Pe langa locurile Sfinte Din Nazaret ori Betleem, Ori Ghetsimani, ori Golgota, Noi si-ale noastre le avem. (Traian Dorz) Cei ce seamana cu lacrimi cu bucurie vor secera. Mergand mergeau si plangeau, aruncand semintele lor, dar, venind, vor veni cu bucurie ridicand snopii lor (Ps 125, 6-7). Am facut mai demult serviciul in localitatea ebea, []Pe langa locurile SfinteDin Nazaret ori Betleem,Ori Ghetsimani, ori Golgota,Noi si-ale noastre le avem. (Traian Dorz)Cei ce seamana cu lacrimi cu bucurie vor secera. Mergand mergeau si plangeau, aruncand semintele lor, dar, venind, vor veni cu bucurie ridicand snopii lor (Ps 125, 6-7).

Am facut mai demult serviciul in localitatea ebea, jud. Hunedoara. In fiecare duminica ma duceam la biserica. Are aceasta biserica ceva deosebit, si anume, in naos, pe latimea de un metru, este zugravit Tricolorul, vopsit in culori vii, de jos pana la bolta si apoi iar pana jos. La 20 de metri departare de aceasta biserica, se afla gorunul lui Horea si gorunul lui Avram Iancu. Din gorun a mai ramas doar tulpina pe care nu o pot cuprinde 10 oameni. Gorunul nu a fost sadit de Horea. Denumirea de gorunul lui Horea, vine din faptul ca, la umbra acestui falnic gorun, a vorbit poporului Horia si Crisan, pregatind rascoala ce urma sa inceapa. Am spus acestea pentru a vedea ca avem urme lasate in istorie, unde astazi mergem sa ne reculegem ca neam si credinta. i astfel de monumente istorice avem presarate peste tot in tara noastra. i fiecare din ele ne vorbesc, in tacere, de ceea ce s-a petrecut pe aceste locuri.

Insa, pentru noi, ostasii, mai proaspete si mai de suflet urme sunt cele de la Sibiu (cimitirul din Dumbrava), casa memoriala Iosif Trifa de la Certege, Sasciori, Mizies si multe altele in jurul carora se aduna fratii, cinstind, prin prezenta, cuvant, rugaciune si cantare urmele lor de eroi si inaintasi ai credintei noastre.

Trecand prin Beius, spre Livada fratelui Traian, am fost placut surprins de bisericuta de pe strada Miziesului, de la capatul orasului. Locul unde este construita aceasta biserica m-a pus pe ganduri. Citind in Hristos marturia mea, la pag 226, am constatat ca chiar pe acel loc s-a petrecut ceva vrednic de luat aminte: La intrarea in oras, doi copii se jucau pe marginea trotuarului. Unul era baiatul meu, de 11 ani, care invata la Beius si locuia la cineva aici. Copilul sari sa vina la mine, zicandu-mi: Slavit sa fie Domnul, taticule! Unde mergi? Vin si eu cu tine! Nu, Viorel, i-am zis eu. Unde merg eu acum, tu nu poti veni cu mine. Ramai aici si va jucati mai departe Atunci il vazu pe cel ce ma ducea si, inspaimantat, incepu sa planga. Fii linistit, Viorel, l-am incurajat eu, iarasi voi veni! i lasai copilul, plangand, ca sa nu-i mai dau ocazie sefului sa izbucneasca chiar acolo. Ai otravit si sufletul copilului, banditule! zise el pornind, cu ochii incruntati intorsi spre copil. Nu intrasem mult in oras, cand il vad venind spre noi pe fratele Gavris, avand pe el o suba groasa. Vazandu-ma cu...