Din numărul lor eraţi şi voi odinioară, când trăiaţi în aceste păcate
Un frate credincios povestea odata:In una din inchisorile prin care am trecut, pentru numele Domnului Iisus, era un coridor cu sapte celule care n-aveau usi masive, ci numai usi de gratii prin care se vedeau bine cei dinauntru.
In una din acele celule am zacut si eu multa vreme. Dar uneori ne scoteau pentru unele treburi afara. In timpul acesta, treceam de-a lungul coridorului, prin fata usilor de gratii, prin care vedeam pe cei inchisi acolo, in mizeria si foamea in care se chinuiau.
Desi starea mea era in fond aceeasi ca si a lor, caci doar cu un minut inainte eram si eu acolo, iar dupa alte minute voi fi din nou, totusi acum cand ma plimbam pe coridor, cu o libertate de zece minute si de zece metri mai mare ca a lor, imi dadeam cu groaza seama de uriasa prapastie a nenorocirii in care erau ei. i nu-mi puteam repeta indeajuns cele doua cuvinte inspaimantatoare: oameni inchisiCe grozav! Oameni inchisi ca si animalele, ca si fiarele i ca mai ce oare? Caci nici fiarele nu fac asa ceva cu semenii lorDin numarul lor, al acelora si mai inchisi ca acestia, eram si noi odinioara cand traiam in robia si in orbia pacatului.
Fiindca pacatul il prabuseste pe om si-l tine intr-o inchisoare mult mai cumplita decat toate inchisorile, fiindca este totala si eterna.
Legat de maini cu lanturile patimilor care ii atrag mainile numai spre lucrari rele, legat de picioare cu lanturile cailor rele, legat de ochi cu lanturile privelistilor rele, legat de urechi cu lanturile ascultarii cuvintelor rele, legat de inima cu lanturile dorintelor rele, si legat de creier cu lanturile inchipuirilor si planurilor rele, intreaga fiinta a omului robit de pacat se prabuseste tot mai adanc ca un mort,...