Undeva, prin Polonia si Ucraina inceputului de secol XIX un cocolos de aluat rafinat si umplut cu cartofi si condimente era extrem de popular. Rafinamentul lui era atipic ghetourilor in care se formase. Avea sa se raspandeasca in toata Europa de Est, devenind mancarea stradala favorita atat a bogatilor, cat si a saracilor, cam ca si covrigii nostri cei de toate zilele, de azi. i avea sa dispara din Europa odata cu exterminarea comunitatii care l-a produs. Maestrii absoluti ai unei mancari cu adanci radacini in Ucraina secolului XVII-XVIII au fost, si inca evreii. Ucrainienii, ii ziceau (knysh), evreii nu s-au lasat mai prejos si au nimit-o , adica tot ... knish, iar polonezii si ale lor comunitati evreiesti din ghetourile marilor orase le-au tinut isonul pana acolo ca, la jumatatea secolului XIX, mirosea a knish pana si sub nasul lui Franz Josef in capitala sa imperiala! Ei ce vreti, doar om era si el si din cate se stie nu suferea de vreo afectiune la nivelul simtului mirosului - avea el alte bube despre care nu facem vorbire acum, asadar cum sa nu-i miroasa? i chiar daca acum nu mai poti gasi nicaieri in Cracovia sau Ucraina, knish, reteta si felul de mancare a supravietuit. Peste Ocean. Unde am si regasit-o intr-o revista culinara de limba idis. i mi-a adus aminte de muzica copilariei, de gustul ei, iar intr-o seara cu oaspeti, am ascuns in sufletul knish-ului nu cartofi cu condimente cum ar fi trebuit, ci de-a dreptul umplutura de pizza spre uimirea musafirilor mei care nu s-au putut decide ce anume mananca. Motiv pentru care seara a continuat cu muzica - klezmer, cum altfel?, - si povesti din stravechiul Kroke. Unele, drept, le-am recladit cu boabe de gand si visare, altora le-am dat viata intr-un joc de reinventare a unei lumi pe care oamenii azi o considera disparuta, iar eu o vad vie. Poate pentru ca atunci cand ridici vioara pe umar, oriunde in lume, chiar si pe zidul Sinagogii Mari din Kazimierz pana si cenusiul devine culoare vie. i ce putea da viata mai multa unei lumi stinse ca stravechiul cantec al acelei lumi, cantec cu care un invatator de scoala si inima veche preda alfabetul: Oyfn Pripitchik ( ). Poate data viitoare, cine stie, vi-l voi canta voua, langa o bucatica fierbinte de knish :) . De aveti chef de povesti cu iz de lume veche, una din cele ce le-am scris si povestit a mai scapat vie, pentru ca prieteni buni au salvat-o de la steregere publicand-o. i daca ne luaram portia de joaca muzicala si de povesti pe ziua de azi, poate o fi vremea sa si intram in bucatarie la o altfel de joaca. Iata asadar reteta de knishes:1. Pune toate ingredientele uscate si amesteca-le intr-un castron. Adauga treptat apa pana obtii un aluat potrivit de tare pe care framanta-l bine pana devine elastic si se desprinde singur de pe mana, apoi lasa-l sa se odihneasca la temperatura camerei pana pregatesti celelate ingrediente.2. Curata legumele si taie-le julien, adica feliute cat iti place tie de subtiri ori de groase, dar nici prea groase sa nu se inmoaie la copt. La fel si salamul si sunca, taie-le felii si pune-le in castronase mai mici, la indemana, frumos aliniate, ca in armata. Nu de alta, dar disciplinarea asta a ingredientelor iti vor reduce timpul petrecut in bucatarie, asa ca vei putea prelungi timpul de sueta cu familia, ori prietenii.3. Amesteca legumele cu oul si condimentele. 4. Intinde foaia de aluat si da-i forma dreptunghiulara, nu prea lata, ci mai degraba lunga. N-ar trebui sa fie mai subtire de 0,5 mm, pentru ca va fi dificil de manevrat. Unge foaia cu suc de rosii pe toata suprafata ei, presara sare si piper, apoi aseaza ingredientele: legumele amestecate cu oul si pune de-asupra branza sarata rasa. 5. Ruleaza aluatul cu atentie, pe latura sa cea mai lunga si cand ai terminat, taie bucati de 3-4 cm grosime pe care le treci in tava pregatita de dinainte si asternuta cu foaie de copt. Pune bucatile cu umplutura in sus apoi, in crestetul fiecarei bucati presara cascaval ras. Lasa cam 1 cm distanta intre ele pentru ca se infoaie in pene la caldura. Aaa, si daca vrei sa aiba bundita aurie, bate un ou cu 2-3 linguri de lapte si cu o pensula de silicon picteaza bundita pe bucatile cuminte asezate in tava.6. Lasa-le la cuptor, la 180 grade cam 20 de minute apoi du-le la masa acompaniate de un vin sec bun, ori chiar de bere, asa mai muncitoreasca cum e ea. i contrar parerii generale, atat nobilul (vin, ce altceva?), cat si necultivatul suc de hamei (cum altfel?) sunt buni...reci!