Vorbirea fratelui Ioan Margea de la adunarea din a doua seara de priveghere a fratelui Popa Petru i-acum stiu ca nu-mi veti mai vedea fata voi, toti aceia in mijlocul carora am umblat propovaduind imparatia lui Dumnezeu. De aceea va marturisesc astazi ca sunt curat de sangele tuturor. Caci nu m-am ferit sa va vestesc []Vorbirea fratelui Ioan Margea de la adunarea din a doua seara de priveghere a fratelui Popa Petru i-acum stiu ca nu-mi veti mai vedea fata voi, toti aceia in mijlocul carora am umblat propovaduind imparatia lui Dumnezeu. De aceea va marturisesc astazi ca sunt curat de sangele tuturor. Caci nu m-am ferit sa va vestesc tot planul lui Dumnezeu. Slavit sa fie Domnul!In seara aceasta au fost atatia aci Cand ne uitam acum in jur, vedem ca unii s-au dus.

Dragii nostri care ati mai ramas, n-ati putut sa va duceti tiu ca n-ati putut, caci dragostea lui Dumnezeu care ne-a legat pe toti si ne-a facut sa ne cunoastem in felul acesta nu ne lasa sa ne despartim asa de usor. Nu putem sa ne ducem si sa ne despartim asa de usor de o fiinta atat de scumpa si care ne a fost atat de draga.

Fiecare a avut, in seara aceasta, ce sa spuna despre fratele Petru. i daca am sta cine stie cat impreuna, tot am avea ce sa spunem. Dar asa de mult as avea sa spun eu mai mult ca fiecare.

Sunt treizeci si sapte de ani de cand l-am cunoscut si m-a cunoscut; de cand am fost impreuna. Cincisprezece ani am lucrat in satul acesta impreuna amandoi. Aci in locul acesta am stat impreuna cu el. Lucram toata saptamana, si sambata seara ne duceam in fuga peste dealuri si peste vai, caci ne asteptau fratii. Nu erau atunci masini, sa ne ducem cu masina; ne duceam pe jos. Dar ne duceam cu un dor atat de fierbinte, de parca nu era decat o palma de loc pana unde ne duceam zeci de kilometri, tarziu, noaptea, la fratii care ne asteptau cu atata dor si cu atata dragoste. In Ceisoara, altadata in Cor besti, altadata pe la Dobresti in toate satele de primprejur. Ne duceam impreuna si veneam inapoi impreuna duminica noaptea. Ajungeam aici luni dimineata, ca sa incepem lucrul din nou. De multe ori dormeam pe drum, venind, cate-un ceas sau doua. i-apoi ne sculam, ca se revarsau zorile si trebuia sa ajungem la lucru.

Asa am petrecut viata impreuna. Asa am fost impreuna si in zilele de lucru si vorbeam intre noi despre bucuriile pe care le aveam cand stateam cu fratii. Ne mai sfatuiam din Cuvantul lui DumnezeuDe multe ori fratele Petru imi punea intrebari. i ma lasa sa ma gandesc cate-o zi intreaga. Cautam mereu in Cuvantul lui Dumnezeu pana aflam. Atat ma bucuram de mult cand aflam si-mi parea asa de bine! i el se bucura asa de mult! Am vazut ca nu voia sa-mi spuna, pentru ca sa caut eu, ca sa stiu eu locul unde scrie despre ceea ce am vorbit.

Dragii mei frati, nimeni n-a putut sa invete mai mult de la el decat am invatat eu. Totdeauna si cand aveam necazuri unul sau celalalt ne sfatuiam impreuna, ne mangaiam unul pe altul, ne ajutam unul pe altul. i asa am dus viata impreuna, o viata atat de fericita!Alta data, cand nu eram impreuna la lucru, ma trezeam cu el seara tarziu. Batea la geam si intra in casa. Venea fie ca era ploaie, fie ca era noroi, fie ca era iarna, frig. i cand il vedeam asa ud pe picioare ca era cu niste opinci, ca asa umblam atunci , repede-i spuneam: Frate, descalta-te, trebuie sa te schimbi la picioare . Dar el zicea: Nu, frate Ioane, ne asteapta fratii! Ci gata-te si hai sa ne ducem .

Daca-i spuneam: Frate, esti asa de obosit, hai sa stai un pic, sa te odihnesti , imi raspundea: Nu pot. E tarziu, fratii ne asteapta. Cred ca n-ai sa ma lasi singur . Orice lucru aveam, nu puteam sa nu-l las. Trebuia sa ma imbrac repede si sa ma duc.

Nu [am cuvinte sa] pot marturisi cat am invatat pe drumurile pe care am calatorit impreuna. Cantarile cele mai frumoase si mai multe, pe drumuri le-am invatat. Sfaturile si invataturile pe drumuri.

Sunt unii frati aci, sunt unele fiinte aci care stiu bine lucrul acesta. O, fratele Grigorea, care si el era impreuna cu noi si a fost inca mai inainte de mine sora Tita, care s-a dus in vesnicie si cu care acuma se bucura impreuna O, zilele acelea frumoase din tineretea noastra, pe care le-am petrecut impreuna si le-am trait asa de frumos! Nu le voi uita niciodata.

Eu stiu, aceste fiinte care sunt atat de scumpe si de folos pentru altii in lumea aceasta niciodata n-au fost pretuite asa cum a trebuit si cum au meritat.

Mi-aduc aminte ca de atatea ori venea pe la noi Eu eram asa de obosit, si el ma ruga asa de frumos: Hai, frate Ioane, hai sa ne ducem ....