Fratele Marini – „În tovărăşia lui te simţeai bine chiar şi fără să-ţi vorbească”
Fratele Ioan Marini a fost unul dintre copiii lui Dumnezeu care a iubit mult Cuvantul lui Dumnezeu, l-a cercetat cu multa dragoste si staruinta in tot timpul vietii sale pamantesti, dupa ce s-a intors la Domnul. El a fost acela care a implinit cuvintele lui Dumnezeu mai mult decat oricare dintre noi. De aceea a []Fratele Ioan Marini a fost unul dintre copiii lui Dumnezeu care a iubit mult Cuvantul lui Dumnezeu, l-a cercetat cu multa dragoste si staruinta in tot timpul vietii sale pamantesti, dupa ce s-a intors la Domnul. El a fost acela care a implinit cuvintele lui Dumnezeu mai mult decat oricare dintre noi. De aceea a si avut o viata mai aproape de Domnul si mai strans legata de El mai mult decat noi toti. Fratele Marini a trait o viata profund duhovniceasca. Asa cum se spunea despre el: Pilda vietii lui si viata lui predata in slujba Domnului aratau inspre Domnul Iisus ; sau: In tovarasia lui te simteai bine chiar si fara sa-ti vorbeasca . Cei care l-am cunoscut si am trait in apropierea lui putem spune cu totii acelasi lucru: ca a avut o viata predata Domnului mai mult decat noi toti.
Faptul acesta m-a indemnat sa scriu aceste amintiri despre viata pamanteasca si duhovniceasca a iubitului nostru frate plecat dintre noi.
Am socotit ca este bine sa fac acest lucru, mai ales pentru raspandirea Lucrarii lui Dumnezeu pe pamant. Apoi, in al doilea rand, am crezut ca ar fi o mare paguba pentru credinta, in general, si mai ales pentru credinciosi, ca o astfel de viata sa ramana in anonimat si sa fie ingropata in mormantul uitarii, odata cu trecerea la Domnul a iubitului nostru frate.
Prin aceasta, nu urmaresc altceva, decat slava lui Dumnezeu, mantuirea sufletelor pierdute, prin aducerea lor inapoi in bratele iubitoare ale Tatalui nostru Ceresc.
Slavit sa fie Domnul!* * *Fratele Ioan Marini s-a nascut in anul 1908, in comuna Sasciori, judetul Alba, intr-o familie de tarani gospodari.
Casa si gospodaria familiei sunt situate in partea de sud a comunei, pe malul drept al raului Sebes, ce curge prin mijlocul comunei, si care mai poarta si numele de Valea Frumoasei, fiindca pe vremuri, in sezonul de vara, pe cursul apei veneau plutele cu busteni de brad din Muntii Frumoasa, pentru exploatarea forestiera de la Sebes.
Parintii si intreaga familie se ocupau cu agricultura. Bunicul dupa tata, in perioada Primului Razboi Mondial, mai multi ani la rand a fost primar al comunei.
Modesta familie Marini era compusa din opt copii (cinci baieti si trei fete), Ioan, cel de care ne ocupam, fiind al doilea dintre ei.
Pentru traiul vietii, munceau pamantul ce-l aveau in proprietate, ajutand si pe multi altii din cele agonisite, ori de cate ori un om in nevoie le treceau pragul.
Fratele Ioan Marini, fiind de constitutie mai firav, de mic copil s-a intalnit cu suferinta, de care a avut parte toata viata sa pamanteasca, intrucat intreaga familie, in decursul anilor, a avut de luptat cu multe greutati si necazuri.
La varsta de trei anisori, a trecut printr-o imprejurare foarte grea din viata sa. Intr-o zi calduroasa de vara, micutul Ioan facea baie in raul Sebes, impreuna cu alti copii. La un moment dat, pe neasteptate, a venit apa mare, care l-a luat pe copilas, tragandu-l inspre mijlocul raului. Dupa ce s-a scufundat de cateva ori, apa l-a scos deasupra, ducandu-l pe rau in jos, pe distanta de aproape o suta de metri. Acolo, pe marginea raului, se aflau niste femei care spalau rufe si care, vazand copilul venind pe deasupra apei, s-au speriat. Una dintre ele, mai curajoasa, a intrat in apa care era destul de mare, pana la piept, si care curgea repede. Infruntand suvoiul, femeia a salvat copilul, scotandu-l din apa, ajutata fiind si de celelalte femei. Apoi i-au dat primul ajutor si l-au readus la viata.
De pe urma acestei intamplari, fratele Marini a suferit mult si a ramas cu urmari pentru toata viata, crescand mai sensibil si mai slabut decat fratii sai. S-a dezvoltat apoi, capatand o statura mijlocie si un corp mai firav.
In timpul vietii sale, a suferit de stomac si de piept, din care cauza era nevoit sa tina un regim alimentar strict vegetarian. Nu manca deloc carne si se hranea mai mult cu lactate, miere de albine si verdeturi.
Copilaria si-a petrecut-o in comuna sa natala, unde si-a incheiat scoala primara. La scoala a invatat foarte bine, din care cauza invatatorii au propus parintilor sa-l dea mai departe la invatatura.
Cu toate greutatile familiale pe care le aveau, parintii s au straduit si l-au dat la coala Normala din Deva, pe care a absolvit-o cu foarte bine, obtinand diploma de invatator. In anul 1927, a fost numit invatator la coala Primara din Sasciori, unde a facut serviciu numai un an de zile, fiindca a fost mutat disciplinar, pe motive religioase, datorita credintei sale, in trei sate de munte, unde s-a imbolnavit. A facut serviciul de invatator doar trei ani de zile, din 1927, pana in 1929.
In anul 1927 s-a intors la Dumnezeu prin Parintele Iosif Trifa, initiatorul si intemeietorul miscarii duhovnicesti Oastea Domnului, Miscare de trezire a sufletelor din somnul pacatelor la o viata noua....
Faptul acesta m-a indemnat sa scriu aceste amintiri despre viata pamanteasca si duhovniceasca a iubitului nostru frate plecat dintre noi.
Am socotit ca este bine sa fac acest lucru, mai ales pentru raspandirea Lucrarii lui Dumnezeu pe pamant. Apoi, in al doilea rand, am crezut ca ar fi o mare paguba pentru credinta, in general, si mai ales pentru credinciosi, ca o astfel de viata sa ramana in anonimat si sa fie ingropata in mormantul uitarii, odata cu trecerea la Domnul a iubitului nostru frate.
Prin aceasta, nu urmaresc altceva, decat slava lui Dumnezeu, mantuirea sufletelor pierdute, prin aducerea lor inapoi in bratele iubitoare ale Tatalui nostru Ceresc.
Slavit sa fie Domnul!* * *Fratele Ioan Marini s-a nascut in anul 1908, in comuna Sasciori, judetul Alba, intr-o familie de tarani gospodari.
Casa si gospodaria familiei sunt situate in partea de sud a comunei, pe malul drept al raului Sebes, ce curge prin mijlocul comunei, si care mai poarta si numele de Valea Frumoasei, fiindca pe vremuri, in sezonul de vara, pe cursul apei veneau plutele cu busteni de brad din Muntii Frumoasa, pentru exploatarea forestiera de la Sebes.
Parintii si intreaga familie se ocupau cu agricultura. Bunicul dupa tata, in perioada Primului Razboi Mondial, mai multi ani la rand a fost primar al comunei.
Modesta familie Marini era compusa din opt copii (cinci baieti si trei fete), Ioan, cel de care ne ocupam, fiind al doilea dintre ei.
Pentru traiul vietii, munceau pamantul ce-l aveau in proprietate, ajutand si pe multi altii din cele agonisite, ori de cate ori un om in nevoie le treceau pragul.
Fratele Ioan Marini, fiind de constitutie mai firav, de mic copil s-a intalnit cu suferinta, de care a avut parte toata viata sa pamanteasca, intrucat intreaga familie, in decursul anilor, a avut de luptat cu multe greutati si necazuri.
La varsta de trei anisori, a trecut printr-o imprejurare foarte grea din viata sa. Intr-o zi calduroasa de vara, micutul Ioan facea baie in raul Sebes, impreuna cu alti copii. La un moment dat, pe neasteptate, a venit apa mare, care l-a luat pe copilas, tragandu-l inspre mijlocul raului. Dupa ce s-a scufundat de cateva ori, apa l-a scos deasupra, ducandu-l pe rau in jos, pe distanta de aproape o suta de metri. Acolo, pe marginea raului, se aflau niste femei care spalau rufe si care, vazand copilul venind pe deasupra apei, s-au speriat. Una dintre ele, mai curajoasa, a intrat in apa care era destul de mare, pana la piept, si care curgea repede. Infruntand suvoiul, femeia a salvat copilul, scotandu-l din apa, ajutata fiind si de celelalte femei. Apoi i-au dat primul ajutor si l-au readus la viata.
De pe urma acestei intamplari, fratele Marini a suferit mult si a ramas cu urmari pentru toata viata, crescand mai sensibil si mai slabut decat fratii sai. S-a dezvoltat apoi, capatand o statura mijlocie si un corp mai firav.
In timpul vietii sale, a suferit de stomac si de piept, din care cauza era nevoit sa tina un regim alimentar strict vegetarian. Nu manca deloc carne si se hranea mai mult cu lactate, miere de albine si verdeturi.
Copilaria si-a petrecut-o in comuna sa natala, unde si-a incheiat scoala primara. La scoala a invatat foarte bine, din care cauza invatatorii au propus parintilor sa-l dea mai departe la invatatura.
Cu toate greutatile familiale pe care le aveau, parintii s au straduit si l-au dat la coala Normala din Deva, pe care a absolvit-o cu foarte bine, obtinand diploma de invatator. In anul 1927, a fost numit invatator la coala Primara din Sasciori, unde a facut serviciu numai un an de zile, fiindca a fost mutat disciplinar, pe motive religioase, datorita credintei sale, in trei sate de munte, unde s-a imbolnavit. A facut serviciul de invatator doar trei ani de zile, din 1927, pana in 1929.
In anul 1927 s-a intors la Dumnezeu prin Parintele Iosif Trifa, initiatorul si intemeietorul miscarii duhovnicesti Oastea Domnului, Miscare de trezire a sufletelor din somnul pacatelor la o viata noua....
