Interviu cu Parintele Arhid. Prof. Univ. Dr. Ioan I. Ica Jr. Titularul catedrei de Spiritualitate Ortodoxa a Facultatii de Teologie Ortodoxa Andrei aguna din Sibiu Motto: Noi trebuie astfel sa facem ca prin Cruce crestinismul sa fie resursa si pentru prezentul societatii noastre, dar sa se deschida si spre viitorul lumii de maine. [] Interviu cu Parintele Arhid. Prof. Univ. Dr. Ioan I. Ica Jr. Titularul catedrei de Spiritualitate Ortodoxa a Facultatii de Teologie Ortodoxa Andrei aguna din SibiuMotto: Noi trebuie astfel sa facem ca prin Cruce crestinismul sa fie resursa si pentru prezentul societatii noastre, dar sa se deschida si spre viitorul lumii de maine. Arhid. Prof. Univ. Dr. Ioan I. Ica Jr.

Inaintand, cu incredere si nadejde in ajutorul, binecuvantarea si purtarea de grija a lui Dumnezeu, pe calea Postului celui Mare, suntem chemati cu totii sa descoperim sensurile tainice ale vietii duhovnicesti. Unita cu rugaciunea si lucrarea faptelor bune, postirea rodeste in acest rastimp prin harul lui Dumnezeu. La jumatatea Postului, in duminica a treia, Sfanta Cruce se asaza in biserici in mijlocul credinciosilor, pecetluind ravna si bucuria credintei lor in Iisus Hristos Cel rastignit si inviat. Despre semnificatia liturgica, sensul teologic si duhovnicesc al Crucii ne-a vorbit in aceste zile, Parintele Arhidiacon Prof. Univ. dr. Ioan I. Ica jr. de la Facultatea de Teologie Ortodoxa Andrei aguna din Sibiu.

Semnificatia fundamentala a Postului este rastignirea patimilor Preacucernice Parinte Profesor, de ce vorbim despre Cruce si Inviere in duminica a treia din Sfantul si Marele Post? De ce Biserica a randuit sa fie praznuita Sfanta Cruce si in Postul Mare, fiind amintite acum Sfintele Patimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos si Invierea Sa? Daca privim Triodul si traditia liturgica legata de Postul Mare din punctul de vedere istoric, putem vedea si cunoaste ca in vechime sarbatorirea Sfintei Cruci era in chiar mijlocul Postului Mare, miercurea din saptamana a patra, ca si in cazul Injumatatirii praznicului Invierii, care cade intotdeauna intr-o zi de miercuri. In cazul Sfintei Cruci, cinstirea ei s-a extins in toata saptamana, iar pentru a solemniza si mai mult aceasta celebrare fundamentala s-a instituit o duminica speciala, duminica pregatitoare. In aceasta duminica, in vechime, se anunta in biserica faptul ca la mijlocul saptamanii viitoare va fi cinstita Sfanta Cruce. Aceastacinstire speciala se facea si atunci asa cum se face si in zilele noastre. La Utrenie se scotea o cruce speciala, o cruce-relicvar, in general la Sfanta Sofia si la toate catedralele, care a-veau o cruce in care se gasea cate-o bucatica, aschie din lemnul cinstitei Cruci descoperite de imparateasa Elena. Aceasta cruce era adusa intr-o procesiune speciala, intr-o procesiuneliturgica, care intr-un fel imita vohodul de la Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, fiindca ea este asezata pe Sfantul Disc asemeni agnetului inainte-sfintit. Iar cantarea care se canta este oarecum paralela sau simetrica cu cantarea de la vohodul Liturghiei mai inainte sfintite: Acum puterile ceresti nevazut slujesc In cazul de fata se spune Acum puterile ceresti nevazut inconjoara cinstitul lemn al Sfintei Cruci care acum se aduce. Este o procesiune speciala din punctul de vedere liturgic, dar care atrage atentia credinciosilor ca in Sfanta Cruce exista o prezenta sacramentala, incat aceasta este pusa pe Sfantul Disc, pe acesta punandu-se doar Sfintele Daruri mai inainte si dupa ce au fost sfintite. Asadar, Crucii i se da o cinstire deosebita. Crucea are o semnificatie sacramentala; ea primeste o cinstire liturgica, euharistica am putea spune, si este asezata in mijlocul bisericii si pusa spre cinstire.

Dupa cum ne spun istoricii bisericesti si istoricii Liturghiei, Crucea statea in mijlocul bisericii toata saptamana a patra si erau zile speciale la Biserica Sfanta Sofia, astfel ca in zilele de luni si marti se inchinau barbatii, iar in zilele de joi si vineri se inchinau femeile. Asadar, toata cetatea trecea si se inchina Crucii, care era pusa in mijlocul bisericii ca intr-un nou rai sau ca in mijlocul cosmosului, in mijlocul lumii, biserica fiind o imagine a cosmosului si a lumii, dar in acelasi timp si o imagine a raiului. Ceea ce cinstirea Crucii vrea sa arate celor care intra in Sfantul si Marele Post este pe de o parte accentuarea simbolismului centrului, in centrul Postului aflandu-se Sfanta Cruce, care ne aduce aminte ca semnificatia fundamentala a Postului este rastignirea, rastignirea patimilor, a poftelor, pentru a rasturna intr-un fel drama caderii produsa in Adam. Intr-un fel, pentru a iesi din Adamul cel vechi si a-L insoti pe Adamul cel nou. Pe de alta parte, cinstirea Sfintei Cruci are ca scop fundamental aducereaaminte ca primordiala este rastignirea patimilor noastre spre a ne putea uni cu Domnul nostru Iisus Hristos.

Crucea este concentrarea intr-un singur semn a chenozei lui Iisus Hristos Evanghelia Duminicii Sfintei Cruci incepe cu indemnul Mantuitorului ca fiecare om sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-I urmeze Lui. Ce semnificatie are in acest context crucea? Despre ce cruce se vorbeste si despre ce lepadare? Evanghelia din duminica a treia se citeste, de altfel, la toate praznuirile Sfintei Cruci.

Sfanta Cruce nu este sarbatorita numai la mijlocul Postului Mare, ci si la 14 Septembrie, ziua descoperirii ei de catre imparateasa Elena, sau 1 August, ziua inaltarii ei de catre Heraclie dupa ce a fost recuperata de la persi. Aceasta pericopa cuprinde in ea insasi esenta intregii Evanghelii. Mantuitorul spune aici: Cel ce vrea sa Imi urmeze Mie sa se lepede de sine, sa-si ia Crucea si sa-Mi urmeze Mie, ca tot cel ce va voi sa-si scape sufletul sau il va pierde si cine il va pierde pentru Mine si Evanghelie acela il va castiga. In toate aceste versete se cuprinde miezul predicii Mantuitorului. Domnul Iisus Hristos ne atrage atentia ca Adam, vrand sa scape sufletul sau si viata sa, a gasit moartea, deci el a ales o viata la capatul careia se gasea moartea, iar credinciosii, prin Iisus Hristos si prin credinta, daca aleg renuntarea si lepadarea, rastignirea si moartea, in sens duhovnicesc, la capatul ei afla viata vesnica. Evanghelia aceasta ne aduce aminte de rasturnarea polilor sau a planurilor pe care o aduc Iisus Hristos, Biserica si crestinismul, daca omul adamic cauta sa-si scape cu orice pret viata lui, cu pretul distrugerii vietii celorlalte fiinte din jurul lui, al afectarii mediului inconjurator si chiar al chinuirii semenilor si al ruperii sale din legatura cu Dumnezeu.

Incercand sa-si salveze supravietuirea biologica, aceasta, prin neascultare si pacat, il duce la moarte. Dar in Iisus Hristos, oricine renunta de bunavoie la viata biologica si la patimile legate de aceasta si care culmineaza in rau, in perturbarea legaturilor cosmice, cine renunta asadar la aceasta pacatosenie sadeste in el o alta viata, o viata care, paradoxal, desi este bazata pe renuntare, aduce castigul cel mai mare, aduce castigul vietii vesnice. Crucea despre care vorbeste aici Mantuitorul si pe care o cere fiecaruia dintre ucenicii Lui sa o ia asupra lor este semnul acestei renuntari care duce la castig. Acesta este paradoxul crestinului: crestinul este cel care renunta si castiga, iar cel din afara crestinismului vrea sa castige, dar pana la urma pierde! Poate ar trebui insistat si adus aminte ca ceea ce textele noastre traduc in Evanghelie prin cuvantul lepadare in limba greaca are un sens si mai tare, intr-un fel mai radical, ar trebui tradus prin tagaduire, Mantuitorul nostru ne cere asadar sa ne tagaduim pe noi insine.

Este opusul situatiei lui Adam. Adam s-a autoafirmat, a ajuns in cele din urma in negarea vietii lui si a celor din jur, iar Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne cere sa ne negam duhovniceste, spiritual, moral inclinatia noastra de a ne afirma pe noi, pentru a ne lasa afirmati de Dumnezeu si a castiga viata vesnica. In sensul evanghelic, Crucea ne aduce aminte de aceasta rasturnare de planuri. Ceea ce la omul natural este afirmatie culmineaza in negatie la Iisus Hristos, dar negatia duce la afirmatie. Aceasta ne invata Insusi Mantuitorul, chenoza Lui, golirea Lui duce la umplerea noastra, a trupurilor noastre si a vietii noastre de catre slava dumnezeirii. Crucea este, intr-un fel, concentrarea intr-un singur semn a acestei legi fundamentale care este cuprinsa in Evanghelie.

Despre Noul Pom al vietii Crucea, cea de viata facatoare si datatoare In centrul, in mijlocul Sfantului si Marelui Post, asa cum afirma ieromonahul Makarios Simonopetritul, Crucea apare ca un Pom al vietii din mijlocul raiului. Este intamplatoare aceasta analogie, dat fiind ca multe din paremiile Triodului sunt din cartea Facerii? Nu este deloc intamplatoare, deoarece lectura fundamentala care ne insoteste in perioada Postului este din cartea Facerii. Sa ne gandim ca Postul Mare incepe cu Duminica Izgonirii lui Adam din Rai si se termina, intr-un fel, la capatul Saptamanii Mari, tot intr-o gradina. Incepe cu izgonirea omului din gradina raiului, din Eden, si se termina la recuperarea Edenului pe Golgota si apoi in gradina de la poalele Golgotei unde a fost inmormantat Mantuitorul Hristos si de unde a inviat. Intr-un fel, sa ne gandim la aceasta simetrie, Adam si Eva sunt scosi din rai in duminica in care incepe Postul, iar in Vinerea Mare Mantuitorul Iisus Hristos ii spune talharului rastignit langa El Astazi vei fi cu Mine in rai. Crucea devine noul Pom al vietii, iar prin Iisus Hristos, a Carui coasta impusa tasneste sange si apa, Sfintii Parinti spun ca se naste Biserica, cu noua Eva, se reface intr-un fel pe Golgota un nou rai. Toate aceste simetrii nu sunt intamplatoare si sunt aratate in Evanghelie.

Aceasta ne spune ca Iisus Hristos este Adamul cel Nou, Care, prin El Insusi si prin Biserica, reface oamenilor posibilitatea de a intra in raiul pe care l-au pierdut protoparintii nostri. Mai trebui sa avem in evidenta faptul ca la mijlocul Sfantului si Marelui Post al Pastilor, in a treia si a patra saptamana paremiile vorbesc de Noe si de arca lui, care este si ea o prefigurare a unui rai, deoarece Noe salva in arca lui toata esenta buna a creatiei. Deci intr-o arca simbol al Bisericii si al raiului. In mijlocul arcei era un catarg, care o sustinea si in care Sfintii Parinti au vazut intotdeauna simbolul Sfintei Cruci. Toate aceste simboluri vor sa arate ca Biserica este cea care recastiga raiul, fiind anticipat in Vechiul Testament de Eden, apoi de arca lui Noe si de templu, iar in crestinism de Sfanta Biserica. Astfel ca Sfanta Cruce este in mijlocul Postului Mare in mijlocul bisericii ca nou rai, ca nou cosmos restaurat si intre izgonire si recastigare.

In Cruce intalnim convergenta tuturor dimensiunilor creatiei Sfintii Parinti vad in Cruce un semn impregnat creatiei, ca un semn cosmic, despre care se spune: Dumnezeu asaza crucea pentru a determina cele patru zari ale lumii. Ce inseamna Crucea ca simbol cosmic? Crucea are o multitudine de semnificatii. Crucea are de pilda semnificatie soteriologica, mantuitoare, pe care crestinii o scot cel mai mult in evidenta legat de lucrarea mantuitoare a lui Iisus Hristos si a Bisericii. Crucea este cea prin care Mantuitorul ne scoate din robia pacatului si a mortii, zdrobind moartea si recastigandu-ne viata. Pe langa semnificatia aceasta soteriologica, Crucea este legata de creatie. Este legata intr-un fel nu numai de constitutia cosmosului, fiind axa de sustinere a cosmosului, pentru ca in Cruce avem intalnirea dintre verticala si orizontala; este o convergenta a tuturor dimensiunilor creatiei, deci o axa de structurare a cosmosului si, sa nu uitam, are si o semnificatie antropologica, pentru ca omul insusi, pus in centrul cosmosului si al creatiei, este structurat dupa chipul Crucii si este chemat sa uneasca cerul cu pamantul, orizontala si verticala. Atunci cand vorbim de o cruce cosmologica, sa ne gandim ca este si o cruce antropologica, pentru ca omul si cosmosul sunt legati. i, asa cum au incercat sa spuna unii teologi, intre care si ortodocsi, in special teologii ortodocsi rusi ai secolului al XX-lea, in Cruce este prefigurata insasi Sfanta Treime, pentru ca explica intr-un fel modul de existenta al Persoanelor Sfintei Treimi. i Persoanele Sfintei Treimi Se golesc pe Ele Insele si Se lasa afirmate de celelalte, Tatal Il naste pe Fiul si Il purcede pe Sfantul Duh, astfel ca Tatal Se goleste si Se lasa apoi afirmat ca Tata de Fiul si de catre Sfantul Duh. Aceeasi lege a golirii de sine pentru a se umple mai apoi, despre care ne spune Mantuitorul in Evanghelia din duminica a treia din Post ca este legea vietii noastre crestine o gasim in insasi viata intratrinitara, pentru ca legea tagaduirii de sine, a negarii de sine pentru a ne lasa afirmati apoi de catre ceilalti nu este o lege impusa omului, ci este insasi modul de existenta al Sfintei Treimi. Asa cum incerca Nicolae de la Rohia sa spuna prin cuvintele Daruind, vei dobandi. Oricine se daruieste pe sine insusi se castiga, iar crucea este simbolul acestei legi, ca cine se daruieste, se goleste, de fapt nu pierde, ci castiga comuniune, castiga plinatate de viata.

Crucea exprima insasi esenta legii personale Preacucernice Parinte profesor, ce explicatie au in Acatistul Sfintei Cruci cuvintele Bucura-te, cinstita Cruce, pazitoare a crestinilor!? Acatistul Sfintei Cruci incearca intr-un sens sa sintetizeze toate multiplele semnificatii ale Crucii, si crucea cosmologica, si crucea antropologica, si crucea soteriologica, toate acestea sa le cuprinda intr-o creatie poetica de mare profunzime. Ceea ce m-a impresionat si ma impresioneaza totdeauna la aceasta cantare a Bisericii este faptul ca cei care o savarsesc si o celebreaza se adreseaza crucii ca unei adevarate persoane. Crucea este vazuta aproape ipostaziata, deci nu e tratata ca un simplu obiect, ca un simplu principiu sau regula cosmologica matematica, un principiu abstract, ci este personalizata. Un lucru m-a impresionat inca de cand eram student aici la Teologie si, studiind, mi-am dat seama ca Biserica ascunde o mare taina si o mare profunzime in cantarile si in traditia sa liturgica, faptul ca trateaza crucea ca o adevarata persoana. Faptul acesta l-am inteles mai bine la sfintirea unei biserici. Lacasul bisericii este vazut ca o adevarata persoana, ca o persoana botezata: este spalat, este miruns, lacasul bisericii de zid este tratat ca un fel de persoana preliminara, pentru ca el este personalizat asemeni Crucii. Crucea nu este un simplu principiu sau obiect abstract, ea exprima cum spuneam insasi esenta legii personale, pentru ca persoana care se daruieste prin daruire castiga, prin sacrificiu implineste. Nu este deloc o intamplare faptul ca Crucea este tratata ca o persoana, pentru ca in ea vedem legea vietii lui Hristos, legea vietii noastre, si nu este deloc un hazard faptul ca este tratata astfel, asa cum am spus ca este pusa pe Sfantul Disc. Crucea, ca si icoana, fata Domnului pusa pe lemn, devin locuri ale prezentei personale a lui Iisus Hristos. Prin aceasta si Crucea primeste o cinstire personala si este realmente cum spune Acatistul pazitoare a crestinilor, ii fereste de atacurile celui rau, le da siguranta. Pentru ca in primul rand puterea Crucii este puterea vietii celei noi, dar si semnul prin care crestinii se apara de stapanitorii acestei lumi, a vietii decazute, a vietii egoiste, a vietii pacatoase de care ne ferim noi, toti crestinii, prin semnul Sfintei Cruci.

Prin Cruce, viata noastra se apropie mai mult de Dumnezeu Astazi nu se poate concepe slujba fara Sfanta Cruce. Aceasta se foloseste atat la ierurgii cat si la Sfintele Taine si la Sfanta Liturghie. Ce rol are Sfanta Cruce ca obiect liturgic? Da, asa este. Crucea, asa cum spuneam, vrea sa aduca si sa faca prezenta in viata oamenilor aceasta putere extraordinara pe care o contine legea daruirii, legea castigarii prin renuntare, si de aceea tot ce se face in Biserica, fiindca se face prin puterea lui Iisus Hristos, se face prin semnul Sfintei Cruci, care este semnul acestei vieti noi, viata noua care se castiga prin moarte. Asa cum am spus, Adam a vrut viata cu orice pret si a iesit moartea, tot astfel crucea, care ne insemneaza si care este un semn al renuntarii, este ca un X, care bareaza, este ca un semn de interdictie, de oprire. Crucea are deci un semn de oprire; noi ne oprim de la pacat, ne oprim de la lucrurile diavolului, ca apoi, din puterea acestei barari si renuntari, sa tasneasca alta putere, o viata care vine de Sus. Asa cum spunea frumos Parintele Profesor Dumitru Staniloae, Dumnezeu a facut lumea ca un dar si a pus Crucea pe acest dar. Celui care nu stie sa se apropie de darul lumii prin cruce, darul lumii ii devine prilej de pacat si de sminteala. Cei care inainte sa se apropie de dar, de lume, isi fac semnul Sfintei Cruci stiu sa se apropie de orice lucru din lume fara ca lumea sa devina prilej de pacat si de atractie pacatoasa.

De aceea spun si Sfintii Parinti ca la inceputul oricarui lucru pe care il savarsim sa ne facem semnul Sfintei Cruci. De pilda, ne insemnam cu semnul Crucii si inainte si dupa masa, insotindu-l cu rugaciune, iar mancarea noastra nu devine prilej de pacat, iar somnul nostru cu crucea pe perna, asa cum ne spune si rugaciunea de seara, devine un somn in Dumnezeu, si nu un somn al pacatului. De acea crestinii din cele mai vechi timpuri si pana astazi isi fac semnul Sfintei Cruci spre a nu fi prilej de pacat, ci de unire cu Iisus Hristos prin renuntare.

Deci renuntam ca somnul, mancarea, munca si viata noastra sa devina prilej de patimi si, dimpotriva, vrem ca viata noastra sa se apropie mai mult de Dumnezeu. Cu alte cuvinte Parinte Profesor, ce reprezinta pentru crestini semnul Sfintei Cruci? Crestinii pot afirma fara nici o ezitare, fara nici o urma de sovaire ca nu exista semn mai important in viata lor decat semnul Sfintei Cruci. Sfanta Cruce este intr-un fel atotcuprinzatoare: ne intalnim cu Sfanta Cruce la creatie, ne intalnim la mijlocul ei mantuirea prin Iisus Hristos si ne intalnim si la sfarsitul istoriei, ca o cheie de deschidere a Imparatiei vesnice a lui Dumnezeu. Asadar, Crucea este intr-un fel cheia vietii crestine, cheia existentei intregii lumii, a intregului cosmos, a...