In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. Prea iubitii mei frati si surori, nu numai pentru dumneavoastra, ci si pentru mine, o zi ca asta este extraordinara. Toate cantarile pe care le-ati cantat, eu le am trait cu toata puterea sufletului meu. Pe multe dintre ele le-am trait singur, in departare. []In Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Prea iubitii mei frati si surori, nu numai pentru dumneavoastra, ci si pentru mine, o zi ca asta este extraordinara. Toate cantarile pe care le-ati cantat, eu le am trait cu toata puterea sufletului meu. Pe multe dintre ele le-am trait singur, in departare. i dragostea de frati, si bucuriile unei astfel de adunari le-am avut numai prin credinta. Am cantat numai prin credinta cand eram singur: Ce bine-i printre voi, iubitii si dragii sufletului meu , pentru ca prin credinta am avut de la inceput convingerea ca Dumnezeu va aduce o zi ca aceasta in care aceste cantari izvorate din lacrimi, scrise in genunchi si-n singuratate, mai mult cu sange decat cu cerneala, le vom canta odata in toata bucuria si binecuvantarea harului lui Dumnezeu, Care, ce a spus si ne-a fagaduit, ne-a garantat ca se va realiza. O zi ca asta este una dintre minunatele realizari ale fagaduintelor lui Dumnezeu in care am crezut cand eram singuri si departe. Dar, prin credinta, Dumnezeu ne-a instiintat ca va veni asa o zi. Ca voi putea privi fetele acestea ale dumneavoastra, ca fetele ingerilor din cer, pentru ca asa este o fata de frate si de sora care slujesc pe Dumnezeu: o fata de inger ceresc pe acest pamant murdar ().

Astazi avem o sarbatoare deosebita. Dar, inainte de a ajunge la adancirea intelesului ei in mijlocul nostru, vreau sa ma refer la vorbirile fratilor de mai inainte, care au fost inspirate din taina dragostei lui Dumnezeu, Care a dat pentru mantuirea noastra Jertfa cea mai scumpa. Dar n-a facut numai atat. Ca, daca nu ne-ar fi facut-o cunoscut, ar fi putut ramane fara nici un folos de mantuire pentru noi. Dar Dumnezeu, o data cu Jertfa aceasta, cu vestea aceasta minunata si sfanta, ne-a trimis niste vestitori ai Lui, niste oameni minunati, plini de Duhul Sau cel Sfant, prin care noi am aflat aceasta veste minunata si am putut sa ne impartasim din binefacerile ei. Faptul ca noi ne gasim aici si ne bucuram in aceasta nadejde sfanta si dulce este nu numai dovada dragostei lui Dumnezeu, Care a dat pentru noi Jertfa cea mai mare si sfanta, ci si dovada acestei dragoste a lui Dumnezeu care a facut mai mult: ni i-a trimis pe aceia care ne-au facut-o noua cunoscuta.

Vom vorbi nu numai despre fratii minunati, apostolii Domnului, primii vestitori ai mantuirii aduse de Dumnezeu pentru noi, ci si despre o alta parte minunata a lucrarii lui Dumnezeu, care a reprezentat numarul minunat si frumos al surorilor noastre credincioase care au intes si ele solia lui Dumnezeu si chemarea Lui si s-au pus cu toata puterea lor in slujba Lui.

Sarbatorim astazi Duminica Mironositelor. Noi sarbatorim astazi ziua frumoasa a mamelor noastre, a sotiilor noastre credincioase, a surorilor noastre bune, a fiicelor noastre iubite. Acestea sunt pentru noi femeia , careia ii vom inchina nu numai dragostea noastra, rugaciunea noastra, dorintele noastre cele mai frumoase, dar, in chip deosebit astazi, felicitarile si imbratisarile sufletului nostru, care le este recunoscator lor, carora le datoram atat de multe clipe fericite. Ca, daca n-ar fi fost ele, noi nu le-am fi putut avea niciodata.

Daca n-am fi avut o mama iubitoare, o sotie scumpa, atasata, curata, sfanta, harnica, partasa la toate dorintele, la toate luptele si sarcinile noastre, daca nu am fi avut o sora buna, daca n-ar fi fost Sara, mama lui Isaac, daca n-ar fi fost mama lui Samuel, daca n-ar fi fost, mai ales, Maica Domnului Iisus, daca n-ar fi fost sfintele femei despre care vorbeste asa de frumos si de admirativ Cuvantul lui Dumnezeu, multi dintre noi n-am fi aflat [atatea lucruri]Daca n-ar fi fost aceste sfinte mironosite care, in dimineata Invierii, au fost invrednicite de Dumnezeu cu minunea cea mai mare si cu harul cel mai mare, de a afla ele intai adevarul mantuitor, si daca ele nu s-ar fi facut niste mesagere, niste misionare sfinte si niste trimise ale lui Dumnezeu, multe dintre lucrurile minunare care s-au petrecut cu ocazia evenimentului Invierii n-ar fi avut loc.

Daca n-ar fi fost Maria la mormant, acesti doi apostoli n-ar fi fugit in dimineata aceea sa vada mormantul gol. Dar ea le-a zis: A inviat Domnul! . Ei n-au mai putu sa stea. Ea a fost primul misionar care a spus apostolilor vestea cea mare. Iata-i pe Ioan si pe Petru fugind in dimineata aceea sa vada Dupa aceea au mers si au umplut lumea cu acest mare adevar: ca Hristos a inviat!Daca n-ar fi fost Samariteanca, misionara sfanta din Samaria, toata cetatea Samariei n-ar fi venit niciodata la Dumnezeu si n-ar fi aflat niciodata de El.

Daca n-ar fi fost Maria si Marta, sa trimita dupa Iisus si sa spuna: Doamne, fratele nostru a murit , si daca n-ar fi fost credinta lor adanca chiar si indoiala lor de la inceput era un semn de credinta [n-ar fi inviat Lazar].

Doamne, a zis Marta, daca ai fi fost aici n-ar fi murit fratele nostru. Dar si acuma stiu ca orice vei cere la Dumnezeu Iti va face Dumnezeu. Asta e dovada unei credinte care nu s-a indoit nici cand era mort de patru zile.

Cate fete frumoase are adevarul! i intr-un fel, si in altul citit, bagi de seama ca ai trecut pe langa niste adevaruri cateodata si dintr-odata ti se lumineaza si observi ca acolo e o alta fata a adevarului, care este plina de bucurie si de mangaiere pentru oricine crede.

N-am citit noi de ani de zile cartea noastra de cantari? Am trecut pe langa o multime de cantari, dar dintr-odata ni s-a luminat una. Eu am auzit astazi o cantare pe care de-atatea ori [am auzit-o], ca sunt patruzeci, cincizeci de ani de cand am scris-o despre privighetoarea, despre pasarea maiastra care ne-a cantat noua Doina Golgotei. In 1938 am scris cantarea asta, Doina Golgotei. Eram singur, chinuit si departe. Dar doina aceasta mi-a fermecat viata. i din 1938, cand a aparut cartea (a doua carte de poezii a treia carte) Doina Golgotei, de atunci am trecut de nenumarate ori pe langa aceasta cantare. Dar ca astazi, cand ati cantat, n-am inteles-o niciodata si nici n-am patruns ce frumoasa este. i fiecare dintre dumneavoastra, cred ca ati trait astfel de momente. Ati citit ani de zile Biblia. Ati trecut pe langa o multime de versete frumoase si, dintr-odata, o lumina cereasca s-a reflectat puternic asupra unui verset. Doamne, zici, de cate ori am trecut eu pe langa versetul acesta, dar lumina aceasta inca n-am avut-o. De ce? Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator in veac. El este nelimitat; noi suntem limitatiAm vrut sa va aduc aminte o veche istorisire care spune asa: ca atunci cand Dumnezeu l-a chemat pe Moise, reprezentantul poporului iudeu, pe muntele Sinai, sa-i dea adevarul etern al Legii, erau pe pamant inca optzeci de popoare si altele, mai mici. Dumnezeu insa a ales dintre popoarele acestea si mari, si mici, si din prezentul acela, si din viitor, cate un profet pe care l-a adus langa Moise pe munte, sa auda Cuvantul lui Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu are un singur Cuvant, dar poate avea o mie de profeti. i cei care sunt calauziti de Cuvantul lui Dumnezeu, din orice limba si din orice timp, nu pot vorbi altfel, decat acelasi adevar. Pentru ca Dumnezeu poate avea mii de profeti, dar nu poate avea decat un singur Adevar. i se spune ca in acel timp de patruzeci de zile si patruzeci de nopti (atata e scris [ca a fost], dupa masura noastra omeneasca, limita de timp de care Dumnezeu a avut nevoie sa-i invete pe toti cei care erau adunati acolo Adevarul Sau cel unic si etern), se spune ca, duhurile profetilor care erau acolo adunati erau duhuri din toate neamurile: si prezente, si viitoare, pana la sfarsit. Pentru ca Dumnezeu sa le poata marturisi Adevarul Sau unul si pentru totdeauna. Insa nici unul dintre profeti nu-l vedea pe celalalt. Fiecare credea ca este singur in fata lui Dumnezeu. i fiecare auzea Cuvantul lui Dumnezeu in limba lui, intr-o singura limba. Ca si cum numai pentru el, pentru acel profet, s-ar fi spus Cuvantul lui Dumnezeu. i aceasta este o minune a lui Dumnezeu, pentru ca numai in Ziua Cincizecimii s-a repetat. In Ziua Cincizecimii erau la Ierusalim oameni din toate neamurile de pe fata pamantului. Dar fiecare dintre ei a auzit in limba lui lucrurile minunate ale lui Dumnezeu. Asa a fost pe Sinai. In Vechiul Testament a fost un singur moment in care Dumnezeu a vorbit tuturor popoarelor, fiecaruia pe limba lui. Printr un profet, printr-o serie de duhuri de profeti, care vor aparea la vremea lor, dar fiecare ducand mesajul lui Dumnezeu unic. Acelasi lucru s-a repetat in Ziua Cincizecimii, cand acelasi Duh al lui Dumnezeu a vorbit tuturor oamenilor care erau prezenti acolo, fiecaruia dupa limba lui. i fiecaruia i s-a spus acelasi adevar minunat.

Acum ce se spune, dupa ce Dumnezeu a vorbit pe muntele Sinai adevarurile Sale celor o mie de profeti cati au fost acolo din toate miile de neamuri care erau si care vor fi pe pamant? Le-a zis la fiecare cum i-a zis lui Moise: Tu du-te la poporul tau si spune-i intocmai ce ti-a vorbit tie Dumnezeu. i invata-i pe parintii lui sa-si invete asa copiii lor. i nu numai cu ideile cuvantului, ci si cu cuvintele lor. Pentru ca nu numai ideea despre adevar sa se pastreze, ci si forma lui ascultata si auzita. Pentru ca Adevarul acesta al lui Dumnezeu sa nu se altereze niciodata. Fiecare popor, fiecare parinte sa-i invete pe copiii lui exact cu cuvintele cu care l-a invatat pe el parintele sau. Fiecare invatator sa-i invete pe elevii sai exact cu cuvintele cu care l-a invatat pe el invatatorul lui. Pentru ca sa nu se strice nu numai ideea, ci nici forma Cuvantului lui Dumnezeu . i Moise a fost singurul care a invatat pe poporul sau exact cum l-a invatat pe el Dumnezeu. De aceea a zis el si a ramas in toata istoria poporului iudeu: ema Israel (Asculta, Israele) Cuvantul lui Dumnezeu! El asa mi l-a spus si eu asa ti-l repet. Invata-i pe copiii tai totdeauna si pana la sfarsitul veacurilor legea lui Dumnezeu asa cum te invat eu, pentru ca asa m-a invatat pe mine Dumnezeu, Invatatorul meu. i porunceste-i ca, pana la sfarsit, nu numai ideea, cuprinsul, dar nici forma cuvantului sa nu fie alterata. i spune istoria ca atunci toti conducatorii si profetii noroadelor din prezent si din viitor s-au dus la popoarele lor, dar singur Moise a fost acela care a tinut bine minte toate cuvintele lui Dumnezeu; n-a pierdut si n-a stricat nici unul. De aceea poporul lui Dumnezeu, cum ati auzit de la fratele nostru Aurel in cuvantul de deschidere, a fost binecuvantat de Dumnezeu. Caci nu numai Moise, primul profet care a auzit cuvintele, ci si ceilalti profeti care fusesera impreuna cu el au repetat la fel cuvintele lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu a binecuvantat poporul acesta in chip deosebit: pentru ca poporul acesta a auzit mai ales pentru ca profetul lui si profetii Lui au ascultat clar cuvintele lui Dumnezeu si le-au impartasit poporului exact cum le-a spus gura Domnului. Asa cum spune El: Gura Domnului a grait. Asculta si traieste, si implineste . Acestia s-au intors la popor si au marturisit: Asa a grait gura Domnului . Au fost ca niste aparate de inregistrat. Noi, cu auzul nostru sau cu intelegerea noastra, putem pierde de multe ori sensul cuvintelor care ni se spun. Dar daca avem un aparat bun care inregistreaza, el inregistreaza si vibratia glasului, si cele mai mici amanunte ale cuvantului si ale modelului transmis. Asa aparat a fost Moise. El, oriunde l-ai pus, a inregistrat si a redat clar tot ce vorbise Dumnezeu, fara sa altereze nimic nici din cuprins, nici din forma. i de aceea, cand el s-a intors la poporul sau, a invatat pe popor exact asa cum l-a invatat Dumnezeu. i poporul asa a invatat; si invatatorii poporului asa au invatat; si urmasii invatatorilor asa au invatat. i de aceea Legea si cuvantul pe care l-au pastrat ei curat si statornic de la inceput, cuvantul acesta i-a pastrat pe ei. Pentru ca s-a zis: Daca vei pazi Cuvantul lui Dumnezeu, Cuvantul lui Dumnezeu te va pazi . Un invatat al lor a spus: De-a lungul miilor de ani ai istoriei noastre, multi tirani au dorit si au vrut sa ne ucida, dar n-au putut si nu vor putea niciodata. Pentru ca noi stam sub o mare binecuvantare . Binecuvantarea rostita de Dumnezeu profetului Sau cand l-a trimis: Du-te, binecuvanteaza poporul acesta din pricina Mea si din partea Mea . i Domnul a facut sa fie binecuvantat acest popor. Pentru ca invatatorii lui l-au invatat exact cuvintele lui Dumnezeu.

Iata ce mare pret si ce mare valoare are in mijlocul unui popor profetul trimis de Dumnezeu. i se spune in istorisirea aceea ca toti ceilalti mii de profeti care au fost adusi din alte neamuri s-au dus la popoarele lor cand le-a venit randul sau se vor mai duce la popoarele lor. Dar toti acestia n-au fost credinciosi Cuvantului pe care l-a spus Dumnezeu. Ei au invatat altfel pe popoarele lor. i, in loc sa fie credinciosi, cum a fost poporul lui Moise, ei au ajuns inchinatori la idoli, la Baali, la tot felul de fantome si fantasme si la tot felul de invataturi si idolatrii ratacite.

Poate ca printre duhurile profetilor chemati atunci de Dumnezeu, in intelesul istorisirii pe care v-am spus-o, a fost si un duh al unui profet al poporului nostru, al unui profet chemat special si pregatit special pentru poporul nostru. Eu sunt convins ca acest duh a fost duhul Parintelui Iosif. El a inteles, in tot poporul nostru si in toata istoria noastra, mesajul ceresc al lui Dumnezeu. i a venit si ni l-a spus cu toata puterea convingerii sale si cu tot pretul jertfei sale care i s-a cerut pentru aceasta. Toti profetii care au dus Adevarul in toate popoarele au avut de patimit pentru acest Adevar. Profetii falsi s-au lepadat in fata pericolului. Profetii adevarati au platit cu sangele lor mesajul lui Dumnezeu pe care trebuia sa-l aduca la popor. S-au sacrificat ei pentru poporul la care simteau ca i-a trimis Dumnezeu.

Poporul nostru avut poate ca multi profeti si multi intelepti, si multi oameni de bine si multi pustnici, si multi calugari, si multi sfinti printre inaintasii nostri. Dar fiecare a cautat sa se mantuiasca pe sine insusi. i s-au mantuit. S-au retras prin manastiri, prin pesteri, prin crapaturile muntilor si si-au pastrat acolo credinta lor si si-au cautat sfintenia si mantuirea lor personala. Parintele nostru, profetul adevarat al lui Dumnezeu, n-a vrut sa se mantuiasca singur. S-ar fi putut usor mantui singur. Ar fi putut usor sa scape de toate primejdiile, de necazurile impreunate cu slujba minunata a unei profetii mantuitoare pentru neam si pentru Biserica. Dar el a acceptat mai degraba sacrificiul si jertfa propriei sale vieti, ca sa poata duce in poporul nostru si in Biserica noastra mesajul lui Dumnezeu: Asculta, poporul meu, asculta, Biserica mea, Cuvantul lui Dumnezeu. Mantuirea nu poate fi decat pe aceste doua si minunate cai: calea Oastei, care inseamna transformarea si nasterea din nou, si calea Bisericii, care este indrumarea noastra pe linia sanatoasa a invataturii parintilor .

Foarte multi profeti au venit care au cautat sa indrepte poporul nostru pe una din aceste cai. E ca si cum ai indrepta un tren pe o singura sina: fie pe dreapta, fie pe stanga. La prima cotitura deraiaza si se pierde. Parintele a inteles. Mersul mantuitor al poporului nostru si al credintei noastre este pe aceste doua sine sfinte: invatatura cea innoitoare a Oastei Domnului si invatatura cea de baza si puternica a Sfintilor nostri Parinti din Biserica noastra. Cine a urmarit numai linia din dreapta, a formalismului bun, frumos e adevarat , s-a pierdut in usca ciune sufleteasca. Cine a urmarit numai linia din stanga s-a ratacit in extreme straine de credinta noastra. Parintele ne-a invatat ca pe amandoua liniile se poate merge frumos. Parintii nostri, inaintasii nostri ne-au lasat invatatura cea sanatoasa si puternica a Bisericii si credintei noastre, dar Oastea Domnului ne-a invatat pe noi cele patru mari adevaruri prin care se face mantuitoare si desavarsita invatatura parintilor. Noi numai in Oastea Domnului am aflat adunarea frateasca. Fratilor si surorilor care ati gustat odata bucuria aceasta a adunarii, pentru cat ati fi in stare sa va lasati de ea? Cine v-a invatat si v-a adus la bucuria acestei stari sufletesti in care ochii nostri lacrimeaza de drag si inimile vibreaza de dragoste? Oastea Domnului! Inainte de a veni Oastea Domnului si Parintele Iosif, noi n-am cunoscut adunarea. Era straina in Biserica si in credinta noastra aceasta adunare duhovniceasca in care noi ne imbarbatam si ne mangaiem, si ne intarim din Cuvantul lui Dumnezeu.

A doua mare binecuvantare pe care ne-a adus-o Oastea Domnului este Cuvantul lui Dumnezeu. E mijlocul cel minunat si harul cel minunat ca noi putem citi in mijlocul adunarilor noastre acest Cuvant care era inchis, departat, ascuns de noi. Pana a venit Oastea si ne-a pus in mana Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu, care ne-a luminat mintea si ne-a luminat sufletul.

Al treilea mare har pe care ni l-a adus Lucrarea Oastei Domnului si care nu era inainte e rugaciunea libera si in comun. Ce bucurie avem noi cum am spus si in cantare: Ce bine-i langa voi, iubitii si dragii sufletului meu! ce bucurie avem noi cand plangem si ne rugam, cand ne impletim glasurile noastre in cantarile noi si sfinte de care n-am auzit inainte si nici n aveam nici o cunostinta. Ce bucurie avem noi cand ascultam Cuvantul lui Dumnezeu in mijlocul nostru si intre fratii nostri, spus si ascultat cu toata inima si puterea sufletului nostru!Noi n-am cunoscut aceste daruri si binecuvantari pana ni le-a adus Oastea Domnului: adunarea, rugaciunea impreuna, ascultarea Cuvantului lui Dumnezeu si cantarea. Astea sunt patru izvoare ale vietii, pe care ni le-a descoperit profetul Domnului, inaintasul nostru in Evanghelie si in Biserica noastra. i ne-a aratat toate aceste surse de viata si de putere care ne aduc fericire nu numai noua, ci sufletelor, familiilor, copiilor nostri, sotiilor noastre, sotilor nostri, fratilor...