Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula Hristos S-a inaltat! Iata ca ne-a ingaduit Dumnezeu, din Vinerea in care erau tulburate cele mai de jos al pamantului si ne sopteau mortii ca a intrat Hristos sa zdrobeasca lantul cu care am fost legati, ne-a ingaduit sa vedem sfanta zi a Invierii si sa ne bucuram toti, []Pr. conf. univ. dr. Constantin NeculaHristos S-a inaltat! Iata ca ne-a ingaduit Dumnezeu, din Vinerea in care erau tulburate cele mai de jos al pamantului si ne sopteau mortii ca a intrat Hristos sa zdrobeasca lantul cu care am fost legati, ne-a ingaduit sa vedem sfanta zi a Invierii si sa ne bucuram toti, plangand si strigand unul catre celalalt ca: Hristos a inviat din morti / Cu moartea pe moarte calcand / si celor din mormanturi / Viata daruindu-le. A urmat apoi lectia pe care Dumnezeu a randuit, prin Biserica, s-o primim fiecare dintre noi, pentru ca nu ne-a lasat Dumnezeu fara cuvantul Lui si fara dragostea Lui nici in trecerea celor patruzeci de zile, de la sfanta zi a Invierii pana, iata, in Joia aceasta minunata a Inaltarii Domnului. Ne-a daruit, mai intai, pilda de credinta a lui Toma, mai apoi bucuria in intampinarea Domnului a femeilor mironosite; ne-a invatat mai apoi, deodata cu slabanogul, ca avem om care sa ne arunce in scaldatoarea Vitezda, care este Biserica, scaldatoarea cea cu sapte pridvoare ale Sfintelor Taine, care ne este data fiecaruia dintre noi spre a ne intari credinta in Dumnezeu. Am fost mai apoi in Samaria, sa invatam din putul gandirii lui Dumnezeu ca nu mai este noua a ne inchina oriunde si oricum, ci numai in Duh si in Adevar; iar mai apoi, iata, in Duminica ce abia a trecut, Dumnezeu ne-a invatat ca trebuie sa ne spalam in apa cea sfanta a Botezului, pentru ca tot ceea ce inseamna zgura pacatelor sa piara de pe ochii nostri, sa vedem Lumina lumii, Lumina cea adevarata care este Domnul si Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos.

N-am fi avut cuvinte sa rostim astazi despre InaltareaDomnului si, daca laolalta ne-am pune toti sa creem cate un acatist fiecare in parte, tot n am da slava, cum se cuvine, acestei minuni care implineste in ea toate proorocirile Vechiului Testament cu privire la Mesia, la Cel ce avea sa vina pentru mantuirea lumii. Acum suntem siguri ca Iisus Hristos este Dumnezeu. i mai cu seama suntem siguri inca o data, pentru ca, dupa Invierea Lui, iata-L, cerurile s-au deschis si apostolii L-au vazut inaltandu-Se, binecuvantand cu amandoua mainile si asezandu-Se de-a dreapta Tatalui in vesnicie.

Spuneau profetii Vechiului Testament, mai cu seama Zaharia, ca lucrul acesta se va intampla si toti ii radeau in nas. Spunea Isaia ca se va intampla acest lucru si nimeni nu l-a crezut. Spunea in intelepciunea lui Solomon ca se va intampla, si nimeni nu l-a crezut. A spus-o Domnul Insusi ca se va intampla, si nu L-au crezut decat cativa.

Iata! Astazi toti cei care n-au crezut in Domnul s-au rusinat de El, pentru ca ingerii din ceruri vesteau inaltarea Lui acolo unde ii era locul dintai: de-a dreapta Tatalui. Numai ca ce noutate aduce sarba-toarea de astazi?Aduce noutatea ca firea noastra omeneasca se inalta cu Hristos de-a dreapta Tatalui, acolo unde ii era locul de la Facere. Se reintoarce firea omeneasca in Rai, de-a dreapta Tatalui. Se intoarce firea omeneasca la starea dintai, aceea care nu avea nevoie de Moartea si de Invierea lui Hristos pentru a se pastra curata, daca ar fi pastrat porunca aceea minunata de a nu manca din pomul cunoasterii binelui si a raului, spre a nu vedea moartea.

Astazi cerurile s-au deschis, binevestindu-ne tuturor ca, iata, Domnul S-a asezat de-a dreapta Tatalui. i noi suntem astazi bucurosi, iar bucuria noastra ne face impreuna-partasi cu ucenicii Dom-nului la bucurie. Astazi suntem ucenici ai lui Hristos si apostoli ai Invierii si ai Inaltarii Lui, pentru ca impreuna am fost martorii asezarii Lui de-a dreapta Tatalui si mai cu seama suntem apostoli concomitent cu ei, pentru ca troparul de la strana nu minte niciodata. i troparul ne-a spus astazi ca in bucurie ne facem si noi ucenici ai lui Hristos.

Iata, asadar: cerurile s-au deschis si Fiul lui Dumnezeu a sezut de-a dreapta Tatalui. Haideti sa vedem ce I-a daruit firea omeneasca lui Dumnezeu! A prefatat minunat cantarea Utreniei ca oile cele ratacitoare i-au daruit lui Dumnezeu numai din cele rele. Aduceti-va aminte de Joia Patimilor si de Vinerea Patimilor, cu scuipaturile, cu lovirile, cu umilintele aduse lui Dumnezeu, cu insulitarea lui Dumne-zeu si, mai cu seama, cu rastignirea Lui.

Ce daruieste in schimb Hristos oamenilor? Iata: primul si ultimul gest al lui Dumnezeu catre oameni a fost binecuvantarea. Se inalta Hristos insulitat in coasta, dar mainile Lui binecuvanteaza; Se inalta Hristos de-a dreapta Tatalui, dar este esential ca de acolo, din coasta Lui impunsa, va curge pana la sfarsitul veacurilor Sangele cel de viata datator al Sfintei Liturghii, al Sfintei Impartasiri cu Sangele si Trupul Sau. Se inalta Hristos de-a dreapta Tatalui, aratand ca locul firii umane acesta este: inaltata in binecuvantare de-a dreapta Tatalui.

Minunat lucru a randuit Biserica Ortodoxa Ro-mana mai cu seama, pomenind Eroii Neamului romanesc in aceasta Joie a Inaltarii Domnului. De ce au pomenit-o si de ce au pus-o Parintii Bisericii Ortodoxe Romane, mai cu seama, aceasta sarba-toare a eroilor in aceasta Joie a Inaltarii? Haideti sa luam seama impreuna!Indata dupa Pogorarea Sfantului Duh, tineti minte ca s-a constituit nucleul acela al Bisericii, din care s-au ales si cativa oameni care serveau la mese, dar care aveau si darul predicarii. Unul dintre ei era Arhidiaconul tefan, acela despre care stiti toti ca este primul martir in numele lui Iisus Hristos, pentru ca este si el, asemenea lui Hristos, scos afara din cetate si, pentru ca-L vesteste pe Hristos, este ucis cu pietre. i spune tefan doua lucruri grele. Asemeni lui Hristos pe Cruce: Doamne, spune, nu le socoti, iarta-le lor aceasta, ca nu stiu ce fac ; dar mai spune ceva: Vad cerurile deschizandu-se si pe Fiul lui Dumnezeu stand de-a dreapta Tatalui , semn ca Hristos era acolo.

Vedeti fratiile voastre, este mare diferenta intre Hristos care sade si Hristos care sta; Hristos care sade pe scaunul imparatesc al Judecatii, este Hristos Judecatorul. Hristos care sta si Acela pe care-L vedem in marea majoritate a icoanelor; deci numai partea aceasta de la brau in sus, El sta in picioare in icoana aceea. Hristos care sta este Hristos primitor, Cel care- i primeste prietenii, oaspetii la Cina cea Cereasca.

Ori Sfantul tefan, murind pentru Hristos, moa-re pentru El si pentru nici o alta ideologie decat pentru Invierea lui Hristos. i Hristos il primeste in Imparatia cerurilor. i Hristos stie sa- i primeasca prietenii la Masa cea din Imparatia lui Dumnezeu, la Cina cea vesnic de taina a Imparatiei lui Dum-nezeu.

Acesta este sensul pentru care astazi ne pomenim martirii. Hristos, pe eroii nostri ii primeste in pozitie de drepti. Dumnezeu ii primeste in picioare ca jertfa a prieteniei lor pentru El. Fara indoiala ca eroilor romani, nu pentru ca am vrea noi neaparat sa le punem ceva in plus, Dumnezeu le-a daruit un har deosebit. ineti minte ca una dintre cantarile ce se canta la Inviere este si aceasta: Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Cat de mare trebuie sa fie Dumnezeul romanilor, daca, in ciuda tuturor valurilor imense care s-au abatut peste noi si peste Biserica noastra, am rezistat datorita tocmai acestor mici in imparatia oamenilor, mari in Imparatia lui Dumnezeu, pe care, iata, Dumnezeu i-a invrednicit sa vada cerurile deschizandu-se si pe Fiul lui Dumnezeu sezand de-a dreapta Tatalui! Nimic din ceea ce suntem noi astazi n-am fi fost daca in picioarele Sfintelor Mese n-am fi avut moaste, ale sfintilor, ale martirilor si ale eroilor neamului nostru.

Sunt unii care acum incep sa faca pete pe piele cand ne aud vorbind de neamul romanesc, de Biserica Ortodoxa si de mantuirea sufletelor. Ii deranjeaza pentru ca sunt singurele adevaruri care nu vor pieri niciodata. Pentru ca inaintea lui Dumnezeu ne vom prezenta din Biserica Ortodoxa, ca oameni, membri ai neamului romanesc si sperand, nadajduind in mantuirea noastra.

Iubitilor, nu este lucru putin ca, in istoria sa, Romania s-a invecinat intotdeauna cu dusmani rapaci, care intotdeauna au vrut cate ceva in plus de la noi; le daduse si lor Dumnezeu pamant, ei au vrut mai mult; le-a dat Dumnezeu oameni, ne-au vrut robi; le-adat Dumnezeu o limba, au vrut sa o inrobeasca pe a noastra si...