Fiule, cand vrei sa te apropii, sa slujesti Domnului, gateste sufletul tau spre ispite. Sfintii Apostoli, cei stramutati din lumea aceasta de dragostea Mantuitorului si care, desi se vedeau in lume, nu erau din lume, totusi au fost prevestiti de Mantuitorul prin cuvantul catre Petru: Simone, Simone, iata Satana v-a cerut pe voi ca sa []Fiule, cand vrei sa te apropii, sa slujesti Domnului, gateste sufletul tau spre ispite. Sfintii Apostoli, cei stramutati din lumea aceasta de dragostea Mantuitorului si care, desi se vedeau in lume, nu erau din lume, totusi au fost prevestiti de Mantuitorul prin cuvantul catre Petru:Simone, Simone, iata Satana v-a cerut pe voi ca sa va cearna ca pe grau. Iar eu M-am rugat pentru tine ca sa nu scada credinta ta. Pricepem din aceasta cum ca razboiul nevazut, care se incinge intre suflet si diavol, e ingaduit de Dumnezeu sa dea in stadia vietii acesteia. El are legi dupa care trebuie sa urmam intocmai, ca sa nu pierdem vremea, mantuirea si smerenia. Caci zice credinta dintre Sfinti: Ia ispitele si indata nu mai e nimeni, care sa se mantuiasca .

Razboiul ispitelor e focul care lamureste ce suntem fiecare: lemne, pietre, arama, paie, calti, pamant sau cenusa.

Razboiul duhovnicesc seamana intru catva cu razboiul lumii. i unul si altul te desface de viata aceasta. Numai ispitele, necazurile si tot felul de incercari ale razboiului nevazut izbutesc sa ne toceasca pe deplin gustul de lumea aceasta si sa ne aduca la un fel de moarte fata de lume, care-i smerenia deplinasi conditia de capetenie a rugaciunii neincetate.

Lupte dupa legeCei ce nu urmaresc in viata aceasta nimic mai mult decat sa fie fericiti in lume si tihniti in trup, acestia n-au razboi cu diavolul: pe acestia ii are fara razboi. Caci catavreme umbla dupa tihnealasi fericire desarta n-au sa se trezeasca din vraja vrajmasa, care-i tine bine inclestati in lumea aceasta sensibila care-i duce prin nebagare de seamala pierzare sigura. De aceea a zis oarecine ca cea mai primejdioasa temnita e aceea in care te simti bine: nu vei iesi din ea niciodata.

Razboiul incepe abia cu cei ce vor sa-si refaca fericirea raiului pierdut, stradanie pentru care invata sa se desprinda pe rand din toata tihneala si slava desarta a vietii acesteia. i incepe asa:Toate patimile sau lucrarile impotriva firii se ivesc mai intai in minte, in partea cea mai subtire a fapturii noastre nevazute. Aci vine un chip sau un gand al lumii acesteia si sta ca o momeala. Iar mintea, daca e neinvatata sau neprevazuta despre lucrarea straina, ca un miel nestiutor, vede lupul si se duce la el, crezand ca e oaie. Iar daca lupul mai e si viclean se imbraca in piele de oaie si bietul miel, neavand mirosul oii cercat, tot de-a zburda se duce in coltii lupului flamand.

Prima intalnire intre minte si diavol e la linia momelii, pe care o flutura el in vazul mintii. Daca mintea nu baga momeala in seama, vrajmasul staruie cu ea, o aratamai sclipitoare, ca s-o arate iubita mintii. Aceasta e a doua inaintare a razboiului sau asupreala. Daca la asupreala a reusit sa fure minte cu momeala si sa o faca sa vorbeascaimpreuna, avem inaintarea la unire.

Mintea insa se trezeste, ca a fost furata de gand strain si ca se afla in altceva decat in ceea ce-i era dat dupa fire; iar cand isi da seama de ea insasi si de cele in care se afla, avem lupta cea de gand la o clipa hotaratoare. Se va invoi mintea ca sa mearga dupamomeala mai departe sau se va intoarce de la dansa? Aici e lupta, si clipele sunt scumpe si de cele mai multe ori, viata intreaga a unuia sau o multime de insi, atarna de lupta nevazuta a catorva clipe.

Daca intarziem sa ne luptam, se poate intampla ca fara de veste sa fim invaluiti la minte de partea poftei sau a iutimii, asupra carora inca arunca vrajmasul aprinderea sa. Prin urmare, ostas al lui Hristos, lupta trebuie data grabnic si dupa lege.

Iata cum descrie Sfantul Marcu Ascetul, iscarea razboiului nevazut: momeala aruncata de Satana .

Inca din Vechiul Testament se cunoaste razboiul cel de gand, despre care David scrie aceasta: Fiica Babilonului (intelegeti: Satana, Satana) dornica de pustiire, ferice de cel ce-ti va plati dupa fapta ce ne-ai facut noua; ferice de cel ce va lua si va lovi de piatrapruncii tai .

Gandurile celui rau, nalucirile lui, idolii (ideile fixe ale lui), momelile sale, acestia sunt pruncii vavilonesti sau puii de drac , dupa cum ii numeste Sfantul Maxim. Iar piatra este Hristos sau credinta in El, temelia cetatii sufletului, piatra cea din capul unghiului, pe care zidarii vremii de atunci nu au bagat-o in seama. Ori, intru nimeni altul nu este mantuire, caci nu este sub cer nici un alt nume dat noua oamenilor, intru care sane...