Tradiția
Vom ajunge sa discutam in amanunt subiectul Scripturii si al Traditiei si relatia lor de reciprocitate in teologia ortodoxa. Pentru a descrie aceasta relatie subtila, vom recurge din nou la metoda comparativa si vom invoca marturia Bisericilor Romano-Catolica si Protestanta. Dar deocamdata se cuvine sa ajungem la o definitie initiala si operativa a ceea ce []Vom ajunge sa discutam in amanunt subiectul Scripturii si al Traditiei si relatia lor de reciprocitate in teologia ortodoxa. Pentru a descrie aceasta relatie subtila, vom recurge din nou la metoda comparativa si vom invoca marturia Bisericilor Romano-Catolica si Protestanta. Dar deocamdata se cuvine sa ajungem la o definitie initiala si operativa a ceea ce se intelege prin Traditie , notiune pe care in cele din urma o vom compara cu Scriptura.
Cuvantul Traditie deriva din latinescul tradere, a transmite mai departe . In acest sens, Traditia bisericeasca este corpul doctrinelor, canoanelor si practicilor (de exemplu cinstirea Duminicii, legea bisericeasca, lex orandi) care au fost transmise din generatie in generatie, de-a lungul secolelor, in Biserica. Termenul grecesc acopera si el aceasta notiune, dar include ideea de dar, daruire, oferire si chiar savarsirea de fapte bune si de fapte de milostenie 20. Din aceste doua aspecte ale definitiei este clar ca nu ar trebui sa ne limitam la a considera Traditia ca fiind doar un set de norme sau de standarde care iau forma in afara centrului spiritual al Bisericii. Traditiile care sunt lasate mostenire sunt legate neaparat de gandirea si de faptele Bisericii Insasi, de ceea ce s-ar putea numi dinamica Bisericii 21. Astfel, traditiile se dezvolta din activitatea Bisericii si nu sunt departe de structura ei. i nici nu ar trebui sa presupunem ca Traditia este despartita de lucrarea datoriei crestine; mai degraba, asa cum se sugereaza in cuvantul grecesc , marturia crestina si Traditia sunt adesea sinonime.
Asadar, ceea ce dorim noi sa numim Traditie este o notiune largita, incluzand nu doar normele si obiceiurile Bisericii, ci si insusi continutul acestor norme si obiceiuri. Traditia este atat structura cat si proces. i in masura in care este proces, cel putin pentru ortodocsi, ea nu se sfarseste intr-un anumit secol. Sfarsitul erei patristice (care, de obicei, se considera ca a avut loc in secolul al VIII-lea) nu inseamna sfarsitul Traditiei. In aceasta acceptiune extinsa dorim noi sa lucram cu notiunea de traditie.
Traditia poate fi vazuta ca marturia credintei impartasite. Obiceiurile nu ajung la noi doar ca reguli exterioare, ci si ca intruchiparea consensului de atitudini si de actiuni din Biserica. La aceasta unitate, ca 17 Traditie, face aluzie Sfantul Apostol Pavel cand, in Epistola catre Efeseni, scrie ca Hristos este pacea noastra, El care a facut din cele doua una, surpand peretele din mijloc al despartiturii 22. Aceasta unitate in credinta are si manifestari exterioare, asa cum arata Sfantul Apostol Pavel in Epistola a doua catre Tesaloniceni: Deci, dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin...
Cuvantul Traditie deriva din latinescul tradere, a transmite mai departe . In acest sens, Traditia bisericeasca este corpul doctrinelor, canoanelor si practicilor (de exemplu cinstirea Duminicii, legea bisericeasca, lex orandi) care au fost transmise din generatie in generatie, de-a lungul secolelor, in Biserica. Termenul grecesc acopera si el aceasta notiune, dar include ideea de dar, daruire, oferire si chiar savarsirea de fapte bune si de fapte de milostenie 20. Din aceste doua aspecte ale definitiei este clar ca nu ar trebui sa ne limitam la a considera Traditia ca fiind doar un set de norme sau de standarde care iau forma in afara centrului spiritual al Bisericii. Traditiile care sunt lasate mostenire sunt legate neaparat de gandirea si de faptele Bisericii Insasi, de ceea ce s-ar putea numi dinamica Bisericii 21. Astfel, traditiile se dezvolta din activitatea Bisericii si nu sunt departe de structura ei. i nici nu ar trebui sa presupunem ca Traditia este despartita de lucrarea datoriei crestine; mai degraba, asa cum se sugereaza in cuvantul grecesc , marturia crestina si Traditia sunt adesea sinonime.
Asadar, ceea ce dorim noi sa numim Traditie este o notiune largita, incluzand nu doar normele si obiceiurile Bisericii, ci si insusi continutul acestor norme si obiceiuri. Traditia este atat structura cat si proces. i in masura in care este proces, cel putin pentru ortodocsi, ea nu se sfarseste intr-un anumit secol. Sfarsitul erei patristice (care, de obicei, se considera ca a avut loc in secolul al VIII-lea) nu inseamna sfarsitul Traditiei. In aceasta acceptiune extinsa dorim noi sa lucram cu notiunea de traditie.
Traditia poate fi vazuta ca marturia credintei impartasite. Obiceiurile nu ajung la noi doar ca reguli exterioare, ci si ca intruchiparea consensului de atitudini si de actiuni din Biserica. La aceasta unitate, ca 17 Traditie, face aluzie Sfantul Apostol Pavel cand, in Epistola catre Efeseni, scrie ca Hristos este pacea noastra, El care a facut din cele doua una, surpand peretele din mijloc al despartiturii 22. Aceasta unitate in credinta are si manifestari exterioare, asa cum arata Sfantul Apostol Pavel in Epistola a doua catre Tesaloniceni: Deci, dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin...
