In aceasta luna, in ziua a noua, pomenirea sfintilor patruzeci (40) de mucenici, cei ce au marturisit si au fost chinuiti in cetatea Sevastiei. Cei patruzeci de mucenici, desi erau de obarsie din diferite locuri, faceau parte din aceeasi ceata ostaseasca. Ei au fost prinsi din pricina marturisirii credintei in Hristos si au fost dusi []In aceasta luna, in ziua a noua, pomenirea sfintilor patruzeci (40) de mucenici, cei ce au marturisit si au fost chinuiti in cetatea Sevastiei.

Cei patruzeci de mucenici, desi erau de obarsie din diferite locuri, faceau parte din aceeasi ceata ostaseasca. Ei au fost prinsi din pricina marturisirii credintei in Hristos si au fost dusi la cercetare. Dar nelasandu-se induplecati sa jertfeasca idolilor, mai intai au fost loviti cu pietre peste fata si peste gura, dar pietrele in loc sa-i atinga pe ei, se intorceau si loveau pe cei ce le aruncau. Apoi au fost osanditi, in vreme de iarna, sa petreaca toata noaptea in mijlocul unui lac, care se gasea in apropierea Sevastiei. Pe cand se gaseau in mijlocul apei, unul dintre ei, care iubea mai mult viata, iesind din lac, a alergat la o baie din apropiere, dar de indata ce a fost atins de caldura de acolo, s-a topit cu totul. Unul dintre ostasii care erau de paza acolo insa a intrat laolalta cu sfintii in lac si l-a inlocuit pe cel plecat, vazand in noapte pe sfinti inconjurati de lumina si cununi, pogorandu-se din cer asupra fiecaruia dintre ei.

Iar cand s-a facut ziua, sfintii care erau lesinati, de abia se mai vedeau sufland. Atunci li s-au frant fluierele picioarelor si au luat cununile muceniciei. Cat de placuta s-a cunoscut a fi moartea pentru acestia si cat de dorita sa fie imbratisata se poate vedea si din urmatoarea imprejurare. Dupa zdrobirea fluierelor picioarelor, unul dintre ei, care din pricina varstei mai tinere si a puterii trupesti mai sufla inca, a fost lasat la o parte de tiran, socotind ca acesta poate il va indupleca sa-si schimbe gandul. Dar mama lui, care in tot timpul cat mucenicii patimisera, ramasese pe langa el, vazand acum pe fiul ei, care era mai tanar decat toti ceilalti, se temea ca nu cumva tineretea si dragostea de viata sa-i insufle in cele din urma teama si sa se arate nevrednic de ceata si de cinstea celorlalti.

De aceea aceasta sta incremenita si cu trupul si cu privirea, uitandu-se...