Cuvântul IPS Mitropolit Efrem la Sărbătoarea Sf. M. Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir
Inaltpreasfintiile si Preasfintiile Voastre,Preacuviosi si Preacucernici Parinti,Iubiti frati crestini in Hristos, iubitori de sfinti si de marturie crestina, Cand privesc aceasta impunatoare si mareata adunare de credinciosi in jurul acestui sfant locas istoric, intrezaresc in privirile dumneavoastra acea dorinta sincera si adevarata de a-l cinsti cum se cuvine pe cel sarbatorit astazi, Sfantul Mare Mucenic []Inaltpreasfintiile si Preasfintiile Voastre,Preacuviosi si Preacucernici Parinti,Iubiti frati crestini in Hristos, iubitori de sfinti si de marturie crestina,Cand privesc aceasta impunatoare si mareata adunare de credinciosi in jurul acestui sfant locas istoric, intrezaresc in privirile dumneavoastra acea dorinta sincera si adevarata de a-l cinsti cum se cuvine pe cel sarbatorit astazi, Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, izvoratorul de mir, rodul si ocrotitorul faimoasei cetati a Thesalonicului, unde se pastreaza cinstitele sale moaste.
Intuiesc, totodata, si aud parca in adancul fiintei dumneavoastra bataile inimii manifestandu-se printr-o evlavie si cinstire fara precedent, fata de marele mucenic si izvorator de mir, dar si fata de cinstitele moaste ale Sfantului dumneavoastra, Cuviosul Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucurestilor, precum si fata de Sfantul Ierarh Nectarie, a carui mana dreapta am adus-o aici din sfanta sa manastire din Eghina, pentru binecuvantarea si Sfintirea dumnevoastra.
Cum toate acestea imi trec prin fata ochilor, doua ganduri imi vin staruitor in minte: primul este acela ca martirii lui Hristos, toti sfintii reprezinta cu adevarat slava, lauda si maretia Bisericii noastre, iar al doilea gand este ca oricat ar fi de prigonita credinta crestina, oricat ar transforma lumea din jurul nostru conceptiile noi, obiceiurile noi, tehnologiile noi, poporul credincios si binecuvantat care locuieste in tarile noastre ortodoxe nu va inceta niciodata sa-L iubeasca pe Dumnezeu, sa cinsteasca Biserica Sa si sa dea lumii contemporane o puternica marturie despre aceasta credinta si simtamintele sale.
In vremurile de persecutie, martiriul oamenilor din acea epoca era acoperamantul (corolarul) mantuirii crestine. Jertfirea vietii omului, cand aceasta se ofera pe altarul iubirii lui Dumnezeu, dobandeste dimensiuni uriase. Acel martiriu era, desigur, o marturisire a lui Iisus Hristos in mijlocul unei lumi idololatre, dar, in acelasi timp, reprezenta si un protest puternic si intens impotriva societatii respective pe care, totusi, Izbavitorul omului venise in lume ca s-o schimbe.
Astfel, sabiei si sulitelor, violentei si persecutiei crestinii din acea epoca le-au opus o aparare eroica, o rezistenta impotriva raului, motiv pentru care s-au si dovedit a fi stralucitori luminatori ai Bisericii.
Din pacate, astazi, lucrurile s-au schimbat. Locul sabiei, al armelor de foc sau al chinurilor il detin si il evidentiaza noile conceptii de viata si progresul stiintei.
Intr-adevar, puterea omului, indeosebi cea intelectuala, este uriasa. Niciodata nu s-a putut exprima in toata extinderea ei, ca in vremea noastra. Odata cu progresul stiintei, putem sa interpretam si sa intelegem aproape totul. Cu evolutia tehnologiei putem sa dobandim lucruri altadata de neconceput. Acestea genereaza un sentiment de autosuficienta aroganta, un antropocentrism egoist si un materialism miop si lipsit de filosofie.
Depasim viteza sunetului, dezintegram puterea...
Intuiesc, totodata, si aud parca in adancul fiintei dumneavoastra bataile inimii manifestandu-se printr-o evlavie si cinstire fara precedent, fata de marele mucenic si izvorator de mir, dar si fata de cinstitele moaste ale Sfantului dumneavoastra, Cuviosul Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucurestilor, precum si fata de Sfantul Ierarh Nectarie, a carui mana dreapta am adus-o aici din sfanta sa manastire din Eghina, pentru binecuvantarea si Sfintirea dumnevoastra.
Cum toate acestea imi trec prin fata ochilor, doua ganduri imi vin staruitor in minte: primul este acela ca martirii lui Hristos, toti sfintii reprezinta cu adevarat slava, lauda si maretia Bisericii noastre, iar al doilea gand este ca oricat ar fi de prigonita credinta crestina, oricat ar transforma lumea din jurul nostru conceptiile noi, obiceiurile noi, tehnologiile noi, poporul credincios si binecuvantat care locuieste in tarile noastre ortodoxe nu va inceta niciodata sa-L iubeasca pe Dumnezeu, sa cinsteasca Biserica Sa si sa dea lumii contemporane o puternica marturie despre aceasta credinta si simtamintele sale.
In vremurile de persecutie, martiriul oamenilor din acea epoca era acoperamantul (corolarul) mantuirii crestine. Jertfirea vietii omului, cand aceasta se ofera pe altarul iubirii lui Dumnezeu, dobandeste dimensiuni uriase. Acel martiriu era, desigur, o marturisire a lui Iisus Hristos in mijlocul unei lumi idololatre, dar, in acelasi timp, reprezenta si un protest puternic si intens impotriva societatii respective pe care, totusi, Izbavitorul omului venise in lume ca s-o schimbe.
Astfel, sabiei si sulitelor, violentei si persecutiei crestinii din acea epoca le-au opus o aparare eroica, o rezistenta impotriva raului, motiv pentru care s-au si dovedit a fi stralucitori luminatori ai Bisericii.
Din pacate, astazi, lucrurile s-au schimbat. Locul sabiei, al armelor de foc sau al chinurilor il detin si il evidentiaza noile conceptii de viata si progresul stiintei.
Intr-adevar, puterea omului, indeosebi cea intelectuala, este uriasa. Niciodata nu s-a putut exprima in toata extinderea ei, ca in vremea noastra. Odata cu progresul stiintei, putem sa interpretam si sa intelegem aproape totul. Cu evolutia tehnologiei putem sa dobandim lucruri altadata de neconceput. Acestea genereaza un sentiment de autosuficienta aroganta, un antropocentrism egoist si un materialism miop si lipsit de filosofie.
Depasim viteza sunetului, dezintegram puterea...
