pana atunci traiam departe, fara cunostinta lui Dumnezeu, fara lumina vietii si umblam in toata intunecimea. () [In Lucrarea Domnului am aflat noi rugaciunea.] Cum ti se descarca sufletul cand stai pe genunchi si cand ochii iti varsa lacrimi de rugaciune in fata lui Dumnezeu! Ce har mare este sa poti sa te rogi cu lacrimi si sa-ti descarci sufletul de tot ceea ce te apasa, in fata Domnului! Ce mare dar de la Dumnezeu este rugaciunea! Ce nefericiti sunt cei care nu stiu sa se roage, care nu se roaga, care nu simt bucuria rugaciunii si despovararea aceasta pe care ti-o capata sufletul cand stai pe genunchi si, cu lacrimi, te rogi lui Dumnezeu. i apoi am aflat cantarea. Ce dar de la Dumnezeu este cantarea sfanta, cantarile acestea care ne bucura inima si ne invioreaza sufletele noastre! Inainte nu le cunosteam. N-am stiut nimicIata cate daruri ne-a dat Dumnezeu cand am venit pe calea Sa. Acum sa cultivam aceste daruri si sa mergem. Aduceti-va aminte unde erati i iata in ce stare minunata ne-a adus Dumnezeu! Aduceti-va aminte in seara aceasta unde erati acum cinci, zece, douazeci de ani? Fara Dumnezeu, fara nadejde, fara sa cunoasteti toate aceste lucruri. i, mai ales, fara speranta mantuirii vesnice ().

Cat de mult trebuie sa-I multumim noi lui Dumnezeu! Iata, in anul prin care am trecut s-au petrecut atatea evenimente Numai in saptamanile trecute ati auzit de cutremurul acele ingrozitor in care zeci de mii de oameni, in cateva clipe, au fost inghititi de pamant. Sute de sate si orase au fost...