Fratele nostru Traian a avut o intalnire cu Hristos, nu ca noi aici, in public, ci in podul surii; acolo s-a intalnit el cu Hristos. Cand l-a vazut ca e plin de ravna, i-a curatit toti lastarii din lume pe care i-a avut nu prea multi si unul singur a plantat din pomul []Fratele nostru Traian a avut o intalnire cu Hristos, nu ca noi aici, in public, ci in podul surii; acolo s-a intalnit el cu Hristos. Cand l-a vazut ca e plin de ravna, i-a curatit toti lastarii din lume pe care i-a avut nu prea multi si unul singur a plantat din pomul vietii in inima lui, un lastar ca sa-l poata pune la inima. i am vazut ca a tinut si a crescut, am putea sa spunem ca o crescut ca un pom al vietii. La fel si noi am primit legamantul si noi am stat cu Dumnezeu de vorba intru cateva randuri in timpul legamantului, cand I-am spus pacatele noastre. Dar, dupa cum se vede si dupa cum simtim, pomul acesta pe care l-a pus in inimile noastre de la multi l-a smuls vrajmasul si a pus acolo alti lastari. Nu a lasat vrajmasul inima goala!Ce bine e cand iti poti pastra acest inceput pus de Domnul Hristos in noi, in inima! Ca nu-i pus nici in vorbe, nici in minte, nici in trup, ci in inima, ca El a spus ca din inima a iesit si cel bun si cel rau. i, daca El a pus ce-i bun, trebuie sa astepte sa dam si noi ce-i bun din inima noastra, ce a dat Hristos. Acesti oameni pe care Domnul a vrut sa-i pomenim aici au fost niste oameni mari. Pomul viu al lui Hristos da roada si iarna ca si vara, nu-i niciodata fara rod. Asa a fost fratele Traian. A putut sa stea acolo si vara si iarna, ne-a lamurit destul de fain, ne-a dat cuvant destul de fain, ne-a tras catre el, ne-a vorbit atat de frumos, ca nu te-ai mai putut duce de la el in felul cum ai venit. fratele Gavrila Tatar (Timisoara)