Putini oameni stiu ce sunt alivencile (la singular, alivanca), dar au citit despre ele in scrierile lui Ion Creanga. Si mai putini inca, au mancat sau au preparat vreodata asa ceva. Iata de ce m-am gandit sa postez aici aceasta reteta. Eu insami nu fac alivenci (malai dulce) decat cel mult o data pe an si nu respect intru totul reteta traditionala, care oricum s-a mai modificat intre timp, in functie de ce ingrediente ne pun la dispozitie timpurile moderne. Spre exemplu, daca alivencile de odinioara se preparau cu lapte acru (chisleag), astazi se mai recomanda: laptele batut, sana, sau iaurt, dar eu pun uneori lapte dulce si mai adaug, pentru consistenta, branza de vaci.
Este o prajitura a vremurilor de odinioara. Un fel de mamaliguta dulce...
Se amesteca bine branza dulce cu smantana, ouale, zaharul, sarea, bicarbonatul si untul topit. Peste aceasta compozitie, se toarna laptele si apoi se adauga malaiul si faina, cu grija, sa nu se formeze cocoloase. Compozitia trebuie sa fie lichida, dar mai consistenta.
Se toarna compozitia intr-o tava unsa cu unt si se da la cuptor, la foc mic. Cand este rumenita si uscata pe toata suprafata tavii (pe mijlocul tavii se intareste cel mai greu), scoateti alivanca din cuptor si, dupa ce se racoreste putin, o taiati si o serviti calda, cu 1-2 linguri de smantana, iaurt sau dulceata.
Din aceste ingredinte, iese o tava mare, dar daca doriti doar sa incercati reteta, puteti sa injumatatiti ingredientele. De regula, malaiul se taie in patratele, sau in felii ca de tort, daca se pune la copt intr-un vas rotund. Eu le-am taiat, de aceasta data, sub forma de inimioare, ca sa le dau un aspect mai dragut.
Nu lasati tava prea mult in cuptor, ca sa nu se usuce. Pentru ca alivencile sunt bune calde, e bine sa faceti cantitati mai mici si atunci diminuati proportional ingredientele.
