PILDA CU BOGATUL CEL NEBUN
(Lc 12, 16-21) Minunata pilda! Parca nici o talcuire nu mai trebuie la ea. O putem vedea si in zilele noastre. E plina lumea de astfel de pilde. E plina lumea de oameni care traiesc si mor in chipul bogatului din evanghelie. Sa cercetam putin aceasta pilda. Voi spune indata, la inceput, ca nu averea [](Lc 12, 16-21)Minunata pilda! Parca nici o talcuire nu mai trebuie la ea. O putem vedea si in zilele noastre. E plina lumea de astfel de pilde. E plina lumea de oameni care traiesc si mor in chipul bogatului din evanghelie. Sa cercetam putin aceasta pilda.
Voi spune indata, la inceput, ca nu averea si strangerea averii l-a pierdut pe bogatul din Evanghelie. Averea si strangerea ei nu este un pacat. Ea ne-a fost lasata odata cu testamentul ce i s-a dat lui Adam in gradina Edenului: In sudoarea fetei tale iti vei castiga painea si cele de lipsa traiului. Pacatul se iveste insa atunci cand averea se face scopul vietii noastre; cand traim numai ca sa strangem averi. Noi nu traim ca sa strangem averi trecatoare. Viata cuiva nu sta din prisosurile avutiei , zicea Iisus (Lc 12, 11). Averea e numai ui scop trecator, de lipsa pentru traiul nostru cel trecator.
Scopul vietii noastre este sa ne imbogatim in Dumnezeu si sa dobandim mantuirea sufletului. Traind in lume, trebuie sa ne grijim si de ale traiului, dar adeva rata noastra grija, care sa se ridice peste toate celelalte, trebuie sa fie mantuirea sufletului, grija de cele sufletesti. O cumpana dreapta si inteleapta trebuie sa fie intre grijile cele sufletesti si cele trecatoare. O intelegere dreapta si inteleapta trebuie sa fie intre cele doua surori din viata noastra: intre Marta cu grijile vietii trecatoare si Maria cu grijile vietii celei vesnice. Cum pana celor sufletesti trebuie sa traga totdeauna si sa ne atraga spre grija de suflet. Marta trebuie si asculte totdeauna de Maria . Aici era greseala si nebunia bogatului din Evanghelie. Cumpana vietii lui era rasturnata cu totul. El traia numai pentru avere. Scopul vietii lui era largirea hambarelor si cuvintele bea, mananca si te veseleste. To tul pentru cele trecatoare, nimic pentru suflet. Totul pentru lume, nimic pentru cer.
Daca nu bagam de seama, averea si grijile cele trecatoare se pot face o mare primejdie pentru sufletul nostru. Lacomia averilor inabuse grija de cele sufletesti ii face pe oameni zgarciti ii face sa si uite de moarte. in sa amintesc aici ca si cei saraci pot cadea in ispitele acestea. i cel sarac poate face un idol din putinul ce-l are si se poate ineca in lacomia celor trecatoare.
In lumina vietii sufletesti, averea noastra nu valoreaza nimic; nu valoreaza nimic nici chiar toate averile din lume, pentru ca un suflet e mai scump decat toate bogatiile lumii.
Bogatul din evanghelie isi stransese o avere mare si acum era framantat de gandul ca n-avea hambare destule. Din prisosul averii, el si-ar fi putut face un ajutor de mantuire sufleteasca. In jurul lui era o gramada de hambare goale: casa orfanilor, vaduvelor, saracilor si lipsitilor. Dar in loc de acest lucru bun, el face planuri cum sa-si cheltuiasca prisosul averii in chefuri si desfatari lumesti. Sufletul lui inseta si suspina dupa Dum nezeu (Ps 61), dupa manuire, insa el il imbia cu mancare si bautura. Ah, ce nebunie! E acea sta o nebunie de care e plina si lumea de azi: Evanghelia de du minica este evanghelia vremilor de azi, pentru ca si azi cei mai multi oameni isi imbie sufletul cu chefuri, cu mancari si batuturi. Bea, mananca si te veseleste , aceste vorbe sunt parca crezul si credeul oamenilor de azi....
Voi spune indata, la inceput, ca nu averea si strangerea averii l-a pierdut pe bogatul din Evanghelie. Averea si strangerea ei nu este un pacat. Ea ne-a fost lasata odata cu testamentul ce i s-a dat lui Adam in gradina Edenului: In sudoarea fetei tale iti vei castiga painea si cele de lipsa traiului. Pacatul se iveste insa atunci cand averea se face scopul vietii noastre; cand traim numai ca sa strangem averi. Noi nu traim ca sa strangem averi trecatoare. Viata cuiva nu sta din prisosurile avutiei , zicea Iisus (Lc 12, 11). Averea e numai ui scop trecator, de lipsa pentru traiul nostru cel trecator.
Scopul vietii noastre este sa ne imbogatim in Dumnezeu si sa dobandim mantuirea sufletului. Traind in lume, trebuie sa ne grijim si de ale traiului, dar adeva rata noastra grija, care sa se ridice peste toate celelalte, trebuie sa fie mantuirea sufletului, grija de cele sufletesti. O cumpana dreapta si inteleapta trebuie sa fie intre grijile cele sufletesti si cele trecatoare. O intelegere dreapta si inteleapta trebuie sa fie intre cele doua surori din viata noastra: intre Marta cu grijile vietii trecatoare si Maria cu grijile vietii celei vesnice. Cum pana celor sufletesti trebuie sa traga totdeauna si sa ne atraga spre grija de suflet. Marta trebuie si asculte totdeauna de Maria . Aici era greseala si nebunia bogatului din Evanghelie. Cumpana vietii lui era rasturnata cu totul. El traia numai pentru avere. Scopul vietii lui era largirea hambarelor si cuvintele bea, mananca si te veseleste. To tul pentru cele trecatoare, nimic pentru suflet. Totul pentru lume, nimic pentru cer.
Daca nu bagam de seama, averea si grijile cele trecatoare se pot face o mare primejdie pentru sufletul nostru. Lacomia averilor inabuse grija de cele sufletesti ii face pe oameni zgarciti ii face sa si uite de moarte. in sa amintesc aici ca si cei saraci pot cadea in ispitele acestea. i cel sarac poate face un idol din putinul ce-l are si se poate ineca in lacomia celor trecatoare.
In lumina vietii sufletesti, averea noastra nu valoreaza nimic; nu valoreaza nimic nici chiar toate averile din lume, pentru ca un suflet e mai scump decat toate bogatiile lumii.
Bogatul din evanghelie isi stransese o avere mare si acum era framantat de gandul ca n-avea hambare destule. Din prisosul averii, el si-ar fi putut face un ajutor de mantuire sufleteasca. In jurul lui era o gramada de hambare goale: casa orfanilor, vaduvelor, saracilor si lipsitilor. Dar in loc de acest lucru bun, el face planuri cum sa-si cheltuiasca prisosul averii in chefuri si desfatari lumesti. Sufletul lui inseta si suspina dupa Dum nezeu (Ps 61), dupa manuire, insa el il imbia cu mancare si bautura. Ah, ce nebunie! E acea sta o nebunie de care e plina si lumea de azi: Evanghelia de du minica este evanghelia vremilor de azi, pentru ca si azi cei mai multi oameni isi imbie sufletul cu chefuri, cu mancari si batuturi. Bea, mananca si te veseleste , aceste vorbe sunt parca crezul si credeul oamenilor de azi....
