Pastorala Patriarhului Daniel de Sfintele Paşti 2024: Prin învierea Sa, Hristos vindecă pe om de moarte şi de stricăciune
Hristos a inviat! Precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia (1 Corinteni 15, 22) Preacuviosi si Preacucernici Parinti, Iubiti frati si surori in Domnul1, In fiecare an, Biserica Ortodoxa Romana trateaza duhovniceste, teologic si filantropic una dintre temele pe care le considera prioritare in pastoratie. Daca anul trecut in centrul preocuparilor noastre misionare []Hristos a inviat!Precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia (1 Corinteni 15, 22)Preacuviosi si Preacucernici Parinti,Iubiti frati si surori in Domnul1,In fiecare an, Biserica Ortodoxa Romana trateaza duhovniceste, teologic si filantropic una dintre temele pe care le considera prioritare in pastoratie. Daca anul trecut in centrul preocuparilor noastre misionare si cultural-sociale a fost pastoratia persoanelor varstnice, este firesc ca anul acesta sa continuam lucrarea aceasta, aprofundand tot mai mult, in cuvant si fapta, pastoratia si ingrijirea bolnavilor. In acest sens, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a proclamat anul 2024 drept Anul omagial al pastoratiei si ingrijirii bolnavilor si Anul comemorativ al tuturor Sfintilor tamaduitori fara de arginti (fara plata).
In Sfanta Scriptura, boala este inteleasa, in primul rand, ca o alterare a sanatatii, iar, din acest punct de vedere, ea poate cuprinde atat infirmitati ale sufletului, cat si ale trupului. In Vechiul Testament, in general in Psalmi, gasim cereri, strigate de vindecare. Psalmistul cere ca Dumnezeu sa-l vindece de neputinte: Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt; vindeca-ma, Doamne, ca s-au tulburat oasele mele (Psalmul 6, 2).
Alta data, psalmistul constata cum ii slabesc puterile organismului, cum viata i se apropie de moarte, cum trece fiinta umana: Ca s-au stins ca fumul zilele mele si oasele mele ca uscaciunea s-au facut (Psalmul 101, 4). De aici constatarea nevoii existentiale de vindecare nu numai de boala, ci si de moarte: Cuprinsu-m-au durerile mortii, primejdiile iadului m-au gasit; necaz si durere am aflat, si numele Domnului am chemat: O, Doamne, izbaveste sufletul meu! (Psalmul 114, 3-4).
Minunile vindecarilor confirma predica lui Hristos, puterea si prezenta Lui in lumeDomnul Iisus Hristos este prezentat inca din Vechiul Testament ca fiind Cel Care a asumat neputintele, bolile si suferintele noastre. Astfel, Profetul Isaia spune: El fusese strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mantuirea noastra si prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat (Isaia 53, 5).
Cu alte cuvinte, Profetul Isaia spune ca Mesia-Hristos nu este doar Unul Care vindeca, ci Unul Care sufera si vindeca, in acelasi timp, Unul Care ia asupra Sa su ferintele si bolile umanitatii intregi. El Se identifica cu natura umana slabita prin pacat, desi nu are pacat; El nu vindeca din exterior, ci din interior. Vindecarea Sa este, in primul rand, compasiune, adica impreuna-patimire cu oamenii suferinzi.
In Noul Testament, bolnavii cer vindecare de la Domnul Iisus Hristos, iar ucenicii Lui vindeca si ei, insa cu puterea data lor de Dumnezeu. In Sfintele Evanghelii vedem cat de importanta este activitatea de vindecare a Domnului Iisus Hristos. El nu doar predica, ci asa cum spune Evanghelia: Iisus strabatea toate cetatile si satele, invatand in sinagogile lor, propovaduind Evanghelia Imparatiei si vindecand toata boala si toata neputinta in popor (Matei 9, 35). Intotdeauna in jurul lui Iisus se aflau oameni care veneau la El pentru vindecare sufleteasca si trupeasca.
Numarul mare al vindecarilor din Sfintele Evanghelii ne arata cat de importanta era vindecarea pentru misiunea lui Iisus in lume. Intr-un anume sens, vindecarea insasi confirma predica Lui, un mod de a proclama puterea si prezenta plina de compasiune a lui Dumnezeu-Omul intre oameni. De pilda, in Evanghelii, Domnul Iisus Hristos vindeca: un lepros (cf. Matei 8, 2-4; Marcu 1, 40-45 si Luca 5, 12-15); sluga sutasului in Capernaum (cf. Matei 8, 5-13); soacra lui Petru (cf. Matei 8, 14-15 si Marcu 1, 29-31); cei doi demonizati din tinutul Gadarei (cf. Matei 8, 28-34); slabanogul din Capernaum (cf. Matei 9, 1-8); doi orbi si un mut din Capernaum (cf. Matei 9, 27-35); un lunatic (cf. Matei 17, 14-23); fiica femeii cananeence (cf. Matei 15, 21-28); orbul din Betsaida (cf. Marcu 8, 22-26); o femeie care de doisprezece ani avea curge re de sange (cf. Luca 7, 11-16); femeia garbova (cf. Luca 13, 10-17); cei zece leprosi (cf. Luca 17, 12-19); orbul din Ierihon (cf. Luca 18, 35-43); slabanogul de la scaldatoarea Vitezda (cf. Ioan 5, 1-15); orbul din nastere (cf. Ioan 9, 1-38). De asemenea, Domnul Hristos savarseste si trei minuni de inviere din morti, si anume inviaza pe: fiul vaduvei din Nain (cf. Luca 7, 11-16), fiica lui Iair (cf. Luca 8, 41-56) si pe Lazar din Betania, prietenul Sau (cf. Ioan 11, 1-44).
Vindecarile pe care Domnul Iisus Hristos le savarseste arata iubirea Sa smerita si milostiva fata de oameni, dar aceste vindecari au si un sens profetic, si anume ele sunt inaugurarea sau inceputul Imparatiei lui Dumnezeu in lume sau inceputul unei vindecari finale, care se va realiza intr-un cer nou si un pamant nou, in care nu va mai fi lacrima si moarte (cf. Apocalipsa 21, 1-4), pentru ca Invierea de obste va fi vindecarea definitiva a tuturor oamenilor de moarte si de stricaciune.
Vindecarea de boli nu este ultimul scop al venirii Domnului pe pamant, ci vindecarea de pacat si moarteAdesea, iertarea pacatelor este inceputul sau temelia vindecarilor pe care le savarseste Domnul Iisus Hristos. Slabanogului sau paraliticului din Capernaum, Domnul Hristos ii spune mai intai: Indrazneste, fiule! Iertate sunt pacatele tale! (Matei 9, 2). i apoi ii spune: Ia-ti patul tau si mergi la casa ta (Matei 9, 6).
Iertarea pacatelor este ea insasi o vindecare a sufletului, pentru ca boala cea mai profunda a sufletului este pacatul. Pacatul inseamna despartirea omului de Dumnezeu, ruperea comuniunii sau caderea din comuniunea de iubire a omului cu Dumnezeu, prin neascultarea protoparintilor nostri Adam si Eva. Hristos a vindecat pacatul stramosilor nostri prin ascultare pana la moarte, pe cruce (cf. Filipeni 2, 8).
In lucrarea Domnului nostru Iisus Hristos, vindecarea de o boala trecatoare nu este totul si nu este ultimul scop al venirii Lui in lume, ci vindecarea de pacat si de moarte, prin Inviere, daruind oamenilor viata vesnica.
Iubiti credinciosi si credincioase,In timpul vietii Sale pamantesti, de la Nasterea Sa in Betleem pana la Inaltarea Sa la cer pe Muntele Maslinilor, Hristos-Domnul, prin tot ceea ce este El ca Dumnezeu Om, prin tot ceea ce invata si face, de fapt vindeca si innoieste, sfinteste si inalta firea noastra omeneasca, pentru ca uneste vointa umana cu vointa divina, implinind voia lui Dumnezeu-Tatal, prin smerita ascultare si daruire de sine, intru iubire fata de Dumnezeu si fata de oameni. Cel care l-a facut pe om [] Se face El Insusi patimitor, pentru a vindeca patimile noastre prin Patima Sa; si astfel desfiintand in trupul Sau patimile noastre care intrecusera orice masura, in marea Sa iubire de oameni reinnoieste in Duhul puterile sufletului nostru ne invata Sfantul Maxim Marturisitorul2.
Sfintii Apostoli, la fel ca Domnul Iisus Hristos, cand vindeca trupul si sufletul, o fac tot ca un gest profetic al mantuirii, in vederea vindecarii finale, desavarsite si definitive. Ceea ce trebuie sa remarcam insa este faptul ca ucenicii nu vindeca pe cei bolnavi cu puterea proprie, ci in numele lui Iisus, adica ei sunt purtatori ai vindecarii, ca unii care au primit darul vindecarii, insa nu sunt ei izvorul vindecarii, ci Mantuitorul Hristos, Care este Viata insasi, adica Viata vesnica. El are viata in Sine ca si Tatal si o daruieste cui voieste El (cf. Ioan 5, 26). Iisus Hristos nu este doar Cel inviat, ci si Invierea Eu...
In Sfanta Scriptura, boala este inteleasa, in primul rand, ca o alterare a sanatatii, iar, din acest punct de vedere, ea poate cuprinde atat infirmitati ale sufletului, cat si ale trupului. In Vechiul Testament, in general in Psalmi, gasim cereri, strigate de vindecare. Psalmistul cere ca Dumnezeu sa-l vindece de neputinte: Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt; vindeca-ma, Doamne, ca s-au tulburat oasele mele (Psalmul 6, 2).
Alta data, psalmistul constata cum ii slabesc puterile organismului, cum viata i se apropie de moarte, cum trece fiinta umana: Ca s-au stins ca fumul zilele mele si oasele mele ca uscaciunea s-au facut (Psalmul 101, 4). De aici constatarea nevoii existentiale de vindecare nu numai de boala, ci si de moarte: Cuprinsu-m-au durerile mortii, primejdiile iadului m-au gasit; necaz si durere am aflat, si numele Domnului am chemat: O, Doamne, izbaveste sufletul meu! (Psalmul 114, 3-4).
Minunile vindecarilor confirma predica lui Hristos, puterea si prezenta Lui in lumeDomnul Iisus Hristos este prezentat inca din Vechiul Testament ca fiind Cel Care a asumat neputintele, bolile si suferintele noastre. Astfel, Profetul Isaia spune: El fusese strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mantuirea noastra si prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat (Isaia 53, 5).
Cu alte cuvinte, Profetul Isaia spune ca Mesia-Hristos nu este doar Unul Care vindeca, ci Unul Care sufera si vindeca, in acelasi timp, Unul Care ia asupra Sa su ferintele si bolile umanitatii intregi. El Se identifica cu natura umana slabita prin pacat, desi nu are pacat; El nu vindeca din exterior, ci din interior. Vindecarea Sa este, in primul rand, compasiune, adica impreuna-patimire cu oamenii suferinzi.
In Noul Testament, bolnavii cer vindecare de la Domnul Iisus Hristos, iar ucenicii Lui vindeca si ei, insa cu puterea data lor de Dumnezeu. In Sfintele Evanghelii vedem cat de importanta este activitatea de vindecare a Domnului Iisus Hristos. El nu doar predica, ci asa cum spune Evanghelia: Iisus strabatea toate cetatile si satele, invatand in sinagogile lor, propovaduind Evanghelia Imparatiei si vindecand toata boala si toata neputinta in popor (Matei 9, 35). Intotdeauna in jurul lui Iisus se aflau oameni care veneau la El pentru vindecare sufleteasca si trupeasca.
Numarul mare al vindecarilor din Sfintele Evanghelii ne arata cat de importanta era vindecarea pentru misiunea lui Iisus in lume. Intr-un anume sens, vindecarea insasi confirma predica Lui, un mod de a proclama puterea si prezenta plina de compasiune a lui Dumnezeu-Omul intre oameni. De pilda, in Evanghelii, Domnul Iisus Hristos vindeca: un lepros (cf. Matei 8, 2-4; Marcu 1, 40-45 si Luca 5, 12-15); sluga sutasului in Capernaum (cf. Matei 8, 5-13); soacra lui Petru (cf. Matei 8, 14-15 si Marcu 1, 29-31); cei doi demonizati din tinutul Gadarei (cf. Matei 8, 28-34); slabanogul din Capernaum (cf. Matei 9, 1-8); doi orbi si un mut din Capernaum (cf. Matei 9, 27-35); un lunatic (cf. Matei 17, 14-23); fiica femeii cananeence (cf. Matei 15, 21-28); orbul din Betsaida (cf. Marcu 8, 22-26); o femeie care de doisprezece ani avea curge re de sange (cf. Luca 7, 11-16); femeia garbova (cf. Luca 13, 10-17); cei zece leprosi (cf. Luca 17, 12-19); orbul din Ierihon (cf. Luca 18, 35-43); slabanogul de la scaldatoarea Vitezda (cf. Ioan 5, 1-15); orbul din nastere (cf. Ioan 9, 1-38). De asemenea, Domnul Hristos savarseste si trei minuni de inviere din morti, si anume inviaza pe: fiul vaduvei din Nain (cf. Luca 7, 11-16), fiica lui Iair (cf. Luca 8, 41-56) si pe Lazar din Betania, prietenul Sau (cf. Ioan 11, 1-44).
Vindecarile pe care Domnul Iisus Hristos le savarseste arata iubirea Sa smerita si milostiva fata de oameni, dar aceste vindecari au si un sens profetic, si anume ele sunt inaugurarea sau inceputul Imparatiei lui Dumnezeu in lume sau inceputul unei vindecari finale, care se va realiza intr-un cer nou si un pamant nou, in care nu va mai fi lacrima si moarte (cf. Apocalipsa 21, 1-4), pentru ca Invierea de obste va fi vindecarea definitiva a tuturor oamenilor de moarte si de stricaciune.
Vindecarea de boli nu este ultimul scop al venirii Domnului pe pamant, ci vindecarea de pacat si moarteAdesea, iertarea pacatelor este inceputul sau temelia vindecarilor pe care le savarseste Domnul Iisus Hristos. Slabanogului sau paraliticului din Capernaum, Domnul Hristos ii spune mai intai: Indrazneste, fiule! Iertate sunt pacatele tale! (Matei 9, 2). i apoi ii spune: Ia-ti patul tau si mergi la casa ta (Matei 9, 6).
Iertarea pacatelor este ea insasi o vindecare a sufletului, pentru ca boala cea mai profunda a sufletului este pacatul. Pacatul inseamna despartirea omului de Dumnezeu, ruperea comuniunii sau caderea din comuniunea de iubire a omului cu Dumnezeu, prin neascultarea protoparintilor nostri Adam si Eva. Hristos a vindecat pacatul stramosilor nostri prin ascultare pana la moarte, pe cruce (cf. Filipeni 2, 8).
In lucrarea Domnului nostru Iisus Hristos, vindecarea de o boala trecatoare nu este totul si nu este ultimul scop al venirii Lui in lume, ci vindecarea de pacat si de moarte, prin Inviere, daruind oamenilor viata vesnica.
Iubiti credinciosi si credincioase,In timpul vietii Sale pamantesti, de la Nasterea Sa in Betleem pana la Inaltarea Sa la cer pe Muntele Maslinilor, Hristos-Domnul, prin tot ceea ce este El ca Dumnezeu Om, prin tot ceea ce invata si face, de fapt vindeca si innoieste, sfinteste si inalta firea noastra omeneasca, pentru ca uneste vointa umana cu vointa divina, implinind voia lui Dumnezeu-Tatal, prin smerita ascultare si daruire de sine, intru iubire fata de Dumnezeu si fata de oameni. Cel care l-a facut pe om [] Se face El Insusi patimitor, pentru a vindeca patimile noastre prin Patima Sa; si astfel desfiintand in trupul Sau patimile noastre care intrecusera orice masura, in marea Sa iubire de oameni reinnoieste in Duhul puterile sufletului nostru ne invata Sfantul Maxim Marturisitorul2.
Sfintii Apostoli, la fel ca Domnul Iisus Hristos, cand vindeca trupul si sufletul, o fac tot ca un gest profetic al mantuirii, in vederea vindecarii finale, desavarsite si definitive. Ceea ce trebuie sa remarcam insa este faptul ca ucenicii nu vindeca pe cei bolnavi cu puterea proprie, ci in numele lui Iisus, adica ei sunt purtatori ai vindecarii, ca unii care au primit darul vindecarii, insa nu sunt ei izvorul vindecarii, ci Mantuitorul Hristos, Care este Viata insasi, adica Viata vesnica. El are viata in Sine ca si Tatal si o daruieste cui voieste El (cf. Ioan 5, 26). Iisus Hristos nu este doar Cel inviat, ci si Invierea Eu...
