Cine poate batjocori biserica
Cand a intrat pacatul in lume atingand inima lui Adam, intre celelalte urmari nefaste s-a inscris si acuzarea lui Dumnezeu ca principalul vinovat al calcarii poruncii divine. Cand Adam si-a argumentat ascunderea de la fata lui Dumnezeu, zicandu-I: Femeia pe care mi-ai dat-o sa fie cu mine, aceea mi-a dat din pom si am mancat []Cand a intrat pacatul in lume atingand inima lui Adam, intre celelalte urmari nefaste s-a inscris si acuzarea lui Dumnezeu ca principalul vinovat al calcarii poruncii divine. Cand Adam si-a argumentat ascunderea de la fata lui Dumnezeu, zicandu-I: Femeia pe care mi-ai dat-o sa fie cu mine, aceea mi-a dat din pom si am mancat (Facere 3, 12), el Ii dadea de fapt o palma lui Dumnezeu pentru neputinta Acestuia de a-i fi oferit un ajutor mai potrivit decat Eva cea care l-a imbiat cu fructul oprit.
De atunci, toti urmasii lui Adam au ascunsa in firea lor, din cauza pacatului stramosesc in care se nasc, aceasta predispozitie de a ridica glasul impotriva lui Dumnezeu, de a se socoti pe sine drepti si de a aseza vina lor pe umerii lui Dumnezeu. In mii de forme, pana la cele mai diversificate injuraturi etc., pumnul ridicat impotriva Cerului penduleaza fara incetare din ascunzatorile tenebre ale pamantului.
A-ti vedea pacatele si a te socoti singurul vinovat pentru savarsirea lor, acesta este apanajul Sfintilor. Pe masura ce-ti recunosti pacatele, invinovatindu-te pentru ele, in aceeasi masura pornirea fireasca de a batjocori pe Dumnezeu este tot mai inlantuita si lipsita de actiune. Aceasta este calea desavarsirii si pe ea suntem chemati sa pornim, avand inaintea noastra norul marturiilor Sfintilor lui Dumnezeu.
Cand Mantuitorul a intrat in casa fariseului ca sa manance paine si femeia cea pacatoasa din oras tocmai venise si ea sa-si spovedeasca pacatele inaintea Domnului (Luca 7, 36-50), in inima fariseului au inceput sa misune gandurile cele rele asupra Invatatorului: Acesta, de-ar fi prooroc, ar sti cine e si ce fel e femeia care se atinge de El, ca este pacatoasa (39). Vedeti urmarea fireasca a pacatului adamic cum se manifesta? Dar de ce a gandit fariseul acestea in inima sa? Pentru ca el nu si-a vazut pacatele in praful de...
De atunci, toti urmasii lui Adam au ascunsa in firea lor, din cauza pacatului stramosesc in care se nasc, aceasta predispozitie de a ridica glasul impotriva lui Dumnezeu, de a se socoti pe sine drepti si de a aseza vina lor pe umerii lui Dumnezeu. In mii de forme, pana la cele mai diversificate injuraturi etc., pumnul ridicat impotriva Cerului penduleaza fara incetare din ascunzatorile tenebre ale pamantului.
A-ti vedea pacatele si a te socoti singurul vinovat pentru savarsirea lor, acesta este apanajul Sfintilor. Pe masura ce-ti recunosti pacatele, invinovatindu-te pentru ele, in aceeasi masura pornirea fireasca de a batjocori pe Dumnezeu este tot mai inlantuita si lipsita de actiune. Aceasta este calea desavarsirii si pe ea suntem chemati sa pornim, avand inaintea noastra norul marturiilor Sfintilor lui Dumnezeu.
Cand Mantuitorul a intrat in casa fariseului ca sa manance paine si femeia cea pacatoasa din oras tocmai venise si ea sa-si spovedeasca pacatele inaintea Domnului (Luca 7, 36-50), in inima fariseului au inceput sa misune gandurile cele rele asupra Invatatorului: Acesta, de-ar fi prooroc, ar sti cine e si ce fel e femeia care se atinge de El, ca este pacatoasa (39). Vedeti urmarea fireasca a pacatului adamic cum se manifesta? Dar de ce a gandit fariseul acestea in inima sa? Pentru ca el nu si-a vazut pacatele in praful de...
