„IATĂ, VESTESC VOUĂ BUCURIE MARE, CĂ S-A NĂSCUT VOUĂ MÂNTUITOR”…
i pastorii erau strajuind de noapte imprejurul turmei lor. i iata, ingerul Domnului a statut inaintea lor si slava Domnului a stralucit imprejurul lor si s-au in fricosat cu frica mare. i le-a zis lor ingerul: Nu va temeti, ca iata, vestesc voua bucurie mare, care va fi la tot poporul. Ca S-a nascut voua astazi [] i pastorii erau strajuind de noapte imprejurul turmei lor. i iata, ingerul Domnului a statut inaintea lor si slava Domnului a stralucit imprejurul lor si s-au in fricosat cu frica mare. i le-a zis lor ingerul: Nu va temeti, ca iata, vestesc voua bucurie mare, care va fi la tot poporul. Ca S-a nascut voua astazi Mantuitor, care este Hristos Domnul, in cetatea lui David (Lc 2, 8-11).
In noaptea Nasterii a rasunat cea mai minunata veste ce s-a auzit candva pe acest pamant. In gerul a vestit un Mantuitor al lumii; a vestit pogorarea pe pamant a lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu. Din clipa in care a rasunat vestea aceasta, istoria lumii s-a rupt in doua. De la Nasterea Mantuitorului incepe o lume noua, o viata noua. Anii din calendarul nostru se socotesc de la Nasterea Mantuitorului. Mii de ani au fost si inaintea Nasterii, dar anii acestia nu se mai pomenesc; ei sunt ani pierduti pentru omenire; ei sunt ani traiti in intuneric si orbecare sufleteasca. Sunt ani traiti fara Dumnezeu. Nasterea Mantuitorului a adus o viata noua a legat iar cerul cu pamantul si pe om cu Dumnezeu. Nasterea Mantuitorului inseamna o facere din nou a lumii.
Dar istoria aceasta numai atunci are inteles si insemnatate pentru mine si tine, iubite citito rule, daca suntem si noi cuprinsi in ea. La Nasterea Domnului se vorbeste, de regula, despre Adam si mantuirea lumii, dar trebuie sa se vorbeasca mai ales despre mantuirea mea si a ta.
Draga cititorule! Ingerul cel ce a adus in lume vestea cea sfanta a Nasterii Manuitorului iti aduce si tie o veste scumpa sl dulce: in pestera Vifleemului S-a nascut un Mantuitor al tau. Iisus, Fiul Iul Dumnezeu, a venit in lume anume sa te mantuiasca pe tine. Asa a iubit Dumnezeu lumea, incat si pe unul nascut Fiul Sau L-a trimis in lume, ca tot cel ce crede in El sa nu moara, ci sa aiba viata de veci (In 3, 16).
Tu esti, draga cititorule, acela pe care te-a iubit Dumnezeu atat de mult, incat a trimis pe Insusi Fiul Sau sa te mantuiasca. Ingerul iti aduce o bucurie mai scumpa decat toate bogatiile si comorile acestei lumi, stranse la un loc.
Insa eu ma tem, draga cititorule, ca tu nu intelegi aceasta bucurie. N-o intelegi nu pentru ca ai fi pacatos, ci pentru ca nu sim testi pacatul nu simtesti intunericul si nu doresti lumina nu simtesti boala si nu doresti sanatatea nu simtesti pierzarea si nu doresti scaparea.
Vestea cea sfanta a Nasterii Mantuitorului s-a facut pe timp de noapte. Lumea aceasta cu ispitele si amagirile ei este o noapte in fricosata, este o noapte ce rupe legatura dintre om si Dumnezeu este o noapte de orbecare si za darnicie sufleteasca. Bucuria cea adevarata a Nasterii Domnului aceasta este: sa simtesti noaptea cea infricosata a pacatului sa te simtesti un Adam cazut si pierdut sa simtesti zadarnicia sfortarilor tale sa te simtesti pierdut si sa suspini dupa un Man tuitor. Cand ai ajuns in starea aceasta, deodata se aude strigarea ingerului:...
In noaptea Nasterii a rasunat cea mai minunata veste ce s-a auzit candva pe acest pamant. In gerul a vestit un Mantuitor al lumii; a vestit pogorarea pe pamant a lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu. Din clipa in care a rasunat vestea aceasta, istoria lumii s-a rupt in doua. De la Nasterea Mantuitorului incepe o lume noua, o viata noua. Anii din calendarul nostru se socotesc de la Nasterea Mantuitorului. Mii de ani au fost si inaintea Nasterii, dar anii acestia nu se mai pomenesc; ei sunt ani pierduti pentru omenire; ei sunt ani traiti in intuneric si orbecare sufleteasca. Sunt ani traiti fara Dumnezeu. Nasterea Mantuitorului a adus o viata noua a legat iar cerul cu pamantul si pe om cu Dumnezeu. Nasterea Mantuitorului inseamna o facere din nou a lumii.
Dar istoria aceasta numai atunci are inteles si insemnatate pentru mine si tine, iubite citito rule, daca suntem si noi cuprinsi in ea. La Nasterea Domnului se vorbeste, de regula, despre Adam si mantuirea lumii, dar trebuie sa se vorbeasca mai ales despre mantuirea mea si a ta.
Draga cititorule! Ingerul cel ce a adus in lume vestea cea sfanta a Nasterii Manuitorului iti aduce si tie o veste scumpa sl dulce: in pestera Vifleemului S-a nascut un Mantuitor al tau. Iisus, Fiul Iul Dumnezeu, a venit in lume anume sa te mantuiasca pe tine. Asa a iubit Dumnezeu lumea, incat si pe unul nascut Fiul Sau L-a trimis in lume, ca tot cel ce crede in El sa nu moara, ci sa aiba viata de veci (In 3, 16).
Tu esti, draga cititorule, acela pe care te-a iubit Dumnezeu atat de mult, incat a trimis pe Insusi Fiul Sau sa te mantuiasca. Ingerul iti aduce o bucurie mai scumpa decat toate bogatiile si comorile acestei lumi, stranse la un loc.
Insa eu ma tem, draga cititorule, ca tu nu intelegi aceasta bucurie. N-o intelegi nu pentru ca ai fi pacatos, ci pentru ca nu sim testi pacatul nu simtesti intunericul si nu doresti lumina nu simtesti boala si nu doresti sanatatea nu simtesti pierzarea si nu doresti scaparea.
Vestea cea sfanta a Nasterii Mantuitorului s-a facut pe timp de noapte. Lumea aceasta cu ispitele si amagirile ei este o noapte in fricosata, este o noapte ce rupe legatura dintre om si Dumnezeu este o noapte de orbecare si za darnicie sufleteasca. Bucuria cea adevarata a Nasterii Domnului aceasta este: sa simtesti noaptea cea infricosata a pacatului sa te simtesti un Adam cazut si pierdut sa simtesti zadarnicia sfortarilor tale sa te simtesti pierdut si sa suspini dupa un Man tuitor. Cand ai ajuns in starea aceasta, deodata se aude strigarea ingerului:...
