Nenumarate erau surorile colportoare de carti si foi si chiar misionare cu cuvantul scris si vorbit, dar mai ales cu fapta. Prin adunari, pe trenuri, prin sate, pe la munca lor, ele erau niste harnice semanatoare ale Cuvantului lui Dumnezeu Peste serile din saptamana coseau si impleteau haine pentru orfani si saraci. In serile zilelor de []Nenumarate erau surorile colportoare de carti si foi si chiar misionare cu cuvantul scris si vorbit, dar mai ales cu fapta. Prin adunari, pe trenuri, prin sate, pe la munca lor, ele erau niste harnice semanatoare ale Cuvantului lui DumnezeuPeste serile din saptamana coseau si impleteau haine pentru orfani si saraci.

In serile zilelor de post si rugaciune erau totdeauna in cel mai mare numar la ceasul rugaciunii si citirii din Cuvantul Sfant.

In lucrarile trebuitoare prin biserici, ele erau totdeauna gata sa ajute cu mainile si cu bratul lor.

Coseau steaguri pentru adunarile fratesti, cercetau bolnavii si spitalele, pregateau daruri pentru cei inchisi si mai cate altele pentru a implini cu scumpatate Cuvantul Mantuitorului si indemnurile sufletului lor ales si evlavios. Asa cum le indrumau frumoasele invataturi din cartile si foile Oastei.

Statornicia in credinta si in ascultare de Domnul a fost una dintre frumoasele comori ale sufletului surorilor noastre. De multe ori ne-am gandit la aceasta mare virtute pe care putini credinciosi o au.

La inceput, cand vremile erau linistite si libere, cand pe calea Domnului erau doar petreceri duhovnicesti si bucurii sfinte, multe mii de suflete de barbati si de femei au inceput sa umble dupa Domnul si sa vina ca sa ospateze la mesele dragostei fratesti.

Insa ceva mai tarziu cand a inceput sa se apropie de Domnul Iisus si de Lucrarea Sa calea Crucii, Ghetsimanii, aprozii, iudele, caiafele, spinii si cuiele Golgotei in cea mai mare parte, doar surorile s-au dovedit mai curajoase si mai statornice.

Dintre ucenici, cei mai multi s-au risipit; dar dintre ucenice, cele mai multe au ramas. Intocmai ca pe timpul Patimilor Mantuitorului.

Noi nu vom uita niciodata acest adevar pe care l-am trait zguduitor am mai spus candva acest lucru:Surori de cruce si rasplataSurori de cruce si rasplata, insotitoare-n plans si har,partase-aceleiasi credinte, jertfind aceluiasi altar cinstire-n veci indreptatita si semn al sfintei pretuiri,recunostinta noastra, voua, v-aduce-adancile-i simtiri.

Voi ati purtat cu noi alaturi povara luptei lui Hristos,dar voi ati dus, desi mai slabe ca multi, solia mai frumos.

Voi n-ati tradat rupand Lucrarea cu duh potrivnic si-ngamfat,nici n-ati vandut pe frati, ca Iuda, pe ban strain si vinovat,nici n-ati adus prilej de certuri, de dezbinari si poticniri ci-ati plans cu suflet plin de jale in ceasul grelelor loviri!Voi n-ati schimbat invatatura smintind credinta nimanui,ci L-ati urmat mereu pe Domnul, statornice-ascultarii Lui.

Voi n-ati luat o alta cale calcand intaiul legamant,decat putine, cand ori ravna, ori vina altora v-a-nfrant!Ati stat in rugaciuni si-n jertfa cu duhul strans si-ndurerat,rabdand, statornice-n credinta, cand multi viteji s-au lepadat.

Iar pentru toata jertfa voastra si pentru tot ce-ati patimitvoi nu v-ati laudat la nimeni nici vreo rasplata n-ati voit.

O, scumpe suflete chemate de-Acelasi Duh, spre-Acelasi el,Hristos sa binecuvanteze iubirea ce-o suiti spre El!El, Care v-a chemat, alaturi de noi, pe calea sfintei vieti,sa creasca si-n noi o credinta, cu-a voastra de acelasi pret,cu-acelasi rod si duh statornic, cu-acelasi mers si chip frumos sa ne-ncunune-odata crucea cu-aceleasi rasplatiri, Hristos.

Ce minunat a scris despre aceste lucruri si Parintele Iosif, ca o profetie si ca o marturisire de recunostinta pentru toate sufletele acestea de aur ceresc surorile noastre carora le suntem si noi atat de indatorati. i pentru care, am mai spus, trebuie sa multumim totdeauna lui Dumnezeu ca le-a lasat pe pamant.

Iata ce scrie Parintele Iosif despre statornicia sfintelor surori din zilele Patimilor Domnului si din veacurile patimilor Bisericii Sale, ca un indemn pentru cele din zilele Patimilor...