PAHARUL DAT DE TATĂL
Iisus a zis lui Petru: Baga-ti sabia in teaca. Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatal sa-l beau? . Intr-una din profetiile vestite cu multe sute de ani inainte despre Domnul Hristos, proorocul Domnului spusese: Caci un Copil ni S-a nascut, un Fiu ni S-a dat si domnia va fi pe umarul Lui; []Iisus a zis lui Petru: Baga-ti sabia in teaca. Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatal sa-l beau? . Intr-una din profetiile vestite cu multe sute de ani inainte despre Domnul Hristos, proorocul Domnului spusese: Caci un Copil ni S-a nascut, un Fiu ni S-a dat si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii (Isaia 9, 6).
Duhul lui Hristos era atunci in profetul sfant, cand vestea mai dinainte patimile lui Hristos si slava de care aveau sa fie urmate (I Petru 1, 11).
Duhul lui Hristos era Acela Care il inspirase pe profet sa spuna: El suferintele noastre le va purta si durerile noastre le va lua asupra LuiVa fi strapuns pentru pacatele noastre,chinuit pentru faradelegile noastre.
Pedeapsa care ne da noua pacea a cazut asupra Luisi prin ranile Lui suntem tamaduiti (Isaia 53, 4-5).
Pentru aceasta ni Se nascuse acest Copil MinunatCa Fiu al Omului, Domnul Iisus a trebuit sa Se nasca in chip omenesc.
Sa aiba o mama si un trup asemenea ca si orice om,sa creasca apoi cu greu, ani dupa ani, in conditii grele si primejdioase, dezvoltandu-Se in toate insusirile trupului Sau sfant, intr-o casa omeneasca, intre greutati omenesti, supus unor legi omenesti.
Toate cele din afara nu erau deosebite de ale celor-lalti oameni care Il inconjurau. Ci numai felul Lui launtric, strabatut de toata minunata curatie si sfintenie prin care dumnezeirea Lui launtrica le desavarsea pe toate, acesta nu era ca al celorlalti.
El era Cel Minunat, de aceea trebuia sa aiba o Maica Minunata, o Maica Sfanta cum nu mai fusese alta.
Trebuia sa aiba o nastere minunata, cum nu mai fu-sese alta,o copilarie minunata,o vorbire minunata,o umblare minunata,o viata minunata,o moarte minunata,o inviere minunata,o biruinta, o inaltare, o slava si o imparatie, toate minunate. Cum nimeni altcineva n-a mai avut si nu va mai avea.
Solia Lui era paharul Lui.
Hristos l-a acceptat de pe cand nici nu se turnase in el nici o picatura de suferinta.
Viata Lui omeneasca era stramtul pahar in care i a turnat, strop cu strop, fiinta Sa cereasca, pana la umple-re.
Suferintele Sale erau paharul amar pentru El, dar dulce pentru noi, pe care i-L pregatise Intelepciunea dragostei mantuitoare a Tatalui.
Acum acest pahar Ii statea in fata, intins nu de mainile oamenilor, ci de mana Tatalui.
Tatal Mi l-a dat sa-l beau, a zis El.
Ochii lui Hristos nu s-au uitat nici o clipa la prezent. El privea viitorul.
Mantuitorul nu a primit nimic de la oameni. A primit totul de la Tatal. El nu S-a simtit niciodata in mainile vrajmasilor Sai, ci in mainile Tatalui Sau.
De aceea pacea Lui a fost deplina si netulburata.
Cuvantul Sau a fost linistit si luminos.
Iar rabdarea Lui, senina, tacuta si iertatoare.
Nedespartita Lui ascultare de Tatal L-a pastrat in partasia stralucita cu Dumnezeu.
Intr-o astfel de stare, esti totdeauna deasupra orica-ror puteri lumesti, cum a fost El.
O, frate...
Duhul lui Hristos era atunci in profetul sfant, cand vestea mai dinainte patimile lui Hristos si slava de care aveau sa fie urmate (I Petru 1, 11).
Duhul lui Hristos era Acela Care il inspirase pe profet sa spuna: El suferintele noastre le va purta si durerile noastre le va lua asupra LuiVa fi strapuns pentru pacatele noastre,chinuit pentru faradelegile noastre.
Pedeapsa care ne da noua pacea a cazut asupra Luisi prin ranile Lui suntem tamaduiti (Isaia 53, 4-5).
Pentru aceasta ni Se nascuse acest Copil MinunatCa Fiu al Omului, Domnul Iisus a trebuit sa Se nasca in chip omenesc.
Sa aiba o mama si un trup asemenea ca si orice om,sa creasca apoi cu greu, ani dupa ani, in conditii grele si primejdioase, dezvoltandu-Se in toate insusirile trupului Sau sfant, intr-o casa omeneasca, intre greutati omenesti, supus unor legi omenesti.
Toate cele din afara nu erau deosebite de ale celor-lalti oameni care Il inconjurau. Ci numai felul Lui launtric, strabatut de toata minunata curatie si sfintenie prin care dumnezeirea Lui launtrica le desavarsea pe toate, acesta nu era ca al celorlalti.
El era Cel Minunat, de aceea trebuia sa aiba o Maica Minunata, o Maica Sfanta cum nu mai fusese alta.
Trebuia sa aiba o nastere minunata, cum nu mai fu-sese alta,o copilarie minunata,o vorbire minunata,o umblare minunata,o viata minunata,o moarte minunata,o inviere minunata,o biruinta, o inaltare, o slava si o imparatie, toate minunate. Cum nimeni altcineva n-a mai avut si nu va mai avea.
Solia Lui era paharul Lui.
Hristos l-a acceptat de pe cand nici nu se turnase in el nici o picatura de suferinta.
Viata Lui omeneasca era stramtul pahar in care i a turnat, strop cu strop, fiinta Sa cereasca, pana la umple-re.
Suferintele Sale erau paharul amar pentru El, dar dulce pentru noi, pe care i-L pregatise Intelepciunea dragostei mantuitoare a Tatalui.
Acum acest pahar Ii statea in fata, intins nu de mainile oamenilor, ci de mana Tatalui.
Tatal Mi l-a dat sa-l beau, a zis El.
Ochii lui Hristos nu s-au uitat nici o clipa la prezent. El privea viitorul.
Mantuitorul nu a primit nimic de la oameni. A primit totul de la Tatal. El nu S-a simtit niciodata in mainile vrajmasilor Sai, ci in mainile Tatalui Sau.
De aceea pacea Lui a fost deplina si netulburata.
Cuvantul Sau a fost linistit si luminos.
Iar rabdarea Lui, senina, tacuta si iertatoare.
Nedespartita Lui ascultare de Tatal L-a pastrat in partasia stralucita cu Dumnezeu.
Intr-o astfel de stare, esti totdeauna deasupra orica-ror puteri lumesti, cum a fost El.
O, frate...
