Sunteti satui deja sa va spun cat de mult imi place sa framant, pentru ca si eu sunt! Dar apoi m-am gandit ca am cam exagerat... multe dintre voi sunteti abia cu un picior in bucatarie, iar eu va fac sa nu va mai doriti sa intrati deloc. Ceea ce chiiiiar nu-mi doresc deloc! Deci, nu e chiar asa horror! Doar framanti 15 minute pana lesini langa masa.... termini de framantat si apoi simti ca-ti cad mainile si ca nu mai esti capabila de nimic. Nu mai ai nici chef de intins aluatul si nici de dus pana la capat reteta. Il acoperi si il pui deoparte si asta este! Te gandesti sa faci altceva de mancare si iti promiti ca niciodata nu vei mai framanta un aluat. NICIODATA! Te duci si te relaxezi o ora si apoi te intorci in bucatarie.... Si il vezi: il vezi ce mandru s-a umflat in vas si ce perfect arata! Parca si striga sa-l gatesti desi stii cat ai tras ca sa arate asa. Dar te gandesti apoi ce mai conteaza cat ai muncit daca acum te simti relaxata, iar aluatul arata chiar de vis? Te poti lasa prada lui si sa incepi sa-l gatesti pentru cei dragi? Ei bine aceasta este povestea mea de FIECARE DATA cand vreau sa pregatesc o reteta ce necesita framantarea unui aluat. Ai crede ca m-am invatat, dar nu! Inca ma chinui singura si inca framant... ba chiar incepe sa-mi placa! Si incep sa framant apoi din nou... iar simt ca lesin, dar ma lupt si iaca inca am putere. Ma gandesc cat de bine va arata rezultatul si ca merita sa mai framant inca 5 minute.... si inca 5 minute... si inca 5 minute.... si gata! Aluatul este elastic si usor de modelat, gust din el si parca ii simt savoarea pe care o va avea dupa coacere. Si am putere din nou! Am putere sa-l intind si am putere sa-l gatesc... Si am putere sa-l fac din nou si din nou si din nou! Am putere pentru ca deja ne-am mai imprietenit (eu si framantatul), dar pe langa toate acestea, bucuria de pe fetele celor din jur atunci cand savureaza ceea ce le-am pregatit, este NEMARGINITA! Asa ca nu-ti mai fie frica! Da, TIE! Cea care simti la fel ca si mine cand vine vorba de framantat, cea care inca astepti sa primesti o masina de framantat aluatul haha:)). Te vei obisnui si vei fi mandra de tine! Vei incepe sa fii din ce in ce mai priceputa si vei ajunge sa nu-ti mai fie teama de nimic in bucatarie. Dar acest lucru necesita munca, timp si rabdare!Punem faina intr-un vas incapator, lasand un cuibusor in mijloc. Umplem cuibusorul cu 50ml din lapte, dorjdia faramitata, 1 lingurita de zahar si un praf de sare. Lasam vasul deoparte, nemiscandu-l, pentru 10-15 minute sau pana cand drojdia s-a umflat.
Adaugam restul de lapte, zaharul, oul batut si untul si amestecam cu o lingura de lemn. In momentul in care amestecarea cu lingura devine imposibila, incepem framantarea aluatului pe masa infainata (mai adaugati faina daca aluatul este prea lipicios). Trebuie sa rezulte un aluat moale si elastic. In continuare, puteti sa lasati aluatul la dospit pana cand aceste isi dubleaza volumul, dar eu nu l-am lasat de data aceasta. Am intins aluatul in foaie grosuta, cam de grosimea degetului mic. Am decupat apoi aluatul in cercuri cu diametru de aprox. 9 cm cu ajutorul unui pahar, iar gaurica din mijloc am decupat-o cu ajutorul unui dop de sticla. Punem gogosile pe foaia de copt si le lasam sa se odihneasca 15 minute. Punem gogosile la cuptor, la foc mic, pana cand acestea devin aramii. Topim ciocolata alba impreuna cu uleiul. Scufundam gogosile in ciocolata alba pe suprafata si apoi presaram bombonele colorate si fulgi de cocos. Servim gogosile calde sau a doua zi, alaturi de o ceasca de cafea sau un pahar cu lapte. A meritat framantatul? Eu zic ca DA!reteta o gasiti si pe blog: http://delightsbymeea.blogspot.ro/2017/08/gogosi-la-cuptor.html
