Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu – Predica la Duminica Sfintilor Romani
Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu Si Iisus le-a zis: Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni! Iar ei, indata lasandu-si mrejele, au mers dupa El (Matei 4, 19-20) Iubiti credinciosi, Minunatele cantari pe care le auzim la slujbele Vecerniei si Utreniei din fiecare zi liturgica fac elogiul sau caracterizarea acelora care, prin []Pr. Prof. Dr. Mircea PacurariuSi Iisus le-a zis: Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni! Iar ei, indata lasandu-si mrejele, au mers dupa El (Matei 4, 19-20)Iubiti credinciosi,Minunatele cantari pe care le auzim la slujbele Vecerniei si Utreniei din fiecare zi liturgica fac elogiul sau caracterizarea acelora care, prin gand si mai ales prin fapta, prin intreaga lor viata, au devenit urmatori ai Mantuitorului Iisus Hristos si care pot sluji drept pilda de urmat si pentru altii. Aceste cantari duhovnicesti ne poarta cu gandul spre sfintii care reprezinta culmile desavarsirii crestine, culmi din care se coboara catre noi glasuri tainice, cu indemnuri la o vietuire cu adevarat crestina, culmi de pe care se inalta rugaciuni pentru noi catre tronul Tatalui ceresc. intr-adevar, prin viata si faptele lor, sfintii au pus in lumina adevarata frumusete si stralucire a sufletului crestin, impodobit cu cele mai alese virtuti: credinta, nadejde, dragoste de Dumnezeu si de aproapele. Prin viata lor de rugaciune, prin felul in care au indurat chinuri si suferinte pentru adevar si dreptate, mergand uneori pana la jertfa vietii, ei au urcat pe cele mai inalte trepte ale desavarsirii, au devenit adevarate temple ale Duhului Sfant (cf. I Cor. 6, 19).
Daca cercetam slujbele inchinate sfintilor, cuprinse in cele 12 carti de cult numite Mineie , ori in cartea de aleasa lectura duhovniceasca intitulata Vietile Sfintilor , constatam ca majoritatea acestor sfinti au fost martirizati in primele veacuri crestine, mai cu seama in Imperiul roman pagan de altadata, cu capitala la Roma, dar si in viitorul Imperiu bizantin crestin, cu capitala la Constantinopol, care cuprindea insa si cateva tari din Orientul Apropiat, ca Siria, Palestina si Egiptul, in care au trait atatia cuviosi calugari cu viata aleasa. Cu timpul, pe masura ce s-au format state si Biserici Ortodoxe nationale , fiecare dintre acestea si-a inscris in diferite perioade istorice in calendar sau sinaxar anumiti sfinti proprii sau nationali , care se bucura de o cinstire locala in cadrul Bisericii respective. Asa se face ca si poporul roman, care a cunoscut prin stramosii sai daco-romani invatatura crestina chiar de la formarea sa ca popor in secolele II-IV, isi are propriii sai sfinti. Unii dintre ei au fost introdusi in sinaxarele noastre la date pe care nu le cunoastem, poate curand dupa trecerea la cele vesnice a unora dintre ei. Altii au fost trecuti oficial in calendarele romanesti prin hotarari sinodale si slujbe speciale intre anii 1950-1955 si apoi in 1992, si in anii care au urmat. Au fost canonizati atunci, adica asezati in ceata sfintilor, o seama de ierarhi, calugari, preoti sau credinciosi de neam roman ori de alte neamuri care au trait la noi si care, prin viata si lucrarea lor duhovniceasca, misionara sau culturala, au contribuit la sporirea patrimoniului spiritual sau cultural al romanilor.
Au fost canonizati un numar de martiri daco-romani, care au patimit mai cu seama in cursul persecutiei imparatului Diocletian, in jurul anului 300; cativa episcopi de la Tomis (Constanta de azi), sau din alte regiuni in care traiau daco-romani, care s-au remarcat prin lucrarile lor teologice de aparare a dreptei credinte si prin ravna lor misionara; apoi un numar insemnat de cuviosi calugari si calugarite din manastirile din Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania, care au ramas in amintirea credinciosilor din zonele geografice respective, ca Nicodim de la Tismana, Daniil Sihastrul sau Teodora de la Sihla; cativa...
Daca cercetam slujbele inchinate sfintilor, cuprinse in cele 12 carti de cult numite Mineie , ori in cartea de aleasa lectura duhovniceasca intitulata Vietile Sfintilor , constatam ca majoritatea acestor sfinti au fost martirizati in primele veacuri crestine, mai cu seama in Imperiul roman pagan de altadata, cu capitala la Roma, dar si in viitorul Imperiu bizantin crestin, cu capitala la Constantinopol, care cuprindea insa si cateva tari din Orientul Apropiat, ca Siria, Palestina si Egiptul, in care au trait atatia cuviosi calugari cu viata aleasa. Cu timpul, pe masura ce s-au format state si Biserici Ortodoxe nationale , fiecare dintre acestea si-a inscris in diferite perioade istorice in calendar sau sinaxar anumiti sfinti proprii sau nationali , care se bucura de o cinstire locala in cadrul Bisericii respective. Asa se face ca si poporul roman, care a cunoscut prin stramosii sai daco-romani invatatura crestina chiar de la formarea sa ca popor in secolele II-IV, isi are propriii sai sfinti. Unii dintre ei au fost introdusi in sinaxarele noastre la date pe care nu le cunoastem, poate curand dupa trecerea la cele vesnice a unora dintre ei. Altii au fost trecuti oficial in calendarele romanesti prin hotarari sinodale si slujbe speciale intre anii 1950-1955 si apoi in 1992, si in anii care au urmat. Au fost canonizati atunci, adica asezati in ceata sfintilor, o seama de ierarhi, calugari, preoti sau credinciosi de neam roman ori de alte neamuri care au trait la noi si care, prin viata si lucrarea lor duhovniceasca, misionara sau culturala, au contribuit la sporirea patrimoniului spiritual sau cultural al romanilor.
Au fost canonizati un numar de martiri daco-romani, care au patimit mai cu seama in cursul persecutiei imparatului Diocletian, in jurul anului 300; cativa episcopi de la Tomis (Constanta de azi), sau din alte regiuni in care traiau daco-romani, care s-au remarcat prin lucrarile lor teologice de aparare a dreptei credinte si prin ravna lor misionara; apoi un numar insemnat de cuviosi calugari si calugarite din manastirile din Tara Romaneasca, Moldova si Transilvania, care au ramas in amintirea credinciosilor din zonele geografice respective, ca Nicodim de la Tismana, Daniil Sihastrul sau Teodora de la Sihla; cativa...
