Cand atuncea-n seara Cinei, Doamne, Tu, Invatatorul, chiar si Iudei-vanzatorul i-ai spalat supus piciorul, si-ai sezut cu el alaturi, si-ai mancat cu el o pane, ne-ai dat pilda umilintei ce pe veci de veci ramane. Ca oricine-ar vrea pe lume printre-ai Tai sa fie mare sa slujeasca tuturora mai smerit ca orisicare! O, dar, []Cand atuncea-n seara Cinei, Doamne, Tu, Invatatorul,chiar si Iudei-vanzatorul i-ai spalat supus piciorul,si-ai sezut cu el alaturi, si-ai mancat cu el o pane, ne-ai dat pilda umilintei ce pe veci de veci ramane.

Ca oricine-ar vrea pe lume printre-ai Tai sa fie maresa slujeasca tuturora mai smerit ca orisicare!O, dar, azi, cati ucenici sunt inaltati si-n bogatie,cum pot ei sluji la altii, daca nu- i slujesc nici ie!*Cu treizeci de-arginti, pe Iuda, cand l-a amagit Soborul,pentru dansii s-a facut el, din apostol, vanzatorul!Dar, apoi, mustrat de gandul care nu-i voia sa taca,sub povara deznadejdii, el s-a spanzurat de-o craca. In acele zile, Doamne, pofta de arginti flamandadoar pe unul din Apostoli l-a invins ca sa Te vanda.

Astazi insa, cati dintr-insii, avand punga-n veac saraca,gata sunt, in orice vreme, si pe-un pret mai mic s-o faca! i-o fac linistiti aceasta, far sa simta barem trudasi mustrarea constiintei ce-a avut-o pan si Iuda!*Cand sub greutatea lumii asudai in Ghetsimanii,band paharul greu al Jertfei si-asteptand supus dusmanii,Tu purtai povara Singur si durerea cea amara;cei apropiati, Iisuse, linistiti dormeau afara.

Ca atunci, Tu-nduri si-acuma Singur si din greu amarul,caci, in loc sa se miceasca, tot mai mare e paharul;si pe mii de cruci cand, iarasi, lumea-i gata sa Te-aseze,vai, cum dorm, si cati, aceia pusi de Tine sa vegheze!TRAIAN DORZ din Cantarile Dintai , editia a II-aEditura Oastea Domnului, Sibiu, 2014