Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Iisus
Vorbirea fratelui Vasile Pavel la nunta de la Corocaiesti mai 1978 Slavit sa fie Domnul! Scumpii nostri frati si surori! Mantuitorul nostru scump totdeauna cand a venit in mijlocul multimii si a stat in mijlocul celor ce erau bolnavi, necajiti si suferinzi, le vorbea in asa fel, incat chiar vrajmasii Lui au fost siliti []Vorbirea fratelui Vasile Pavel la nunta de la Corocaiesti mai 1978Slavit sa fie Domnul!Scumpii nostri frati si surori! Mantuitorul nostru scump totdeauna cand a venit in mijlocul multimii si a stat in mijlocul celor ce erau bolnavi, necajiti si suferinzi, le vorbea in asa fel, incat chiar vrajmasii Lui au fost siliti sa marturiseasca despre El Chiar cei ce veneau sa-L ispiteasca Chiar cei ce veneau sa puna mainile pe El si sa-L opreasca sa nu mai vorbeasca Toti acestia erau siliti de privirea Lui. Erau siliti de blandetea Lui si de bunatatea Lui cu care se purta fata de toti, dupa ce mergeau la mai-marii lor, sa marturiseasca ei insisi cu gurile lor: Noi niciodata n-am auzit pe nimeni vorbind in felul in care a vorbit Omul Acesta! Daca noi suntem constienti acum de prezenta lui Iisus Hristos in mijlocul nostru astazi si in aceasta clipa, am putea spune si noi asa, auzind cuvintele sfinte ale lui Dumnezeu pe care le auzim, pe care le ascultam si azi.
Oricat de impietrita ar fi inima noastra, oricare ar fi gandul cu care am venit aici, trebuie sa ajungem sa strigam si noi cum au mai strigat atatia impietriti inainte: Niciodata n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta! (In 7, 46). Asa cum este scris si in Faptele Apostolilor, in capitolul 4 despre cei dintai care au venit la credinta si au ascultat pentru prima data Cuvantul lui Dumnezeu din gura Sfintilor Apostoli, despre marturisirea pe care o aduceau plini de har si plini de putere despre Acest Iisus Rastignit, in fata Caruia se pleca orice genunchi si-n fata Caruia se supunea orice duh de impotrivire i nimeni nu avea nici o putere impotriva adevarului cu care El lucra atat de minunat in sufletul fiecaruia dintre cei ce ascultau Cuvintele Vietii Vesnice ce rasunau in mijlocul lor.
Am vrea sa citim doua versete din Faptele Apostolilor: Multimea celor ce crezusera era o inima si un suflet. Niciunul nu zicea ca averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obste. Apostolii marturiseau cu multa putere despre invierea Domnului Iisus. i un mare har era peste toti (Fapte 4, 32-33).
Pe drept cuvant, in vremea noastra si in zilele pe care le traim noi acum, sa ne transpunem si noi in acele clipe ale vietii traite de primii nostri frati crestini care pentru prima data au auzit din gura Sfintilor Apostoli vorbindu-se despre Iisus Hristos cel Rastignit. Se spune despre ei ca miile si multimile cand au ascultat si L-au primit pe Hristos in inimile lor au fost si au devenit o inima si un suflet. i ca fapt adeverit puternic al acestui lucru este: Niciunul nu zicea ca averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obste .
Sa ne uitam putin in urma la primii nostri frati crestini care pentru prima data au auzit si au ascultat, si au privit tinta la Iisus cel Rastignit. Nu la un oarecare Iisus despre care mai pot vorbi unii oameni, ci la Iisus cel Rastignit, despre Care Sfantul Apostol Pavel vorbea atat de minunat el, ucenicul care, dupa ce a fost chemat, a fost trimis apoi neamurilor, sa vorbeasca despre venirea Imparatiei lui Dumnezeu: Nu vreau sa stiu altceva intre voi, fratilor, decat pe Iisus Hristos si pe El Rastignit .
Sfantul Apostol Pavel mai adauga plin de o smerenie sfanta: Eu insumi, cand am venit in mijlocul vostru, eram slab, eram fricos si plin de cutremur, pentru ca am vrut ca taina lui Dumnezeu sa va fie marturisita nu cu o intelepciu ne stralucita omeneasca, ci ea sa va fie marturisita si sa fie intemeiata pe puterea si pe Duhul lui Dumnezeu . i ma opresc la cuvantul acesta, la multimea celor dintai care au crezut si care au ascultat cuvintele acestea ale Sfintelor Scripturi: Apostolii marturiseau cu multa putere despre Invierea Domnului Iisus. i un mare har era peste toti (Fapte 4, 33).
Revin la acest lucru pe care l-am spus mai inainte: Un mare har era peste toti! Ne intrebam si noi, desi noi nu suntem cati erau ei atunci Dar Acelasi Har si Acelasi Izvor de Viata ne hraneste si pe noi. Aceleasi Izvoare din care curgeau si atunci peste cei dintai crestini, peste miile care ascultau si credeau in marturisirea adusa de apostoli.
Apostolii, cu toata puterea, Il marturiseau pe Iisus Hristos cel Rastignit si un mare har era peste toti i peste cei tineri, si peste cei batrani i peste cei bogati, si peste cei saraci i peste cei invatati, si peste cei neinvatatiToti erau cuprinsi si invaluiti in Harul acesta al lui Dumnezeu, in asa fel, incat fiecare dintre ei nu mai spunea nici casa mea , nici masa mea , nici ogorul meu , nici pamantul meu , nici banii mei caci toti aveau toate din belsug si niciunii dintre ei nu duceau lipsa de nimic.
Haideti sa ne intrebam fiecare dintre noi si sa patrundem in starea noastra cea sufleteasca! Cat de departe suntem noi fata de primii nostri frati crestini! Fata de cei care au primit pentru prima data, in mod atat de cutremurator, marturisirea Sfintilor Apostoli si peste care harul lui Dumnezeu totdeauna se varsa din belsug.
M-am intrebat, stand si aseara si ascultand Cuvantul M-am intrebat cutremurat si astazi Sa privim la felul adunarilor primilor nostri frati crestini si la adunarile noastre de astaziPe drept cuvant, poetul nostru scump spune:Sa fie oare toate acestea in zadar?Sunt minti prea mult uscate,ori sunt prea mari pacate,de nu mai este har? M-am intrebat si aseara si ma intreb si acum: De ce? i sa ne intrebam fiecare: in casele noastre, in adunarile noastre acolo unde suntem fiecare pusi sa lucram oare chiar asa sa fie? Sa se implineasca chiar in viata noastra si chiar cu noi acest cuvant atat de greu, acest adevar atat de cutremurator? Sa fie prea mari pacate in viata noastra? Pentru ca, ce altceva poate sa alunge harul lui Dumnezeu dintre noi?In vremurile dintai, cand harul lui Dumnezeu era revarsat din belsug peste miile care ascultau Cuvantul Sau, in asa fel, incat chiar si vrajmasii marturiseau in vremile dintai, cand si apostolii marturiseau cu toata puterea si indrazneala Cuvantul lui Dumnezeu atunci un mare har era peste toti!De ce, cand ne ridicam in adunare, suntem asa de lipsiti de putere, de har? De ce, cand ne rugam si cand ne intalnim intre noi cateva sute de frati, simtim ca lipseste din sufletul nostru, de atatea ori, harul acesta al lui Dumnezeu? Harul de care primii nostri frati crestini se bucurau atat de mult si care ii facea sa spuna ca nu mai au nevoie nici de casa, nici de hrana, nici de masa Pentru ca ei aveau atunci de toate, caci toti erau una: o inima si un suflet .
As vrea...
Oricat de impietrita ar fi inima noastra, oricare ar fi gandul cu care am venit aici, trebuie sa ajungem sa strigam si noi cum au mai strigat atatia impietriti inainte: Niciodata n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta! (In 7, 46). Asa cum este scris si in Faptele Apostolilor, in capitolul 4 despre cei dintai care au venit la credinta si au ascultat pentru prima data Cuvantul lui Dumnezeu din gura Sfintilor Apostoli, despre marturisirea pe care o aduceau plini de har si plini de putere despre Acest Iisus Rastignit, in fata Caruia se pleca orice genunchi si-n fata Caruia se supunea orice duh de impotrivire i nimeni nu avea nici o putere impotriva adevarului cu care El lucra atat de minunat in sufletul fiecaruia dintre cei ce ascultau Cuvintele Vietii Vesnice ce rasunau in mijlocul lor.
Am vrea sa citim doua versete din Faptele Apostolilor: Multimea celor ce crezusera era o inima si un suflet. Niciunul nu zicea ca averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obste. Apostolii marturiseau cu multa putere despre invierea Domnului Iisus. i un mare har era peste toti (Fapte 4, 32-33).
Pe drept cuvant, in vremea noastra si in zilele pe care le traim noi acum, sa ne transpunem si noi in acele clipe ale vietii traite de primii nostri frati crestini care pentru prima data au auzit din gura Sfintilor Apostoli vorbindu-se despre Iisus Hristos cel Rastignit. Se spune despre ei ca miile si multimile cand au ascultat si L-au primit pe Hristos in inimile lor au fost si au devenit o inima si un suflet. i ca fapt adeverit puternic al acestui lucru este: Niciunul nu zicea ca averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obste .
Sa ne uitam putin in urma la primii nostri frati crestini care pentru prima data au auzit si au ascultat, si au privit tinta la Iisus cel Rastignit. Nu la un oarecare Iisus despre care mai pot vorbi unii oameni, ci la Iisus cel Rastignit, despre Care Sfantul Apostol Pavel vorbea atat de minunat el, ucenicul care, dupa ce a fost chemat, a fost trimis apoi neamurilor, sa vorbeasca despre venirea Imparatiei lui Dumnezeu: Nu vreau sa stiu altceva intre voi, fratilor, decat pe Iisus Hristos si pe El Rastignit .
Sfantul Apostol Pavel mai adauga plin de o smerenie sfanta: Eu insumi, cand am venit in mijlocul vostru, eram slab, eram fricos si plin de cutremur, pentru ca am vrut ca taina lui Dumnezeu sa va fie marturisita nu cu o intelepciu ne stralucita omeneasca, ci ea sa va fie marturisita si sa fie intemeiata pe puterea si pe Duhul lui Dumnezeu . i ma opresc la cuvantul acesta, la multimea celor dintai care au crezut si care au ascultat cuvintele acestea ale Sfintelor Scripturi: Apostolii marturiseau cu multa putere despre Invierea Domnului Iisus. i un mare har era peste toti (Fapte 4, 33).
Revin la acest lucru pe care l-am spus mai inainte: Un mare har era peste toti! Ne intrebam si noi, desi noi nu suntem cati erau ei atunci Dar Acelasi Har si Acelasi Izvor de Viata ne hraneste si pe noi. Aceleasi Izvoare din care curgeau si atunci peste cei dintai crestini, peste miile care ascultau si credeau in marturisirea adusa de apostoli.
Apostolii, cu toata puterea, Il marturiseau pe Iisus Hristos cel Rastignit si un mare har era peste toti i peste cei tineri, si peste cei batrani i peste cei bogati, si peste cei saraci i peste cei invatati, si peste cei neinvatatiToti erau cuprinsi si invaluiti in Harul acesta al lui Dumnezeu, in asa fel, incat fiecare dintre ei nu mai spunea nici casa mea , nici masa mea , nici ogorul meu , nici pamantul meu , nici banii mei caci toti aveau toate din belsug si niciunii dintre ei nu duceau lipsa de nimic.
Haideti sa ne intrebam fiecare dintre noi si sa patrundem in starea noastra cea sufleteasca! Cat de departe suntem noi fata de primii nostri frati crestini! Fata de cei care au primit pentru prima data, in mod atat de cutremurator, marturisirea Sfintilor Apostoli si peste care harul lui Dumnezeu totdeauna se varsa din belsug.
M-am intrebat, stand si aseara si ascultand Cuvantul M-am intrebat cutremurat si astazi Sa privim la felul adunarilor primilor nostri frati crestini si la adunarile noastre de astaziPe drept cuvant, poetul nostru scump spune:Sa fie oare toate acestea in zadar?Sunt minti prea mult uscate,ori sunt prea mari pacate,de nu mai este har? M-am intrebat si aseara si ma intreb si acum: De ce? i sa ne intrebam fiecare: in casele noastre, in adunarile noastre acolo unde suntem fiecare pusi sa lucram oare chiar asa sa fie? Sa se implineasca chiar in viata noastra si chiar cu noi acest cuvant atat de greu, acest adevar atat de cutremurator? Sa fie prea mari pacate in viata noastra? Pentru ca, ce altceva poate sa alunge harul lui Dumnezeu dintre noi?In vremurile dintai, cand harul lui Dumnezeu era revarsat din belsug peste miile care ascultau Cuvantul Sau, in asa fel, incat chiar si vrajmasii marturiseau in vremile dintai, cand si apostolii marturiseau cu toata puterea si indrazneala Cuvantul lui Dumnezeu atunci un mare har era peste toti!De ce, cand ne ridicam in adunare, suntem asa de lipsiti de putere, de har? De ce, cand ne rugam si cand ne intalnim intre noi cateva sute de frati, simtim ca lipseste din sufletul nostru, de atatea ori, harul acesta al lui Dumnezeu? Harul de care primii nostri frati crestini se bucurau atat de mult si care ii facea sa spuna ca nu mai au nevoie nici de casa, nici de hrana, nici de masa Pentru ca ei aveau atunci de toate, caci toti erau una: o inima si un suflet .
As vrea...
